Contestație decizie de concediere. Decizia 1100/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1100
Ședința publică de la 13 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr.1206 din 19.06.2009 a Tribunalului Iași, intimate fiind " " și " "
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen, că prin serviciul registratură s-au depus la dosar relații de către recurentă cu privire la sediul intimatelor și că citațiile trimise intimatelor la sediul comunicat de Oficiul Registrului Comerțului au fost restituite la dosar cu mențiunea "destinatar mutat". S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța arată apărătorului recurentei că procedura de citare cu intimatele a fost realizată prin afișare la adresa din-.
Avocat pentru recurenta arată că în relațiile comunicate de Oficiul Registrului Comerțului intimatele nu mai figurează la adresa din str.- nici cu sediu și nici cu punct de lucru. Precizează că nu are cunoștință de alt sediu al intimatelor, dar știe că au si alte puncte de lucru.
Instanța constată legal îndeplinită procedura de citare cu intimatele " " și " " motivat de faptul ca in toate înscrisurile depuse la dosar acestea își indică adresa în mun.I,-, iar obligația lor legala era de a comunica o eventuală schimbare de sediu.
Lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă avocat pentru recurenta, lipsă fiind părțile.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii primei instanțe și obligarea pârâtei " " la plata către recurentă a concediului medical și a ambelor pârâte la plata daunelor morale. Fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr-, a chemat în judecată pe SC SRL I, solicitând anularea deciziilor nr. 219/24.11.2008 și nr. 131/24.11.2008 emise de intimată și repunerea în situația anterioară, plata salariilor pentru perioada aferentă intrării în vigoarea a deciziilor menționate, obligarea intimatei la plata de daune morale în sumă de 5000 lei, deoarece sănătatea sa a fost afectată de această situație( dovadă stând faptul că și în prezent se află în concediu medical) și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii inițiale, reclamanta a precizat că este angajata intimatei din data de 06.11.2007 la SC SRL I, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, cu normă întreagă de 8 ore pe zi și că, de asemenea, este angajata SC SRL I în baza unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată cu o normă de 2 ore pe zi.
Contestatoarea a arătat că la data de 25.11.2008 i-a adus la cunoștință administratorului că este însărcinată și acesta i-a răspuns că se dorește restructurarea postului din motive financiare. a mai arătat că începând cu data de 26.11.2008 și până în prezent este în concediu medical și că a depus toate certificatele medicale la sediul firmelor.
A precizat că la data de 08.12.2008 a primit acasă un plic din partea angajatorului prin care i se comunica că în data de 24.11.2008 s-au luat niște hotărâri care o privesc și pe ea ca angajată.
Contestatoarea a arătat că pe datele de 24.11.2008 și 25.11.2008 a fost la serviciu( conform statelor de plată și pontajului) iar pe data de 26.11.2008 a fost pentru câteva ore, când a predat și concediul medical. Consideră că a fost timp suficient pentru a fi anunțată de schimbările intervenite.
Intimata SC SRL Iad epus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere următoarele motive:
La data de 24.11.2008, în urma celor hotărâte în Adunarea Generală a Asociațiilor a SC SRL I, privitoare la măsurile de limitare a efectelor crizei economico-financiare prin care trece România, conducerea executivă a primit spre aducere la îndeplinire o serie de măsuri obligatorii între care diminuarea salariilor angajaților la nivelul minim garantat precum și, acolo unde se impune, restrângerea activității și desființarea unor posturi printre care și postul de funcționar administrativ deținut de reclamantă, urmând ca sarcinile acesteia să fie preluate de administratorii societății începând cu data de 1 decembrie 2008.
Intimata a arătat că în acest sens s-a emis decizia nr. 131 din 24.11.2008 prin care salariata a fost concediată începând cu data de 16.12.2008, în temeiul dispozițiilor art. 65 din Codul muncii, data la care, conform art. 73 din aceeași lege expirau cele 15 zile lucrătoare de preaviz. Acest fapt a fost comunicat și petentei în termenul legal prin operatorul de corespondență autorizat.
Intimata SC SRL Iaa rătat că în motivarea acțiunii sale, contestatoarea a arătat că la data de 25.11.2008 a adus la cunoștință administratorului societății în scris că este însărcinată dar că Hotărârea Adunării Generale a societății cât și decizia de concediere au fost întocmite și emise anterior datei de 25 2008, la o dată la care conducerea societății nu avea cunoștință de starea angajatei de care a aflat odată cu depunerea actelor.
Mai mult, intimata a arătat că în speță concedierea a intervenit pentru motive care nu țin de persoana salariatului, reprezentată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive care nu țin de persoana sa.
Societatea consideră că a procedat nu numai corect dar și legal față de salariată respectându-i drepturile prevăzute de lege. Faptul că după luarea hotărârilor de concediere și emiterea deciziei în cauză petenta a depus o adresă prin care face cunoscut conducerii împrejurări de natură medicală nu-și poate produce efecte retroactive asupra actelor adoptate, această situație urmând a fi clarificată de instanța de judecată în fața căreia a fost dedusă cauza spre soluționare.
Intimata consideră că a procedat în deplină legalitate și are ca motivare situația economico-financiară deosebit de grea prin care trece societatea și a solicitat respingerea contestației formulată de și menținerea ca temeinică și legală a deciziei nr.131/24.11.2008, precum și respingerea pretențiilor privitoare la plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.
Intimata SC SRL Iad epus și ea întâmpinare invocând aceleași considerente și solicitând respingerea acțiunii formulate împotriva sa și menținerea deciziei nr.219/24.11.2008 emisă de această intimată.
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriul intimatelor și proba testimonială cu martorul
În ceea ce privește excepția prematurității contestației, invocata de către intimata SC SRL I, aceasta a fost considerata ca neîntemeiată, întrucât societatea a suspendat din oficiu punerea în aplicare a deciziei nr.219/2008.
Decizia nr. 219/2008 i-a fost comunicată contestatoarei la data de 06.12.2008, în ea menționându-se că a încetat contractul individual de muncă, măsură ce a intrat în vigoare la data de 16.12.2008.
Analizând pe fond cauza de față, tribunalul reținut următoarele:
Contestatoarea a fost angajata societății intimate SC SRL I începând cu data de 06.11.2007, pe perioadă nedeterminată, în funcția de funcționar administrativ, cu normă întreagă, durata timpului de lucru zilnic fiind de 8 ore, 40 ore pe săptămână, conform copiei aflate la fila 41 dosar după contractul individual de muncă înregistrat la ITM I sub nr. -.
De asemenea,a fost angajata societății intimate SC SRL I începând cu data de 01.08.2008, pe perioadă nedeterminată, în funcția de funcționar administrativ, cu normă întreagă, durata timpului de lucru zilnic fiind de 2 ore, 10 ore pe săptămână, conform copiei aflate la fila 60-63 dosar după contractul individual de muncă înregistrat la ITM I sub nr. -/11.08.2008.
La data de 24.11.2008, SC SRL Iae mis decizia nr. 219 prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatoarei începând cu data de 16.12.2008, în baza dispozițiilor art. 65 din Codul muncii,ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor economice și reorganizării activității.
Tot la data de 24.11.2008, SC SRL Iae mis decizia nr. 131 prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatoarei începând cu data de 16.12.2008, tot în baza dispozițiilor art. 65 din Codul muncii, ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor economice și reorganizării activității.
Contestatoarea a anunțat conducerea celor două societăți despre starea sa la data de 25.11.2008 iar de la data de 26.11.2008 a și intrat în concediu medical.
La data de 08.12.2008 i-au fost comunicate deciziile nr. 131 și 219 din 24.11.2008 emise de societățile intimate, precum și Hotărârile A ale celor două societăți din 24.11.2008.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de contestatoare, întemeiat pe dispozițiile art. 60 alin.1 lit.c) din Codul muncii, acesta a fost apreciat ca neîntemeiat.
Într-adevăr, art.60 alin.1 lit.c) din Codul muncii prevede că nu poate fi dispusă concedierea salariaților pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoștință de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere.
În speță, deciziile de concediere au fost emise la data de 24.11.2008 iar contestatoarea însăși a declarat că i-a anunțat pe angajatori de faptul că este însărcinată la data de 25.11.2008.
Deși în deciziile contestate s-a menționat că s-au desființat locurile de muncă ocupate de contestatoarea ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității, prin documentația depusă la dosar nu s-a făcut dovada acestora. Multe din înscrisurile depuse ca și documentație aferentă care ar fi stat la baza emiterii deciziilor contestate nu au nici o legătură cu măsurile adoptate.
Angajatorii, deși au prevăzut în decizii elementele enumerate de dispozițiile art. 74 din Codul muncii, nu au făcut dovada că le-au și îndeplinit astfel încât, deși deciziile nu sunt nule întrucât cuprind, formal, elementele obligatorii, urmează să fie anulate pentru că la adoptarea lor nu au fost respectate condițiile de fond impuse de lege.
Condițiile procedurale constituie cauze care conduc la anularea deciziei de concediere. Motivele de fond au în vedere scopul legii, respectiv asigurarea stabilității și dreptului la muncă.
Față de aceste considerente, tribunalul a anulat deciziile contestate nr. 131/24.11.2008 și nr. 219/24.11.2008 emise de societățile intimate.
Ca urmare a anulării deciziilor de concediere și a solicitării contestatoarei, în baza dispozițiilor art. 78 alin.2 din Codul muncii, instanța a dispus reintegrarea pe posturile deținute anterior concedierii.
În ceea ce privește însă obligarea intimatelor la plata drepturilor salariale aferente restante, acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat, întrucât contestatoarea s-a aflat în toată perioada pentru care s-au solicitat drepturile în concediu medical. Pentru concediul medical i se cuvine o indemnizație care i-a fost plătită, lucru recunoscut de aceasta.
Cererea de acordarea a daunelor morale a fost de asemenea respinsă. Tribunalul a apreciat că cererea este admisibilă in considerarea modificării legislative aduse prin Legea 237/2007, ulterior Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 40/2007, însă anularea dispozițiilor de desfacere contractului de muncă în sine constituie prin ea însăși o compensare a prejudiciului moral.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat intimatele la plata către contestatoare suma de 600 lei cheltuieli de judecată(onorar avocat).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, considerând-o nelegala si netemeinica.
A invocat recurenta faptul ca in mod greșit prima instanța a considerat ca drepturile bănești i-au fost achitate integral si a respins cererea de obligare a paratelor la plata acestor sume cu titlu de indemnizație de concediu medical. A precizat contestatoarea recurenta in acest sens ca pe toata durata desfasurarii procesului intimata SC SRL Iaa chitat cu mare întârziere drepturile cuvenite, in prezent înregistrând restante la plata concediilor medicale pentru perioada aprilie-august 2009 de 4000 de lei.
Mai critica recurenta neacordarea daunelor morale, susținând ca simpla anulare a deciziilor de concediere nu reprezintă o reparație suficienta a compensa prejudiciul moral suferit.
In drept, motivele invocate se circumscriu disp.art.304 pct.9 pr.civ.
Intimatele nu au depus întâmpinare.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele si lucrările dosarului in raport de criticile formulate, probatoriul administrat la fond si dispozițiile legale incidente, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Pe parcursul judecații din primei instanțe, atât prin acțiunea introductiva cat si prin precizările depuse ulterior la filele 21, 28 dosar fond reclamanta a solicitat obligarea angajatorilor la "plata drepturilor salariale restante aferente".Ori, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca,in timp ce indemnizațiile pentru concediu medical si de maternitate sunt drepturi cuvenite ca urmare a incapacității temporare de munca.
Mai mult, prin concluziile depuse la filele 98-100 dosar fond, reclamanta solicita "plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate" de care ar fi beneficiat, invocând deci disp.artr.78(1) din Codul muncii.
In speța, după cum ambele parți au susținut si in mod corect a reținut si tribunalul, in perioada dedusa judecații reclamanta recurenta s-a aflat in concediu medical si ulterior, așa cum se arata si in recurs, in concediu de maternitate. Ori, in aceste condiții nu se poate vorbi despre o obligare la plata unor drepturi salariale restante.
Curtea constata ca, practic, reclamanta recurenta, solicitând plata indemnizațiilor de concediu medical din lunile aprilie-august 2009, tinde prin motivele de recurs la o modificare a obiectului acțiunii in capătul de cerere privind drepturile bănești, aceasta fiind contrar disp.art.316 raportat la art.294(1) pr.civ.
In ceea ce privește daunele morale, Curtea apreciază ca, in raport de probele cauzei, in mod corect Tribunalul Iașia reținut faptul ca anularea deciziilor de concediere poate fi considerata ca fiind o justa reparație pentru prejudiciul moral invocat.
de cele reținute, in baza disp.art.312 pr.civ.se va respinge recursul si se va menține sentința ca legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de contestatoarea împotriva sent.civ.nr.1206 din 19.06.2009 pronunțata de Tribunalul Iași, sentința pe care o menține.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 13 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
08.12.2009- 2 ex.-
Tribunalul Iași:;
.
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
| ← Conflict de muncă. Decizia 88/2009. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 1113/2009. Curtea... → |
|---|
