Conflict de muncă. Decizia 904/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Cod operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.904
Ședința publică din data de 2 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Florin Dogaru
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul Spitalul Orășenesc L împotriva Sentinței Civile nr. 290/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta și garantul Spitalul Clinic Județean A, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent, avocat și pentru pârâta intimată, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții prezenți ai părților depun la dosar concluzii scrise, chitanță reprezentând cheltuieli de judecată și împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cererii de formulat instanța constată cauza in stare de a fi judecată acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate,in sensul admiterii acțiunii sala,așa cum a fost formulată in primul ciclu procesual, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărâre recurate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin Sentința Civilă nr. 290/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr-,a fost respinsă acțiunea principală formulată de reclamantul Spitalul Orășenesc L în contradictoriu cu pârâta pentru despăgubiri în sumă de 52.270 lei și dobânda legală aferentă de la data introducerii acțiunii în justiție, până la plata efectivă debitului.
Prin aceeași hotărâre judecătorească a fost respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta în contradictoriu cu chematul în garanție Spitalul Clinic Județean de Urgență
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că pârâta a fost angajata reclamantului Spitalul Orășenesc L pe funcția de medic rezident la secția radiologie, iar prin actul adițional la contractul individual de muncă, la data de 28.02.2000, reclamantul s-a obligat față de pârâtă să suporte toate cheltuielile pentru pregătirea de specialitate, pe întreaga perioadă stagiului de rezidențiat.Mai mult,pârâta, s-a obligat prin încheierea actului adițional al contractului individual de muncă să lucreze la unitatea unde fost angajată ca medic rezident, cel puțin 5 ani de la data obținerii titlului de medic specialist (6 dosar ).
Prima instanța a mai observat că,potrivit acelorași clauze contractuale, pârâta s-a obligat ca,in situația în care nu-și respecta angajamentul din actul adițional, să plătească reclamantului o despăgubire reprezentând contravaloarea cheltuielilor făcute de acesta pe perioada rezidențiatului, inclusiv penalitățile calculate de unitatea sanitară, care nu au fost evidențiate și dovedite și pe care reclamantul le identifică cu drepturile salariale actualizate la rata inflației plus penalități, plus alte contribuții achitate de angajator conform Anexei 4, fila 8 dosar, în total suma de 52.270 lei.
Mai reține instanța de fond că, pe parcursul derulării contractului individual de muncă, pârâta a demisionat din funcția deținută deoarece ocupat prin concurs postul de medic primar imagistică la Spitalul Clinic Județean de Urgență A, unde a urmat rezidențiatul ca formă de pregătire profesională post universitară
In continuare,Tribunalul constată că drepturile salariale ale medicilor rezidenți au fost și sunt stabilite prin lege și se plătesc de Ministerul Sănătății din surse bugetare separate, nu din veniturile unităților medicale conform OUG nr. 58/2001 (art. 5), aspect de natură a justifica lipsa legitimării procesual pasive chematului în garanție Spitalul Clinic Județean de Urgență A,precum și soluția de respingere a cererii de chemare în garanție a acestuia, în baza art. 60.pr.civ.
Art.3 pct. 6 din OUG nr. 58/2001 prevede că: nerespectarea obligației atrage răspunderea materială al rezidentului, iar potrivit art. 2 alin. 2 din actul adițional la contractul individual de muncă al pârâtei, aceasta este obligată să plătească o despăgubire reprezentând contravaloarea cheltuielilor făcute de unitate pentru perioada rezidențiatului.
Este adevărat că art.3 pct. 6 din OUG nr. 58/2001 prevede că: nerespectarea obligației atrage răspunderea materială al rezidentului, insă in cauză reclamantul nu a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu pregătirea pârâtei pe perioada rezidențiatului, iar pretenția fostului angajator de aoo bliga pe pârâtă la restituirea salariilor încasate pe perioada derulării contractului individual de muncă, anterior demisiei, este nelegală și contravine moralei și ordinii publice, în condițiile în care Codul muncii, prin art. 154 și 165 prevede că salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă și prevede principiul inadmisibilității renunțări salariatului la drepturile salariale încasate sau care îi revin, în integralitatea lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal reclamantul Spitalul Orășenesc L, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 08.04.2009, solicitând modificarea in totalitate a sentinței supusă reformării și admiterea acțiunii sale, astfel cum a fost ea formulată in primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale reclamantului, care,in opinia sa se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 9/pr.civ.,Curtea constată că acestea au vizat in esență aplicarea greșită de către judecătorii fondului a prevederilor art. 38, art.154 și art. 165 din Codul muncii care nu sunt incidente in speță, hotărârea recurată fiind lipsită de temei legal.Astfel, recurenta susține că nu s-a ținut seama de împrejurarea că,deși pârâta a fost angajată la reclamant in perioada rezidențiatului, fiind plătită de acesta din urmă pe baza unui pontaj care dovedea prezența salariatei la cursuri,examene și alte activități practice pe care le presupunea rezidențiatul, toate aceste activități le desfășura in realitate la Spitalul Clinic Județean de Urgență Aspectul reliefat determină inaplicabilitatea normelor legale mai sus menționate referitoare la garantarea plății salariului,pentru simplul motiv că pârâta nu poate primi salariu,pentru că nu a prestat muncă in favoarea angajatorului.
Recurenta a mai adăugat că instanța de fond a interpretat eronat și prevederile art. 1 și 2 din actul adițional la contractul individual de muncă, care sunt in acord cu normele conținute de art. 3 alin.2 din OUG nr. 25/2000 iar,in ceea ce privește prejudiciul pe care reclamantul l-a suferit,acesta constă in salariile plătite fără nici o contraprestație din partea pârâtei.
Poziția procesuală a intimatului a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 13-15, prin care aceasta a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că recurentul se prevalează de conținutul unor acte normative anterioare anului 2001, că nu are nici o relevanță împrejurarea că ea nu a prestat muncă in favoarea angajatorului câtă vreme spitalul nu făcut dovada suportării vreunor cheltuieli cu pregătirea sa profesională și că,in acest context nu se poate dovedi existența vreunui prejudiciu in patrimoniul reclamantului.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul reclamantului,prin prisma motivelor invocate,a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 312 alin.1 și art. 304 ind. 1/pr.civ.,Curtea reține că acesta nu este întemeiat,cu următoarele argumente.
Pârâta a început forma de pregătire profesională postuniversitară a rezidențiatului in luna august 2001, când erau in vigoare prevederile OUG nr. 58/2001, act normativ care oferea la acea data cadrul legal al organizării și finanțării rezidențiatului. Intr-adevăr prin al său art.3,alin.4 și 5 dispune că medicii, stomatologii și farmaciștii rezidenți, care ocupă prin concurs posturile pentru care se organizează rezidențiat încheie contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu unitatea sanitară care a solicitat postul respectiv,iar după obținerea titlului de specialist aceștia sunt obligați să lucreze la unitatea sanitară cu care au încheiat contractul individual de muncă cel puțin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare finanțării rezidențiatului în specialitatea pentru care s-a scos postul la concurs.
Așa s-a întâmplat si in cazul pârâtei care,înainte de începerea rezidențiatului a încheiat cu unitatea angajatoare un act adițional la contractul individual de muncă prin care se obliga ca in cazul in care nu-și îndeplinea angajamentul de a lucra vreme de cinci ani in serviciul angajatorului,după absolvirea formei de pregătire profesională in discuție,să plătească spitalului toate cheltuielile făcute de unitate pentru perioada rezidențiatului, cheltuieli definite prin art. 1 al actului ca fiind cele pentru pregătirea de specialitate, mai precis frecventarea cursurilor de specialitate intr-un centru medical universitar,ori in alte unități sanitare.
Instanța de recurs consideră că actul adițional mai sus prezentat reprezintă o concretizare prin acordul de voință al părților a cadrului legal general in materie de formare profesională a angajatului reprezentat de art. 193 și urm. din Codul muncii. Astfel 195 din Codul muncii dispune că salariații care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile ale cărui cheltuieli sunt suportate de angajator nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puțin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională iar conform alin.2 durata obligației salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, se stabilesc prin act adițional la contractul individual de muncă. In fine,alin.3 se referă la consecințele nerespectării acestei obligații de către salariat,constând in suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională.
In consecință,pentru ca reclamanta să poată pretinde cu succes obligarea pârâtei la restituirea cheltuielilor făcute cu pregătirea sa profesională este necesar să dovedească faptul că,pe întreaga perioadă a rezidențiatului a fost necesară scoaterea totală ori parțială din activitate a pârâtei, dar și efectuarea unor cheltuieli din bugetul angajatorului in vederea realizării acestei pregătiri.
In speță,recurenta susține că respectivele cheltuieli constau in salariul plătit pârâtei in condițiile in care efectuarea rezidențiatului a presupus scoaterea totală din activitatea pe care angajata o presta in favoarea sa. Numai că,verificând aceste susțineri, Curtea observă că normele art. 5 alin. 2 și 3 din OUG nr. 58/2001 sunt clare in privința faptului că drepturile salariale ale medicilor rezidenți din primii 2 ani de rezidențiat se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății și Familiei, de la titlul "Transferuri",iar din anii 3 - 7 de rezidențiat se plătesc din Fondul de asigurări sociale de sănătate și se prevăd în mod distinct în contractele încheiate de unitățile sanitare cu casele de asigurări de sănătate.
Concluzionând asupra argumentelor de fapt și de drept expuse mai sus,Curtea consideră că in mod corect judecătorii fondului au constatat că reclamantul nu a făcut dovada suportării din fondurile sale proprii a unor cheltuieli cu pregătirea profesională a pârâtei,așa încât soluția pronunțată este legală și temeinică. In cauză nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.9 /pr.civ.,context in care recursul reclamantei nu este întemeiat.
Cum in cauza de față nu s-a făcut dovada achitării de către intimata pârâtă a onorariului avocațial, cu chitanță liberatorie,potrivit legii, Curtea va respinge ca nedovedită cererea accesorie a pârâtei de obligare a recurentei la suportarea acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul Spitalul Orășenesc L împotriva sentinței civile nr. 290/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 2 iunie 2009.
pt.PREȘEDINTE, JUDECĂTOR pt. JUDECĂTOR,
- - - - - -
în concediu de odihnă în concediu de odihnă
VICEPREȘEDINTE INSTANȚĂ, VICEPREȘEDINTE INSTANȚĂ,
pt.GREFIER,
- -
În concediu de odihnă
GREFIER SECȚIE,
Red. /20.07.2009
Tehnored.:// 2 ex./ 20.07.2009
Prima instanță: Tribunalul Arad
Jud., jud..
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Raluca Panaitescu, Florin Dogaru
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1086/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1988/2009. Curtea... → |
|---|
