Conflict de muncă. Decizia 88/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 88
Ședința publică de la 03 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de către recurenta Universitatea "Al. " I împotriva sentinței civile nr.1506 din 8.10.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimată fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la nr-, precizată la 25.06.2008, contestatoarea - a solicitat în contradictoriu cu Universitatea "Al. " I, anularea măsurii luate împotriva sa de Consiliul Facultății de Litere la data de 10.04.2008, prin care a fost înlocuită la orele de curs, repararea pagubei suferite urmare măsurii abuzive luate împotriva sa prin acordarea de despăgubiri morale pentru prejudiciul moral și de imagine suferit - în cuantum simbolic de 1 leu - și obligarea pârâtei la afișarea publică hotărârii judecătorești ce se va pronunța - în scopul reabilitării sale profesionale și morale în mediul universitar -, cu cheltuieli de judecată. Prin întâmpinarea formulată, intimata Universitatea "Al. Cauza" Ias olicitat respingerea contestației, arătând că, avându-se în vedere împrejurarea că era sfârșitul anului universitar, hotărârea contestată nu fost confirmată de conducerea Universității, singura în măsură decide cu privire la schimbarea statutului unui cadru didactic, conform art. 84 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul cadrelor didactice și art. 14, 20, 21 din Carta Universității " " Prin urmare, din punctul de vedere al conducerii Universității, aceasta nu a produs nici un fel de efecte, dovadă este faptul că reclamanta figurat ca prezentă în statele de plată și primit salariu pentru munca depusă.
Prin sentința civilă nr. 1506/08.10.2008 a Tribunalului Iașia fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea - și, în consecință:
S-a dispus anularea Hotărârii Consiliului Facultății de Litere din 10.04.2008 privind înlocuirea contestatoarei la cursuri, seminarii și examene.
Au fost respinse cererile contestatoarei cu privire la obligarea pârâtei la plata de daune morale și la afișarea publică hotărârii judecătorești.
A fost obligată intimata Universitatea "Al. " să achite contestatoarei suma de 1785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Hotărârea Consiliului Facultăți de Litere al Universități " " din 10.04.2008 s- hotărât cu 22 de voturi "pentru" și o abținere, înlocuirea contestatoarei - la cursuri, seminarii și examene, până la sfârșitul anului universitar.
În hotărârea contestată nu se precizează temeiul în baza căruia se ia această măsură împotriva salariatei.
Prin întâmpinare, intimata arătat că hotărârea de înlocuire contestatoarei de la cursuri, seminarii și examene până la sfârșitul anului universitar 2007 - 2008 nu reprezintă o sancțiune disciplinară, ci o măsură temporară de urgență, luată până la clarificarea situației.
Având în vedere precizările intimatei, instanța nu analizat decizia raportat la dispozițiile Codului Muncii sau ale Statutului personalului didactic care reglementează modul și condițiile în care se aplică o sancțiune disciplinară de către angajator.
Oricum, măsura luată prin Hotărârea din 10.04.2008 nu este prevăzută în cele două acte normative menționate între sancțiunile disciplinare.
Susținerile intimatei potrivit cărora prin aplicarea măsurii nu au fost afectate raporturile de muncă dintre părți sunt neîntemeiate. Astfel, contestatoarea, a fost împiedicată să presteze muncă până la sfârșitul anului universitar.
Intimata nu a precizat temeiul legal al măsuri luate în data de 10.04.2008 în Colegiul facultăți de litere. Mai mult, chiar recunoaște prin întâmpinare că Senatul Universități era singurul în măsură a decide cu privire la orice modificare a activității cadrelor didactice.
Pentru considerentele arătate, instanța a reținut că hotărârea din 10.04.2008 este nelegală, urmând o anula.
În speță, contestatoarea și-a motivat cererea de daune morale pe faptul că i-a fost atinsă demnitatea sa profesională și umană și i- fost lezată imaginea în universitate.
Contestatoarea solicitat plata de despăgubiri morale în cuantum simbolic de 1 leu. Față de acest aspect, instanța a reținut că însuși faptul anulării Hotărârii Consiliului Facultăți de Litere din 10.04.2008 constituie o reparație morală pentru contestatoare.
Art. 54 din Decretul nr. 31/1954 prevede posibilitatea celui care suferit o atingere a unui drept personal nepatrimonial să solicite instanței să oblige pe autorul faptei săvârșite fără drept să publice hotărârea pronunțată.
Având în vedere că actul contestat nu fost afișat, nefiind nici măcar comunicat contestatoarei, instanța a reținut că nu este întemeiată cererea privind afișarea publică a hotărârii judecătorești.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Universitatea "Al. " I, prin reprezentanți legali, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În primul rând, consideră recurenta că în mod greșit, prin încheierea din 26.09.2008, Secția comercială și de contencios administrativ - Tribunalul Iașia transpus cauza la Secția litigii de muncă a aceleiași instanțe, deoarece acțiunea petentei se circumscrie sferei contenciosului administrativ, fiind aplicabile disp. art. 10 din Legea nr. 554/2006, obiectul cererii reprezentându-l anularea unui act administrativ - Hotărârea Consiliului Facultății de Litere al din 10.04.2008 și repararea prejudiciului provocat prin aceasta.
Ca atare, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare Secției de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Iași.
În al doilea rând, consideră recurenta că în mod nelegal a anulat instanța de fond Hotărârea Consiliului Facultății de Litere al din 10.04.2008, pentru următoarele considerente:
Instanța nu avea competența de a analiza și dispune anularea unei hotărâri care nu a fost recunoscută de către conducerea universității, nu a produs nici un fel de efecte, nu a fost comunicată reclamantei-intimate și prin urmare nu a prejudiciat-o pe aceasta în nici un fel.
Hotărârea dispusă - înlocuirea d-nei conf. univ. dr., până la sfârșitul anului universitar, de la cursuri, seminarii și examene - de către Consiliul Facultății de Litere în ședința din data de 10.04.2008, este urmarea solicitărilor repetate ale studenților de la Facultățile de Litere (specializarea engleză) și - (secția -, an IV) de a se lua măsurile privind amendarea comportamentului la ore al doamnei conf. univ. dr.. Această măsură temporar, de urgență, s-a justificat urmare a numărului mare de studenți care reclamau "lipsa de coerență în predare și exprimare, probleme de comunicare și volumul excesiv de teme solicitate", schimbări bruște de atitudine, valorificarea precară a timpului alocat cursului, tensiunea continuă pe care d-na conf. univ. dr. o întreținea în rândul auditoriului și care generează, în opinia studenților un "climat de insecuritate". Nemulțumirea unanimă a studenților de la secții diferite (, Română-, Italiană-) ale Facultății de Litere rezultă și din fișele de evaluare destinate aprecierii anuale a cadrelor didactice, în care d-na conf. univ. dr. este considerată un profesor incoerent, manifestând ceea ce s-ar putea numi fugă de idei, lapsus și greșeli de limba engleză.
Sesizările studenților au determinat conducerea Facultății de Litere să încerce a soluționa problemele semnalate de către studenți prin discuții repetate cu reclamanta-intimată, dovadă în acest sens fiind răspunsul d-nei din data de 31 martie 2008 la observațiile făcute acesteia de către conducerea Facultății de Litere, demersuri rămase fără nici un rezultat.
Măsura de înlocuire a d-nei conf. univ. dr. de la cursuri, seminarii și examene până la sfârșitul anului universitar 2007-2008 nu reprezintă o sancțiune disciplinară sau de altă natură, care să justifice aplicarea procedurilor de sancționare disciplinară prevăzute de Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și de Regulamentul intern al Universității " "
Contrar celor reținute de către instanța de fond, prin această măsură raporturile de muncă dintre părți nu au fost afectate, reclamanta-intimată fiind în continuare beneficiara drepturilor ce izvorăsc din contractul de muncă încheiat cu Universitatea "Al. " I, fapt ce rezultă cu certitudine din Cartea de muncă a reclamantei-intimate și colectiv de prezență pe lunile martie, aprilie, mai, împrejurări necontestate de către intimată.
Având în vedere vechimea în muncă a reclamantei-intimate, faptul că mai are un an până la pensionarea pentru limită de vârstă și împrejurarea că era sfârșitul anului universitar, hotărârea contestată nu a fost confirmată de conducerea Universității, singura în măsură a decide cu privire la schimbarea statutului unui cadru didactic, conform art. 84 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul cadrelor didactice și art. 14, 20, 21 din Carta Universității "Al. " Prin urmare, din punctul de vedere al conducerii Universității aceasta nu a produs nici un fel de efecte, dovadă este faptul că reclamanta-intimată a figurat ca prezentă în statele de plată și a primit salariu pentru munca depusă.
Împrejurarea că Hotărârea contestată a ajuns la cunoștința intimatei, fără a fi comunicată în mod oficial, nu semnifică că ea a fost validată de conducerea instituției. Reclamanta-intimată a înțeles să dea curs acesteia, fără a fi într-un fel obligată a face acest lucru - nu a fost dat afară de la ore, nu i-a fost interzis accesul la cursuri sau seminarii, nu a fost împiedicată în nici un fel în desfășurarea normală a activității didactice, împrejurări nedovedite de către intimată - și în condițiile în care cunoaște că, conducerea universității - Senatul Universității - este singura abilitată a lua o hotărâre valabilă în acest sens. Faptul că Senatul Universității este singurul în măsură a decide cu privire la orice modificare a activității cadrelor didactice cu consecința schimbării statelor de funcții, este confirmat și de Ministerul Educației, Cercetării și T - Direcția Generală Managementul Învățământului - prin adresa nr. 10.515/F/08.05.2008, comunicată instituției recurente și d-nei conf. univ. dr. urmare a demersurilor făcute de aceasta la minister.
Prin adresa înregistrată la registratura instituției recurente sub nr. de intrare 7034/18.04.2008 reclamanta-intimată a solicitat conducerii instituției reconsiderarea Hotărârii Consiliului Facultății de Litere din data de 10.04.2008, adresă direcționată, potrivit rezoluției, către Facultatea de Litere, considerându-se că, întrucât nu a fost confirmată de conducerea Universității, ea nu a produs nici un fel de efecte.
În al treilea rând, recurenta critică soluția instanței de fond și cu privire la dispoziția de obligare a Universității la plata cheltuielilor de judecată, considerând că, raportat la împrejurările cauzei (faptul că nu a validat hotărârea contestată, aceasta nu a produs efecte și nu a fost comunicată intimatei) nu se poate reține în sarcina Universității vreo culpă.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei. În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 5, 9 și 3041Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, considerând că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, în mod corect acțiunea a fost calificată ca fiind un litigiu de muncă și nu unul de contencios administrativ.
Prin acțiunea de față, - a contestat măsura înlocuirii la cursuri, seminarii și examene până la sfârșitul anului universitar luată împotriva sa de către Consiliul Facultății de Litere a la data de 10.04.2008, precum și repararea pagubei suferite prin această măsură.
Natura juridică a măsurii luate prin Hotărârea Consiliului Facultății de Litere a din 10.04.2008 nu este una administrativă, actul juridic nefiind unul administrativ, așa cum este definit de art. 2 din Legea nr. 554/2004 (care să atragă competența instanței de contencios administrativ), ci de dreptul muncii, în conformitate cu disp. art. 281 Codul muncii și art. 146 din Legea nr. 128/1997.
Ca atare, corect a analizat prima instanță actul atacat prin prisma legislației muncii.
Din acest punct de vedere actul este nelegal, întrucât încalcă principiul libertății muncii, consacrat de art. 41 alin. 1 din Constituție și art. 3 alin. 3 din Codul muncii, conform căruia "Nimeni n poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi aceasta".
Acestui principiu i se pot aduce îngrădiri, însă în limitele prev. de Codul muncii sau de legislația specifică domeniului de activitate.
În speță, măsura înlocuirii la cursuri, seminarii și examene, așa cum arată chiar pârâta-recurentă, nu are caracterul unei sancțiuni disciplinare, însă este o măsură neprevăzută în Codul muncii ori Statutul personalului didactic și, cu toate că nu a fost aprobată de Senatul Universității (singurul organism în măsură să hotărască modificarea activității cadrelor didactice universitare), a avut ca efect înlocuirea la examene.
Astfel, chiar dacă reclamanta-intimată a continuat să fie remunerată până la sfârșitul anului universitar, măsura luată împotriva sa este nelegală și se impunea a fi anulată. Neprocedând la anularea măsurii nelegale luate de Consiliul Facultății de Litere, Universitatea "Al. " a determinat declanșarea prezentului litigiu, fiind în culpă procesuală; ca atare, în mod corect a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, în conformitate cu disp. art. 274 Cod procedură civilă. Pentru toate motivele expuse, Curtea de Apel constată că nu pot fi reținute motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate, urmând ca, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, să respingă recursul declarat de pârâtă și să mențină sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Universitatea "Al. " I împotriva sentinței civile nr. 1506/08.10.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
24.02.2009 - 2 ex.
Tribunalul Iași:,
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Carmen
| ← Conflict de muncă. Decizia 1425/2008. Curtea de Apel Timisoara | Contestație decizie de concediere. Decizia 1100/2009. Curtea... → |
|---|
