Contestație decizie de concediere. Decizia 285/2009. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de dreptul muncii

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 285

Ședința publică de la 27 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu

JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea

JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu

Grefier - -

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul declarat de

recurent SC " " SRL împotriva sentinței civile nr. 88 din 15 01 2009 Tribunalului Vaslui, intimat fiind -.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru recurentă și consilier jr. pentru intimat.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, intimatul a depus la dosar întâmpinare, duplicatul fiind comunicat administrativ recurentei.

Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.

Consilier jr. depune împuternicire de reprezentare pentru societatea recurentă și precizează că a primit duplicatul întâmpinării, nu mai are cereri de formulat.

Consilier jr. depune împuternicire de reprezentare juridică pentru intimat, precizând că acesta este fratele său. Nu mai are cereri de formulat.

Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.

Consilier jr. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Instanța de fond a reținut în mod greșit că la lucrările comisiei de disciplină a asistat doar și un alt membru care a avut o prezență scurtă. Martorul nu avea de unde să știe cine a făcut parte din comisia de disciplină deoarece nu a fost prezent la comisia de disciplină. Declarația acestuia a fost dată la data de 07 08 2008 iar comisia și-a desfășurat activitatea la data e 13 08 2008. Consideră că decizia de concediere cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat și în consecință solicită admiterea recursului. Cu cheltuieli de judecată de la fond.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului. Martorul a fost un martor propus de recurenta din cauza de față și nu de intimat. Susținerile acestuia au fost consemnate în declarația de la dosar. Instanța de fond a constatat că nu a fost o cercetare disciplinară prealabilă, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.

Instanța rămâne în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față;

Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 3097/89 din data de 30 septembrie 2008, contestatorul a solicitat anularea deciziei nr. 4102/27.08.2008 emisă de intimata SC SRL, reprimirea pe postul deținut anterior emiterii acestei decizii, acordarea drepturilor salariale la zi și plata de despăgubiri morale în cuantum de 3.000 lei.

Motivându-și în fapt contestația, arată că prin decizia 4102/27.08.2008 unitatea intimată a dispus sancționarea sa fără a respecta condițiile legale prevăzute de Codul muncii. Astfel a susținut că decizia de sancționare trebuia comunicată salariatului până la data de 26 august 2008 și în niciun caz la data de 08 septembrie 2008 așa cum a primit-o el, nerespectându-se termenul de 30 de zile prevăzut de art. 268 din Legea 53/2003.

Mai arată contestatorul că nu au fost respectate nici prevederile referitoare la forma deciziei de sancționare care trebuia să cuprindă în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile. Apreciază contestatorul că de fapt în speța de față nu a fost efectuată o cercetare disciplinară prealabilă în conformitate cu prevederile Codului muncii deoarece nu a fost audiat, nu i s-a permis să formuleze apărările necesare solicitându-i-se doar o notă explicativă, la ședința comisiei de disciplină a participat doar persoana care a întocmit referatul de constatare a abaterii disciplinare care a și propus sancționarea sa (sancțiune care era deja stabilită prin referat), iar lucrările și rezultatul comisiei de disciplină nu au fost consemnate într-un proces-verbal sau într-un registru.

Mai apreciază contestatorul că i-au fost aplicate două sancțiuni pentru aceeași faptă, respectiv s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă iar apoi a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

La dosarul cauzei contestatorul a depus copii după decizia 4102/27.08.2008, după adresa nr. 3703/06.08.2008 și după referatul privind constatarea abaterii disciplinare nr. 3702/06.08.2008.

Prin întâmpinarea formulată, unitatea intimată a solicitat respingerea contestației și menținerea ca temeinică și legală a deciziei nr. 4102/27.08.2008. Astfel intimata arată că această decizie a fost emisă în termen legal respectându-se termenul de 30 de zile deoarece a luat la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare prin referatul nr. 3702/06.08.2008, iar decizia de desfacere a contractului individual de muncă a fost emisă la data de 27.08.2008. Cu privire la modul de desfășurare a lucrărilor comisiei de disciplină intimata apreciază că aceste lucrări s-au desfășurat în concordanță cu prevederile Legii 53/2003, astfel: s-a întocmit un referat prin care a fost constată fapta, a fost convocat la comisia de disciplină printr-o adresă în formă scrisă (având astfel posibilitatea să-și formuleze apărările), iar decizia de sancționare a fost luată având în vedere "antecedentele" salariatului (a mai fost sancționat odată în decurs de 6 luni). Mai arată intimata că suspendarea contractului individual de muncă pe durata cercetării prealabile nu a fost o măsură de sancționare, ci prerogativa angajatorului dispusă în baza art. 52 alin.1 lit. a din Legea 53/2003. Consideră că solicitarea privind plata daunelor morale este nefondată deoarece nu precizează temeiul legal, iar practica judiciară în materie este unanimă, în sensul respingerii daunelor morale solicitate de salariat atâta timp cât nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit.

În susținerea apărării intimata a depus la dosar copii după: contractul individual de muncă, acte adiționale, fișa postului referatul nr. 2376/23.05.2008, Decizia de sancționare nr. 2771/16.06.2008, Decizia de înființare a comisiei de disciplină, declarația salariatului luată la data de 13.08.2008, declarația numitului luată la data de 07.08.2008 și a numiților și luate la data de 13.08.2008. A solicitat cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.88 din 15.01.2009 Tribunalul Vaslui respinge excepția tardivității aplicării sancțiunii disciplinare invocată de către contestator.

Admite excepția nulității absolute a Deciziei nr.4102, emisă la data de 27.08.2008 de către intimata SC " " SRL, și în consecință:

Admite, în parte, contestația formulată de către contestatorul, domiciliat în Bârlad,-, județul V, în contradictoriu cu intimata SC " " SRL, cu sediul în municipiul P,- 72, județul P, și în consecință:

Constată nulitatea absolută a deciziei nr.4102 din 27.08.2008 emisă de intimata "SC " SRL.

Obligă intimata la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate în raport cu rata inflației, la data plății efective, și a celorlalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat salariatul, cuvenite de la data desfacerii contractului individual de muncă până la data pronunțării prezentei hotărâri.

Ia act de renunțarea la capătul de cerere privind reintegrarea contestatorului în postul și funcția deținute anterior emiterii deciziei nr.4102/27.08.2008.

Respinge cererea contestatorului cu privire la acordarea daunelor morale, ca neîntemeiată.

Respinge cererea intimatei cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține că prin decizia nr.4102/27.08.2008 contestatorul a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă în temeiul art. 61 lit. a pentru încălcarea prevederilor art. 39 pct. 2 lit. a și c din Codul muncii.

Pentru a lua o astfel de hotărâre intimata a convocat salariatul la comisia de disciplină în vederea stabilirii împrejurării prin care acesta a lipsit la inventarul din data de 27.07.2008. Din materialul probator existent la dosarul cauzei și din declarația martorului, care era șeful direct al contestatorului, instanța reține că la data de 27.07.2008 contestatorul a fost prezent la sediul magazinului unde în jurul orelor 10 fost învoit de către șeful său, urmând a reveni în jurul orelor 17. Nu s-a prezentat la ora stabilită, drept pentru care reprezentantul regional de vânzări a dispus trimiterea sa acasă în momentul revenirii la locul de muncă în jurul orelor 18,30. Tot această persoană (reprezentantul regional de vânzări) a întocmit referatul cu propunerea de sancționare, respectiv cu desfacerea contractului individual de muncă (fila 26).

Angajatorul a luat la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare la data înregistrării referatului nr. 3702, respectiv pe data de 06.08.2008. De la această dată începe să curgă termenul de 30 de zile în care poate fi emisă decizia de sancționare. Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că în prezenta cauză nu se poate vorbi de excepția tardivității deciziei de sancționare, aceasta fiind emisă legal, în termenul prevăzut de lege respectiv de dispozițiile art. 268 Codul muncii.

Excepția de nulitate absolută a deciziei nr. 4102/27.08.2008 invocată de contestator, motivat de faptul că în speță nu a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă este întemeiată.

Instanța reține că prin decizia nr. 18/06.08.2008 (fila 27 din dosar) s-a dispus înființarea comisiei de disciplină care avea în componență 2 persoane respectiv - supervizorul de zonă (cel care a întocmit referatul cu propunerea de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă) și - șefa magazinului unde urma a avea loc lucrările comisiei de disciplină. Din declarațiile martorului reiese că la aceste lucrări a asistat doar, celălalt membru al comisiei având o prezență scurtă, în calitate de gazdă.

Cu atât mai mult cercetarea prealabilă se va finaliza cu un proces verbal sau referat întocmit de persoana împuternicită să o efectueze în care se consemnează rezultatele acesteia, după caz: refuzul nejustificat al salariatului de a se prezenta și de a-și motiva propria poziție, ori motivarea pentru care apărările sale au fost înlăturate, propunerile de sancționare, sancțiunea ce poate fi aplicată.

În lipsa unui atare proces-verbal care să conțină poziția sau atitudinea celui cercetat, soluția este de anulare a deciziei de sancționare.

Deși în aparență intimata a aplicat prevederile legale în ceea ce privește concedierea disciplinară, instanța apreciază că aceste dispoziții nu au fost respectate, astfel: este de necontestat faptul că salariatul a fost prezent în unitate la data de 27 iulie 2008 orele 10 și a fost învoit de șeful său direct, iar la revenire supervizorul de vânzări i-a comunicat că nu mai are nevoie de serviciile lui, drept pentru care l-a trimis acasă. În urma acestor evenimente instanța apreciază că s-a luat decizia concedierii salariatului în mod nelegal, susținută de următoarele argumente:

- la data de 07.08.2008 (șeful de magazin) dă o declarație prin care arată că este de acord cu desfacerea contractului de muncă deoarece contestatorul nu și-a respectat atribuțiile de serviciu;

- la efectuarea lucrărilor comisiei de disciplină nu au participat membrii numiți prin Decizia de înființare a comisiei de disciplină nr. 18/06.08.2008, ci doar supervizorul de vânzări;

- salariatului învinuit i s-a luat doar o declarație, neputând astfel să-și probeze vinovăția în contradictoriu.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, prin reprezentant legal, considerând-o nelegală și netemeinică.

Motivează recurenta că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii, fără să se studieze toate documentele depuse la dosar.

Martorul nu avea de unde să știe cine a făcut parte din comisia de disciplină deoarece acesta nu a fost prezent la întrunirea comisiei de disciplină și nici nu a făcut parte din această comisie, fapt dovedit de faptul că declarația acestuia referitoare la faptele petrecute în data de 27.07.2008 a fost dată în data de 07.08.2008, iar comisia și-a desfășurat activitatea în data de 13.08.2008, dată la care s-au luat declarațiile celorlalți martori precum și a contestatorului.

Mai arată recurentul că nicăieri în cuprinsul capitolului "Răspunderea disciplinară", respectiv art.263-268 din Codul muncii pe care își întemeiază contestatorul acțiunea nu se face referire la procesul-verbal de care vorbește instanța.

Mai motivează recurentul că faptele petrecute în data de 27.07.2008, astfel cum reies din declarațiile celor 3 martori, precum și a declarației date de au fost altele decât cele reținute de către instanța de fond. Astfel, d-nul. trebuia să înceapă programul de lucru la ora 900, dar acesta având o cumetrie a fost învoit de șeful de magazin o oră, respectiv până la ora 1000, atrăgându-i-se atenția să se prezinte într-o stare corespunzătoare deoarece este zi de inventar și nu poate lipsi. La ora 1000d-nul. s-a prezentat la muncă într-o stare avansată de "oboseală", fiind incapabil să își îndeplinească sarcinile cu responsabilitate, fapt pentru care a fost trimis acasă cu informarea clară și categorică să se prezinte la ora 1700pentru inventar, oră la care domnul nu s-a mai prezentat, în ciuda numeroaselor apeluri telefonice. Contestatorul a apărut într-un târziu, respectiv 1830, în aceeași stare în care s-a prezentat de dimineață, motivând că nu poate să rămână deoarece se simte rău.

Având în vedere funcția pe care o îndeplinea în cadrul punctului de lucru, exemplul de comportament pe care l-a dat angajaților din subordine, lipsa totală de interes pentru problemele magazinului precum și pentru dispozițiile date de superior, consideră că sancțiunea disciplinară aplicată este justă și legală.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În recurs nu s-au administrat probe noi.

Examinând probele administrate în faza primului ciclu procesual, în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatului și dispozițiile legale aplicabile Curtea reține următoarele:

Articolul 267 din Codul muncii impune, sub sancțiunea nulității absolute, efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, fără de care nu poate fi dispusă măsura sancționării salariatului, și reglementează procedura efectuării acestei cercetări. Cercetarea prevăzută de acest text de lege este menită să asigure stabilirea corectă a abaterii disciplinare, a împrejurărilor concrete în care a fost săvârșită, a gravității sale și a vinovăției, în raport cu care se poate aprecia și asupra sancțiunii aplicabile, dar, în același timp și a exercitării dreptului de apărare al salariatului în cadrul acestei proceduri.

Articolul 267 Codul muncii se completează, în ceea ce privește procedura efectuării cercetării abaterii, cu dispozițiile art.75 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007/2010, publicat în Monitorul Oficial nr.5/2007.

Potrivit acestui articol, în cadrul cercetării comisia desemnată de angajator va stabili următoarele aspecte: împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului, eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

Salariatul are dreptul să cunoască toate actele și faptele cercetării și să solicite în apărare probele pe care le consideră necesare (pct.7).

Comisia propune aplicarea sau neaplicarea unei sancțiuni disciplinare după finalizarea cercetării (pct.8).

Lucrările comisiei de disciplină se consemnează într-un registru de procese verbale (pct.9 al art.75 din 2007-2010).

Or în cauză, în raport de cerințele textelor legale indicate anterior, procedura cercetării disciplinare nu a fost corect realizată, împrejurare ce atrage sancțiunea nulității deciziei de sancționare.

Comisia de cercetare disciplinară a fost desemnată de angajator, aceasta fiind constituită, potrivit deciziei nr.18 din 06.08.2008 din două persoane: - supervizor zonă vânzări și - șef magazin Bârlad 1.

Deși conform art.75(8) din pe anii 2007/2010comisiapropune aplicarea sau neaplicarea sancțiuniidupăfinalizarea cercetării, în cauză înainte de a se începe activitatea de cercetare a abaterii unul dintre membrii comisiei, a făcut propunerea de desfacere a contractului de muncă al salariatului pentru nerespectarea sarcinilor de serviciu, reținând că este la a doua abatere. În acest sens a întocmit referatul nr.3702/06.08.2008.

Acest referat este de natură a concluziona asupra faptului că dispozițiile art.75(8) din Contractul colectiv au fost nesocotite, pentru faptul că propunerea de sancționare a fost făcută chiar înainte de a se porni cercetarea efectivă, iar aceasta nu reprezintă voința comisiei așa cum a fost ea desemnată prin decizia nr.18/06.2008 ci doar a unui membru al acesteia.

Curtea mai reține că cercetarea, așa cum s-a desfășurat, a fost doar una formală. Martorul, audiat în instanță, declară că în cadrul activității de stabilire a faptelor ce i-au fost imputate salariatului, declarația i-a fost luată de, cealaltă persoană desemnată în comisie, nu a participat la audiere, intrând și ieșind de mai multe ori din camera unde se purtau discuțiile.

Data audierii salariatului care după declarația martorului coincide cu data intervievării sale, a fost 13.08.2008. Or declarația scrisă de este datată 07.08.2008 și nu 13.08, cu câteva zile înainte de cercetarea efectivă.

Nu există dovezi că intimatului i-a fost adusă la cunoștință și această declarație din 07.08 conform art.75(7) din Contractul colectiv.

În plus, nu există dovada modului în care s-au desfășurat lucrările comisiei din 13.08.2008 astfel cum cer dispozițiile art.75(9) din Contractul colectiv.

Prin urmare, câtă vreme cercetarea disciplinară nu s-a realizat cu respectarea garanțiilor procedurale și de fond impuse imperativ de dispozițiile art.267 Codul muncii combinat cu dispozițiile art.75 din 2007/2010, decizia de desfacere a contractului de muncă nr.4102/27.08.2007 se vădește a fi lovită de nulitate absolută, astfel cum corect a reținut instanța de fond.

Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat și va menține ca legală și temeinică sentința civilă pronunțată de Tribunalul Vaslui.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge recursul formulat de intimata SC SRL P împotriva sentinței civile nr.88 din 15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

Tribunalul Vaslui:

- -

-

28.IV.2009.-

2 ex.-

Președinte:Daniela Pruteanu
Judecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu

← Contestație decizie de sancționare. Decizia 354/2009. Curtea...  Conflict de muncă. Decizia 929/2009. Curtea de Apel Iasi →

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie de concediere. Decizia 285/2009. Curtea de Apel Iasi