Conflict de muncă. Decizia 9770/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
-conflict de muncă-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 9770
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
GREFIER: - - -
************************
Pe rol, pronunțarea dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 04 2008, consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în O,- județul M, împotriva sentinței civile nr.1211 din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în O, str. - C M.30,. B,.2 județul
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 1211 din 30 mai 2008 admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA
A obligat pârâta să încadreze locul de muncă al reclamantei în condiții deosebite pe perioada 1 ianuarie 2003- 2007.
A obligat pârâta la plata sporului corespunzător condițiilor de muncă deosebite pe perioada februarie 2005 - 2007.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta a fost salariata societății pârâte, îndeplinind funcția de țesătoare la Secția de țesătorie până la data de 10 octombrie 2007, dată la care s-a dispus concedierea conform art. 65 și 68 din Codul muncii.
In perioadele 15.08.1983 -04.01.1993, 16.07.1993 - 01.10.1993 și 19.03.1993 - 01.03.1998, conform înscrierilor din carnetul de muncă, reclamanta a lucrat în grupa a-II-a de muncă, însă și ulterior a prestat aceeași muncă și în aceleași condiții.
Începând cu data de 15.05.2001, reclamantei i s-a acordat sporadic sporul pentru condiții grele și până în anul 2003, societatea a acordat grupa a-II-a de muncă, respectiv, condiții deosebite.
HG nr.261 din 22 februarie 2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, în vigoare la aceea dată, reglementează atât criteriile, cât și metodologia, operațiuni ce cad în sarcina angajatorului.
Conform art.2 din hotărâre, criteriile care determină încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite vizează prezența noxelor profesionale fizice, constând în zgomot, vibrații, precum și a noxelor chimice sau biologice prevăzute în Normele generale de protecție a muncii, care nu respectă limitele admise prevăzute în aceste norme, răspunsul specific al organismului la agresiunea noxei profesionale și morbiditatea exprimată prin boli profesionale înregistrate la locul de muncă în ultimii 15 ani.
La art.3 din Hotărâre este reglementată și metodologia privind încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, constând în nominalizarea locurilor de muncă, expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii, efectuarea determinărilor de noxe profesionale, obținerea avizelor de la ITM
Din buletinele de determinare a noxelor și a nivelului de zgomot rezultă că, la secțiile de producție s-au înregistrat depășiri peste limita normală admisă. De asemenea, s-au înregistrat și îmbolnăviri profesionale în ultimii 15 ani, respectiv hipoacuzie profesională de percepție și surditate profesională de percepție.
În atare situație, pârâta avea obligația să întocmească întreaga documentație și să solicite Inspectoratului teritorial d e Muncă M avizele necesare pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Referitor la susținerea pârâtei, în sensul, că în urma investițiilor efectuate, s-au îmbunătățit condițiile de muncă, s-a reținut că este neîntemeiată.
Pârâta nu a solicitat expertizarea locurilor de muncă de către organele abilitate pentru a se constata dacă mai există depășiri de noxe și de zgomot, astfel că se poate deduce că investițiile nu au avut drept efect îmbunătățirea condițiilor de muncă sub acest aspect.
Pe de altă parte s-a constatat că și în perioada 2003 - 2007, conform buletinului de determinare întocmit de DSP M s-au înregistrat depășiri de noxe și a nivelului de zgomot.
Prin Hotărârea nr. 246 din 07 martie 2007 s-a prevăzut metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite însă criteriile și metodologia au rămas aceleași, astfel cum au fost reglementate de hotărârea nr. 261 din 22.02.2001.
Conform Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, angajatorul are obligația să asigure permanent condițiile tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă.
În situația în care, nu se pot asigura condiții de muncă obișnuite, angajatorul are obligația să clasifice locurile de muncă, iar cei care prestează activitatea la locurile de muncă în condiții deosebite, sunt îndreptățiți să primească sporuri la salariul de bază, echipamentul de protecție gratuit, materiale igienico - sanitare, concedii suplimentare.
Intimata a invocat prescripția dreptului la acțiune, susținere nefondată.
Deși reclamanta a prestat activitatea la locul său de muncă, în condiții deosebite, nu a beneficiat de sporurile aferente pentru perioada februarie 2005 2007 astfel că a fost obligată pârâta să acorde sporurile aferente cu respectarea termenului de 3 ani prevăzut de art. 283.1, lit.c Codul Muncii.
Cererea reclamantei privind acordarea grupei de muncă are ca obiect obligația de a face și este imprescriptibilă.
Față de considerentele expuse a fost admisă în parte acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în cauză, la data de 12 iunie 2008, pârâta SC "" SA, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta a precizat că a acordat până în anul 2002 grupa a II-a de muncă pentru anumite locuri de muncă unde existau condiții deosebite, avizate ca atare de Inspectoratul Teritorial d e Muncă.
Ultimul aviz acordat a fost avizul nr. 6/16.01.2002, valabil până la 31.12.2002, fiind însoțit de o anexă în care erau specificate locurile de muncă unde existau condiții deosebite.
Cu adresa nr. 2355/05.09.2002, ITM Mac omunicat recurentei care sunt condițiile pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Consiliul de Administrație al societății a luat în cursul anului 2002 măsuri de îmbunătățire a condițiilor de muncă, asigurând microclimatul necesar, căldura și reducerea pulberilor textile prin funcționarea continuă a uzinei de recondiționare, construirea stației de compresoare, izolația exterioară, precum și îmbunătățirea iluminatului în secțiile de producție și reducerea zgomotului.
Ca urmare a acestui fapt, directorul general al societății a întocmit o informare către Consiliul de Administrație, în sensul că nu mai sunt întrunite condițiile de încadrare în grupa a II-a de muncă.
Această măsură a fost anunțată la ITM
Pe de altă parte, încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite s-a făcut prin întocmirea de propuneri de către Sindicat. După expirarea avizului 6/2002, asemenea propuneri nu au mai fost făcute, dovadă că Sindicatul a luat act de îmbunătățirile făcute. În acest sens, recurenta invocă dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a și art. 11 din HG nr. 261/22.02.2001.
Câtă vreme Sindicatul nu a avut nicio inițiativă de acordare a condițiilor
deosebite de muncă, nu poate fi stabilită culpa exclusivă a patronatului și nu pot fi acordate retroactiv condițiile deosebite pentru care nu s-au respectat procedurile prevăzute de lege.
Mai susține recurenta că, în contractele colective de muncă la nivel de societate s-a prevăzut includerea în salariu a sporurilor pentru condiții grele și nocive de muncă (art. 37 din fiecare contract colectiv de muncă). Contractele colective de muncă încheiate la nivelul societății începând cu anul 2003 nu conține prevederi referitoare la încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Legea nr. 19/2000 este legea specială care reglementează după data de 01.04.2001 modalitatea de încadrare în locuri de muncă cu condiții deosebite, sediul materiei fiind art. 19, potrivit căruia:
Art.19-(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului M de
expunere la risc.
(2) Criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și a Ministerului Sănătății.
(3) Hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (2) se va adopta în termen de 3 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea
(4) Locurile de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute la alin. (2).
(5) Avizul inspectoratului teritorial d e muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
În temeiul prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
Pentru soluționarea prezentei cauze, instanța de fond avea de analizat în primul rând legislația aplicabilă în perioada supusă analizei pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, pornind de la metodologia prevăzută de HG nr. 261/2001, reglementată de art. 3.
Potrivit art. 3 din HG nr. 261/2001:
Art. 3 - (1) Încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face în cadrul următoarei metodologii, alcătuită dintr-o succesiune recomandată de operațiuni specifice și care constau în:
a) nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă, acolo unde acesta este înființat;
b) expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii;
c) efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1); buletinele de determinări trebuie să cuprindă C puțin următoarele date: unitatea, secția, atelierul, locul de muncă, noxa profesională, valoarea măsurată, valoarea limită admisă, metodele de măsurare;
d) solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului;
e) efectuarea evaluării locurilor de muncă nominalizate la lit. a), care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă acolo unde acesta este înființat, conform anexei nr. 2 sau 3;
f) stabilirea măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii corespunzător condițiilor de muncă și factorilor de mediu specifici locului de muncă;
g) obținerea avizului inspectoratului teritorial d e muncă în conformitate cu prevederile art. 4;
i) stabilirea locurilor de muncă în condiții deosebite în conformitate cu art. 19 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
(2) Pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite este obligatoriu ca noxa profesională determinată să se regăsească ca efect asupra stării de sănătate și/sau ca noxa profesională ce a avut efect asupra stării de sănătate să se regăsească în determinările efectuate la locurile de muncă.
(3) Instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei, prevăzute în anexa nr. 1, au obligația să transmită lista cuprinzând bolile profesionale înregistrate în ultimii 15 ani, în termen de 15 zile de la data solicitării, care trebuie să cuprindă C puțin următoarele date: perioada de înregistrare, locul de muncă, denumirea îmbolnăvirii, factorul nociv responsabil.
(4) Instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei, care au efectuat controlul medical, au obligația să transmită sinteza analizelor medicale în termen de 15 zile de la finalizarea controlului medical, care trebuie să cuprindă C puțin următoarele date: locul de muncă, numărul de persoane investigate, indicatorul biologic alterat, factorul nociv responsabil.
(5) de noxe profesionale și expertiza tehnică din punct de vedere al protecției muncii vor fi efectuate în prezența reprezentanților sindicatului sau, după caz, ai salariaților.
Se constată astfel că procedurile pentru încadrarea locurilor de muncă se realizează din inițiativa ambilor parteneri sociali, cu participarea unor specialiști experți în protecția muncii, cu avizul obligatoriu al inspectoratului teritorial d e muncă, proceduri care trebuie finalizate în mod obligatoriu cu stabilirea locurilor de muncă în condiții deosebite prin contractul colectiv de muncă.
De aceea, instanța de fond trebuia să verifice mențiunile din contractul colectiv de muncă din perioada anilor 2001 și 2002, perioadă în care la nivelul unității au fost efectuate demersurile pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite și a fost obținut avizul ITM M nr. 6/16.01.2002. În plus, trebuia să verifice dacă locul de muncă ocupat de reclamant era dintre cele enumerate în anexa la avizul ITM M nr. 6/16.01.2002.
După verificarea acestor aspecte, instanța de fond avea de analizat în ce măsură neefectuarea de către organele de conducere ale societății și de către sindicatul de la nivelul unității a tuturor procedurilor legale pentru perioada ulterioară datei de 01.01.2003 în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite (adică nerespectarea dispozițiilor art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 ) și lipsa enumerării acestor locuri de muncă în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității după această dată (adică încălcarea art.19 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 ) au vreo relevanță cu privire la obiectul cererii.
În măsura în care instanța aprecia că neimplicarea partenerilor sociali în efectuarea procedurilor legale și neenumerarea locurilor de muncă în condiții deosebite în contractul colectiv de muncă nu constituie un temei pentru a constata că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 19/2000, instanța de fond avea de stabilit dacă locul de muncă ocupat de reclamant s-ar fi putut încadra în perioada 2003-2007 în condiții deosebite de muncă.
O atare analiză presupune în mod obligatoriu efectuarea unei expertize locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii, în condițiile potrivit art. 3 alin.(1) lit.b) din HG nr. 261/2001 prevedea ca etapă de urmat expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii.
Neanalizând niciunul dintre aspectele enunțate mai sus, instanța de fond a pronunțat o soluție fără a intra în cercetarea fondului, cu atât mai mult cu cât nu a explicat din punct de vedere legal nici concluzia la care a ajuns în sensul înlăturării apărării pârâtei.
Cu privire la al doilea capăt de cerere referitor la sporurile cuvenite, instanța de fond nu a pus în discuție temeiul juridic al acestei cereri, izvorul dreptului pretins, cuantumul sporului, pronunțând o soluție nemotivată, în sensul acordării "sporurilor aferente" pe perioada ultimilor 3 ani.
În concluzie, întrucât instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în
cercetarea fondului, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare.
În rejudecare, instanța de fond va analiza aspectele menționate anterior și va administra proba cu expertiză specialitatea protecția muncii pentru a stabili dacă, în perioada anilor 2003-2007, locul de muncă ocupat efectiv de reclamant s-ar fi putut încadra în condiții deosebite de muncă, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, buletinele de determinare a noxelor, dovezile privind investițiile efectuate de societate.
Expertul va analiza locul de muncă prin raportare la normele de protecția muncii, la legislația în vigoare în perioada 2003-2007, va explica concluziile prin raportare la întreg probatoriul administrat în cauză și va preciza dacă investițiile efectuate și dovedite de pârât au avut influență asupra încadrării în condiții deosebite de muncă, precizând expres dacă, în condițiile purtării de către salariat a măștilor și antifoanelor noxele profesionale înregistrate (nivel al zgomotului peste limitele admise și pulberi de ) ar mai fi avut efect asupra stării de sănătate a salariatului reclamant.
În condițiile în care la nivelul Tribunalului Mehedinți nu există experți specializați în acest domeniu, instanța de fond va aplica dispozițiile art. 201 alin. 3, solicitând punctul de vedere al unui specialist de la Inspectoratul Teritorial d e Muncă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta SC "" SA O, împotriva sentinței civile nr. nr. 1211 din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
02.12.2008
Red.jud.
4 ex/AS
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
| ← Conflict de muncă. Decizia 60/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de pensionare. Decizia 704/2009. Curtea de... → |
|---|
