Conflict de muncă. Decizia 929/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 929
Ședința publică de la 09 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigii de muncă privind recursul declarat de recurent " " - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR " LICHIDATOR 2003 " împotriva sentinței civile nr.904 din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul, intimati fiind, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I, CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI SOCIALE,... PU-,
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru jntimata, lipsă fiind ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată. prin registratura instanței intimatele DGFP I si Casa Natională de Pensii au formulat cerere de comunicare a motivelor de recurs.
Avocat solicită strigarea cauzei la amânări având in vedere cele 2 cereri de comunicare a motivelor de recurs; depune la dosar delegatie avocațială
Față de cererile părților de comunicare a motivelor de recurs, instanța constată ca nu se justifică comunicarea întrucât sentința a fost recurată de SC SA în contradictor cu și lasă strigarea cauzei la ordine.
La a doua strigare răspunde avocat pentru intimata și jr. pentru Casa Judeteană de Pensii
Cons jr. depune la dosar cerere de comunicare a unei copii după motivele de recurs
Instanța învederează reprezentanta Casei Judetene de Pensii că nici celorlalte intimate nu s-a justificat comunicarea motivelor de recurs.
Prin sentința recurată s-a respins ca inadmisibilă cererea de introducere în cauză CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I, CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI SOCIALE,... PU-, si recursul fost declarat pârâta SC SA.în contradictor cu intimata reclamanta, Asadar nu se impune comunicarea motivelor de recurs către intimatele CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I, CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI SOCIALE,... PU-,
Reprezentanta CASEI JUDEȚEANE DE PENSII I renunță la cererea de comunicare a motivelor de recurs si precizează că recurenta a solicitat introducerea subscrisei in prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului considerând legală soluția primei instanțe.
Precizează că susținerile recurentei sunt voalate cât timp Casa Judeteană de pensie a făcut dovada cine este titularul creanței.
Precizează că acest capătul de cerere este subsidiar solicitări privind recunoasterea perioadei 1992-2001 ca vechime în muncă.
Apărătorul intimatei susține că in Legea 3/1977 se prevede că recunoasterea vechimii în muncă este conditionată de plata contribuțiilor către bugetul asigurărilor sociale.
Pentru faptul că pârâta recurentă nu a plătit contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale, noul angajator a refuzat să considere vechime in muncă în perioada 1992-2002, cu consecințe a calculării sporului de vechime.
În încheierea de sedință din aprilie 2009 se recunoaste perioada de vechime consemnată în Carnetul de Muncă.
În ce priveste excepția lipsei calității procesuale active a intimatei reclamante în capătul de cerere privind virarea CAS strecurată printre celelalte critici.
Susține că SC SA a achiesat la criticile intimatei.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Precizează că în ce priveste respingerea acțiunii Casei Naționale de Pensii nu face discuții în prezentul recurs.
Declarându-se dezbaterile închise,cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 1146/99/13.02.2009, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta "", prin lichidator judiciar "Lichidator 2003", solicitând să se constate că perioada 1992 - 2002 reprezintă vechime în muncă și să fie obligată pârâta să achite contravaloarea sumelor calculate și reținute cu titlu de contribuție în sistemul de asigurări sociale, aferente perioadei 1992 - 2002. De asemenea, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a fost angajata pârâtei în perioada 1983 - 2002, relația de muncă dintre părți fiind consemnată în carnetul de muncă. În momentul în care societatea a intrat în lichidare și a încheiat un nou contract individual de muncă cu un nou angajator, a constatat că pârâta nu plătise contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale. Motivat de această împrejurare, noul angajator a refuzat să considere vechime în muncă perioada 1992 - 2002, cu consecința directă a recalculării sporului de vechime la care avea dreptul. Mai susține reclamanta faptul că această perioadă de 10 ani nu îi va fi luată în considerare nici la stabilirea drepturilor cuvenite cu titlu de pensie, precum și faptul că nu se poate reține o culpă a sa cu privire la neachitarea acestor contribuții atât timp cât sumele aferente au fost reținute lunar de către angajator.
Pârâta "", prin lichidator judiciar "Lichidator 2003" a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a susținut că cererea referitoare la constatarea perioadei 1992 - 2002 ca vechime în muncă este neîntemeiată întrucât vechimea în muncă se probează cu carnetul de muncă. Or, în carnetul de muncă al reclamantei este înregistrată perioada lucrată la societate. De asemenea, prin lege, această perioadă îi este recunoscută și ca stagiu de cotizare necesar pentru luarea în considerare la stabilirea dreptului la pensie. Pârâta mai susține că potrivit procesului - verbal de control nr. 1855/17.06.2002 al Direcției de Muncă și Solidaritate Socială I, pârâta a început să înregistreze datorii la bugetul asigurărilor sociale în intervalul iunie 1999 - februarie 2002. Deci până în iunie 1999, angajatorul a achitat contribuția de asigurări sociale de stat, situație ce exclude recunoașterea perioadei ca vechime în muncă sub raportul îndeplinirii de către angajator a acestei obligații. Pârâta mai precizează că titularul creanței privind asigurările sociale, respectiv Casa Județeană de Pensii I, s-a înscris cu suma datorată la masa credală, în condițiile Legii nr. 64/1995, conform cererii nr. 1681/18.02.2003. Prin sentința civilă nr. 205/11.11.2002 a Tribunalului Iașia fost admisă cererea debitoarei și s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului. Casa Județeană de Pensii I figurează cu o creanță în valoare de 23.141.804.436 lei (ROL) în tabelul preliminar, această sumă fiind stabilită prin procesul - verbal de control încheiat la data de 18.06.2002. Această creanță a fost preluată de DGFPJ I, în condițiile nr.OG 86/2003, care a devenit titularul creanțelor proprii, precum și a celor ce aparțineau AJOFM, CASS, CAS. Prin încheierea nr. 214/28.10.2003, Tribunalul Iașia dispus începerea procedurii falimentului față de societate. Astfel, în tabelul definitiv consolidat, nr. 308/15.03.2004, al creanțelor față de averea debitorului, este înscrisă creanța DGFPJ I în sumă de 3.602.769,4935 lei, care cuprinde și creanța Casei Județene de Pensii Potrivit Legii nr. 85/2006, tabelul definitiv consolidat constituie titlu executoriu împotriva debitorului insolvent. Astfel, susține pârâta că perioada lucrată de reclamantă constituie atât vechime în muncă, cât și stagiu de cotizare pentru realizarea prestațiilor de asigurări sociale.
Tot prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția inadmisibilității cererii, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași - completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale și excepția prescripției dreptului la acțiune. În motivarea excepției lipsei calității procesuale active, pârâta a susținut că titulara dreptului încasării creanței fiscale cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor sociale de stat este Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, care își exercită acest atribut prin Casa Județeană de Pensii I, iar începând cu data de 01.01.2004, colectarea și controlul asupra acestei creanțe fiscale au fost date în resortul Ministerului Finanțelor Publice, prin nr.OG 86/2003. În motivarea excepției inadmisibilității cererii, pârâta a susținut că în perioada 1992 - 01.04.2001, angajatorul nu avea obligația de a participa la constituirea fondului special al asigurărilor sociale, contribuția individuală apărând ca obligație legală începând cu data de 01.04.2001.
De asemenea, pârâta a solicitat și introducerea în cauză a Casei Naționale de Pensii, a Casei de Pensii a Județului I și a DGFPJ I, motivat de faptul că aceste instituții sunt titularele dreptului de creanță.
La termenul de judecată din 20.03.2009, instanța a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași - completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar excepția prescripției dreptului la acțiune a fost unită cu fondul cauzei.
La termenul de judecată din 08.05.2009, instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității cererii de arătare a titularului dreptului formulată de pârâtă.
Prin sentința civilă nr.904 din 22.05.2009 Tribunalul Iași respinge ca inadmisibilă cererea de introducere în cauză a Casei Județene de Pensii I, Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, și a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I, cerere formulată de pârâta "", prin lichidator judiciar "Lichidator 2003"
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin lichidator judiciar.
Admite acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta "", prin lichidator judiciar "Lichidator 2003"
Obligă pârâta să vireze către bugetul de stat contribuțiile aferente drepturilor salariale încasate de reclamantă în perioada 1992 - 15.01.2002.
Constată că perioada 1992 - 15.01.2002 constituie vechime în muncă.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de arătare a titularului dreptului formulată de pârâtă, instanța constată că aceasta este întemeiată, având în vedere faptul că cererea de arătare a titularului dreptului poate fi formulată doar dacă reclamantul urmărește valorificarea unui drept real, iar pârâtul este un simplu detentor al bunului asupra căruia poartă dreptul real invocat de reclamant. În acest sens, potrivit disp. art. 64 Cod procedură civilă "pârâtul care deține un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arăta pe acela în numele căruia deține lucrul sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului".
Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța constată că această excepție este neîntemeiată. Astfel, prin adresa nr. 22606/21.03.2008 (fila 30 dosar), Casa Județeană de Pensii Iac omunicat reclamantei faptul că "Legea nr. 3/1977, act normativ în vigoare până la data de 01.04.2001, prevedea la art. 3 că dreptul la pensie este recunoscut tuturor cetățenilor țării care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile au depus contribuția prevăzută de lege la fondul de asigurări sociale de stat. Așadar, legea condiționează recunoașterea vechimii în muncă de plata contribuțiilor către bugetul asigurărilor sociale". Tot prin această adresă i s-a comunicat reclamantei că instituția a predat dosarul instrumentat pentru recuperarea creanțelor bugetare datorate de pârâtă către Ministerul Finanțelor Publice, urmând ca reclamanta să verifice dacă societatea mai figurează cu datorii la bugetul asigurărilor sociale. Având în vedere faptul că, în speță, nu s-a făcut dovada datei de la care reclamanta ar fi luat la cunoștință despre neîndeplinirea obligației privind plata contribuțiilor de către pârâtă, precum și adresa Casei Județene de Pensii I, instanța reține că de la data comunicării acestei adrese începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de lege. Or, cum prezenta acțiune a fost introdusă la data de 13.02.2009, instanța constată că excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține că reclamanta a fost salariata pârâtei "" în perioada 01.01.1992 - 15.01.2002, conform mențiunilor din carnetul de muncă.
Potrivit disp. art. 8 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, "constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuții de asigurări sociale in sistemul public din România, precum și în alte țări, în condițiile stabilite prin acordurile sau convențiile internaționale la care România este parte". De asemenea, potrivit art. 18 alin. 1 din același act normativ, în sistemul public sunt contribuabili, după caz, asigurații care datorează contribuții individuale de asigurări sociale și angajatorii. Potrivit disp. art. 21 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, contribuția de asigurări sociale se datorează din momentul încadrării în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (1) sau de la data încheierii contractului de asigurare socială. La alin. 2 al aceluiași articol se prevede că această contribuție individuală de asigurări sociale se datorează de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I si II, iar la alin. 3 se prevede: "Contribuția de asigurări sociale datorată de angajatori reprezintă diferența dintre nivelul cotelor de contribuții de asigurări sociale stabilite diferențiat, în funcție de condițiile de muncă, prin legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat, și nivelul cotei contribuției individuale de asigurări sociale". Totodată, potrivit art. 22 alin. 1, calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I si II și de angajatorii acestora se fac lunar de către angajatori.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, Decretul nr. 389/1974, modificat și completat prin Legea nr. 49/1992 și nr.OUG 2/1999, reglementa contribuția pentru asigurările sociale de stat datorată de angajatori. Și în acest act normativ (art. 3) se prevedea faptul că plata contribuției pentru asigurările sociale de stat se face de către angajatori. De asemenea, Legea nr. 3/1977 prevedea la art. 3 alin. 1 că "dreptul la pensia de asigurări sociale este recunoscut tuturor cetățenilor țării care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile socialiste au depus contribuția prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat".
Față de aceste dispoziții legale, se reține de către instanță că atât anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, cât și ulterior acestei date, angajatorii aveau și au în continuare obligația de a plăti către bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția de asigurări sociale.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, precum și faptul că, în speță, pârâta nu a făcut dovada achitării contribuției către buget pentru perioada 1992 - 15.01.2002, instanța constată că este întemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la virarea către bugetul de stat contribuțiile aferente drepturilor salariale încasate de reclamantă în perioada 1992 - 15.01.2002.
De asemenea, întrucât din cuprinsul carnetului de muncă rezultă că reclamanta a fost salariata pârâtei "" în perioada 01.01.1992 - 15.01.2002, instanța constată că este întemeiat și capătul de cerere formulat de reclamantă având ca obiect constatarea faptului că perioada 1992 - 15.01.2002 constituie vechime în muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta "", prin lichidator judiciar "Lichidator 2003", considerând-o nelegală și netemeinică.
Invocă recurenta excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, în capătul de cerere de virare a contribuțiilor sociale, arătând că titularul creanței este CNPAS, iar reprezentantul în domeniul recuperării creanței este DGFPJ
Pe fondul acestui capăt de cerere arată că titularul creanței privind asigurările sociale, respectiv Casa Județeană de Pensii I, s-a înscris cu suma datorată la masa credală, în condițiile Legii nr. 64/1995, conform cererii nr. 1681/18.02.2003. Această creanță a fost preluată de DGFPJ I, în condițiile nr.OG 86/2003, care a devenit titularul creanțelor proprii, precum și a celor ce aparțineau AJOFM, CASS, CAS. Prin sentința civilă nr. 205/11.11.2002 a Tribunalului Iașia fost admisă cererea debitoarei și s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului.
Mai arată recurenta că în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii, pentru faptul că în perioada 1992 - 01.04.2001 angajatorul nu avea obligația de a participa la constituirea fondului special al asigurărilor sociale, contribuția individuală apărând ca obligație legală începând cu data de 01.04.2001.
Mai arată recurenta că în mod greșit a fost respinsă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași - completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale
În ceea ce privește recunoașterea perioadei 1992-2002 ca vechime în muncă, recurenta arată că vechimea în muncă este recunoscută prin lege și tot prin lege îi este recunoscută acesteia ca stagiu de cotizare.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimaților și dispozițiile legale aplicabile Curtea reține următoarele:
Calitatea procesuală activă constă în identitatea dintre persoana reclamantului și cel care este titular al dreptului afirmat în justiție.
Titularul contribuțiilor aferente drepturilor salariale este bugetul asigurărilor sociale. Activitatea privind declararea și colectarea creanțelor bugetare reprezentând contribuții sociale de la persoane juridice și persoane fizice care au calitatea de angajator sau asimilat al acestora se realizează de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin unitățile fiscale teritoriale, conform dispozițiilor OUG92/2003.
Prin urmare, aceasta este titularul dreptului de creanță, constând în contribuții sociale aferente drepturilor salariale, pe anii 1992-2002 invocat de reclamantă, ca organ de executare al bugetului de asigurări.
Reclamanta nu este parte în acest raport obligațional de plată respectiv de încasare a contribuții sociale aferente drepturilor salariale, și prin urmare nu are calitate procesuală de a sta în judecată în capătul de cerere privind obligarea pârâtei la virarea CAS.
De altfel cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanțelor întocmit în cadrul dosarului de lichidare judiciară nr.340/COM/2002 al Tribunalului Iași, Ministerul Finanțelor Publice, prin I, care a preluat și creanțele Casei Județene de Pensii I, AJOFM, CASS și CAS în condițiile OG86/2003, s-a înscris la masa credală cu contribuțiile de asigurări sociale datorate de societate. Prin sentința civilă nr.96/S/26.02.2007 Tribunalul Iașia dispus distribuirea sumelor obținute din lichidarea averii debitorului.
Pentru aceste considerente Curtea va respinge acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta "", pentru lipsa calității procesuale active în capătul de cerere privind obligarea pârâtei la virarea CAS.
În ceea ce privește cererea de constatare a perioadei 1992-2002 ca fiind vechime în muncă, Curtea notează că această situație este atestată de carnetul de muncă (pozițiile 13-38), document care, în conformitate cu dispozițiile art.1 din D 92/1976 " este actul oficial prin care se dovedește vechimea în munca". Eventuala neplată a contribuțiilor sociale de către angajator nu conduce la nerecunoașterea vechimii în muncă, aceasta fiind expresia prestării unei activități remunerate de către reclamantă. Neîndeplinirea obligațiilor fiscale de către unitate artrage dreptul creditorului fiscal de a porni împotriva sa procedura executării siliteși nu sancționează cu nimic dreptul salariatului/ fostului salariat de a beneficia de drepturile decurgând din această calitate ( dreptul la vechime în muncă, la încasarea indemnizațiilor ori a pensiei cuvenite).
În acest context, Curtea va respinge acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta "" ca nefondată, în capătul de cerere privind constatarea perioadei 1992-2002 ca fiind vechime în muncă.
Pentru aceste motive în temeiul art. 304 pct.9 pr.civ combinat cu art.312 pr.civ Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată. Va menține dispozițiile referitoare la respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin lichidator judiciar și la respingerea cererii reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE,
Admite recursul declarat de "", prin lichidator judiciar "Lichidator 2003" împotriva sentinței civile nr.904 din 22.05.2009 pronunțate de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Respingea acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta "", pentru lipsa calității procesuale active în capătul de cerere privind obligarea pârâtei la virarea CAS și ca nefondată în capătul de cerere privind constatarea perioadei 1992-2002 ca fiind vechime în muncă.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,azi, 09 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red/Tehnored:
2 ex, 21.10.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 285/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1996/2009. Curtea... → |
|---|
