Conflict de muncă. Decizia 99/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 99
Ședința publică de la 26 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr.1190 din 18.10.2007 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimat fiind ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentul și consilierul juridic pentru intimata ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen și că nu s-au depus la dosar de către intimata ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ V înscrisurile și precizările solicitate de instanță.
Avocat pentru recurentul depune la dosar precizări în două exemplare. Arată că nu sunt alte motive de recurs, ci dezvoltări ale motivelor inițiale.
Consilierul juridic pentru intimata ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ V depune la dosar contractul individual de munca al recurentului. un exemplar apărătorului acestuia.
Instanța solicită reprezentantului intimatului să depună la dosar precizările solicitate de instanță.
Consilierul juridic pentru intimata ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ V arată că apărătorul recurentului nu i-a comunicat în scris cele solicitate, așa cum și-a luat angajamentul.
Avocat pentru recurentul arată că s-a consemnat în încheiere ce a solicitat el.
Consilierul juridic pentru intimata ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ V arată că înscrisurile solicitate sunt la dosar și că nu există alte înscrisuri. Interpelat fiind de instanță precizează că cercetarea administrativă este semnată personal de conducătorul unității care nu a numit altă comisie și că recurentul a fost înștiințat prin nota explicativă. Nu consideră că recurentul trebuia să fie înștiințat altfel. Mai precizează că recurentul nu a fost asistat de un membru al sindicatului pentru că nu a făcut cerere în acest sens.
Avocat pentru recurentul arată că nu are de formulat alte cereri.
Consilierul juridic pentru intimata ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ V arată că nici el nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurentul solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii primei instanțe și a deciziei de sancționare. Arată că s-au încălcat prevederile Codului Muncii cu privire la modul cum poate fi sancționat un angajat și că ceea ce se invocă în susținerile sale de către reprezentantul intimatei nu poate substitui obligația legală a acesteia. Consideră că directorul general nu putea să se substituie comisiei disciplinare deoarece există o dispoziție imperativă cu privire la comisie prevăzută în art.267 Codul Muncii. Mai arată că angajatul trebuia să fie convocat în scris cu cel puțin 5 zile înainte. Precizează că adresa nr. 8306 din 22.08.2007 prin care s-au adresat cele două întrebări nu poate substitui obligația unității de a aduce la cunoștință angajatului că este cercetat disciplinar, pentru ce anume și ce apărări dorește să-și facă. De asemenea s-au încălcat dispozițiile art. 268 lit.b Codul Muncii deoarece dispoziția de sancționare nu cuprinde reglementările încălcate de salariat și apărările acestuia. Mai precizează că în dispoziție se spune că aceasta poate fi contestată la tribunal, dar nu spune la care. Depune la dosar practică judiciară în care Curtea de Apel Prahova într-o cauza identică a dat o altă soluție față de instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată.
Consilierul juridic pentru intimata ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ V solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinice. Precizează că art.276 pct.1 din Codul Muncii se referă la nulitatea absolută. Arată că este o notă efectuată de conducătorul unității în care contestatorul răspunde la întrebări. Aceste întrebări nu sunt rupte de realitate și se referă la raportarea care se face săptămânal. Mai precizează că contestatorul recunoaște ca raportarea ar putea fi culpabilă. Consideră că fiecare, atunci când greșește, trebuie să recunoască și să răspundă. Indică că dreptul de a fi asistat de sindicat nu este prevăzută sub sancțiunea nulității. Contestatorul putea să fie asistat de liderul de sindicat dacă dorea acest lucru, dar el nu s-a adresat sindicatului. Mai arată că data și ora interogatorului nu sunt cerințe care să ducă la nulitatea deciziei și că contestatorul a recunoscut că a greșit.
Declarând dezbaterile închise.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr. 1190/11.10.2007, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, a fost respinsă excepția nulității absolute a deciziei de sancționare, invocată de contestator; a fost respinsă contestația formulată de contestatorul împotriva Deciziei nr. 146/8506 din 10.08.2007 emisă de Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică V, pe care a menținut-
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea adresată instanței, contestatorul a solicitat anularea Deciziei nr. 146/8506 din 09.08.2007 emisă de - ROMSILVA - Direcția Silvică V (înregistrată sub nr. 3757/10.08.2007) și repunerea în situația anterioară.
În motivarea contestației s-a arătat că sancționarea disciplinară aplicată (diminuarea salariului cu 10% pe o lună) este netemeinică, deoarece raportarea din 18.07.2007 ce i-a fost imputată, a fost efectuată în realitate de un alt angajat al Ocolului Silvic H, în baza informării telefonice de la.
Ulterior, prin precizările depuse la termenul din 04.10.2007, contestatorul a invocat excepția nulității absolute a deciziei, motivat de faptul că nu a fost efectuată o cercetare disciplinară prealabilă, în conformitate cu dispozițiile art. 267 alin. 1 Codul muncii.
Instanța de fond a reținut că excepția nulității este nefondată.
Art. 267 din Codul muncii sancționează cu nulitatea absolută neefectuarea cercetării prealabile disciplinare. Acest text de lege stabilește, de asemenea, și condițiile în care trebuie efectuată cercetarea prealabilă (convocarea cu data, locul și ora întrevederii), însă aceste cerințe nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, ci numai neefectuarea cercetării în sine este sancționată astfel.
De altfel, instanța a constatat că a avut cunoștință de faptul că este cercetat pentru fapta care a fost sancționat. Prin adresa nr. 8306 din 02.08.2007 i-au fost adresate o serie de întrebări în legătură cu fapta care i s-a imputat, iar la data de 03.08.2007, însuși contestatorul a dat o notă explicativă cu referire la această faptă.
Având în vedere aceste aspecte, excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că prin decizia nr. 146/8506 din data de 09.08.2007, emisă de intimată, contestatorul a fost sancționat cu reducerea salariului cu 10% pe o lună pentru următorul motiv: "deficiențe privind raportarea operativei săptămânale cu facturile neîncasate, respectiv pentru firma "" H s-a raportat de două ori plata sumei de 7.000 lei, atât în data de 18.07.2007, cât și în data de 25.07.2007, la verificarea făcută constatându-se că firma susmenționată figurează cu o datorie față de unitate de 2.483,31 lei".
Datorită acestor greșeli de contabilitate, firma "-" H nu a putut participa la o licitație organizată de către intimată, aceasta din urmă arătând că astfel a fost prejudiciată atât societatea, cât și imaginea instituției.
Contestatorul s-a apărat împotriva deciziei, susținând că greșeala produsă în contabilitate nu îi este imputabilă, întrucât prima înregistrare a fost operată de un alt salariat.
Din actele dosarului, rezultă că ocupă postul de șef contabil în cadrul Ocolului Silvic H, fapta care i se impută (înregistrarea greșită a anumitor acte contabile) petrecându-se în departamentul pe care îl conduce.
Ori, potrivit art. 18 din fișa postului (filele 27-29 din dosar) acesta are printre atribuțiile sale și pe cea de urmărire a încasării facturilor emise de către clienți, colaborând cu contabilul șef și consilierul juridic din cadrul Direcției Silvice V în ceea ce privește calcularea majorărilor și acționarea în justiție.
Având în vedere că, în calitatea sa de șef contabil, avea obligația de a supraveghea încasarea unor astfel de facturi, conform atribuțiilor din fișa postului, acesta nu se poate apăra prin faptul că prima raportate a facturii nu a fost făcută de el.
Prin această faptă, o societate comercială a fost înregistrată cu debite la Direcția Silvică V și nu a putut participa la o licitație organizată de aceasta, astfel fiind afectată în același timp și credibilitatea instituției, motive pentru care instanța a apreciat ca temeinică aplicarea sancțiunii de diminuare a salariului cu 10% pe o lună, fapta constituind o abatere disciplinară, prin faptul că contestatorul nu și-a îndeplinit una din sarcinile prevăzute în fișa postului, și anume supravegherea activității din departamentul pe care îl conduce, iar în aceste condiții măsura dispusă de către unitatea intimată este temeinică și legală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Consideră recurentul, în primul rând, că instanța în mod greșit a respins excepția nulității absolute, motivând că cerințele convocării cu data, locul și ora întrevederii nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, ci numai neefectuarea cercetării în sine este sancționată astfel.
Atât alin. 1, cât și alin. 2 al art. 267 Codul muncii conțin dispoziții imperative, iar nerespectarea lor atrage sancțiunea nulității absolute.
Ori, din nota înaintată către contestator nu rezultă ca acesta să fi fost înștiințat despre demararea unei cercetări disciplinare prealabile, ci doar i se solicită în baza referatului nr. 8273/01.08.2007 să răspundă la 2 întrebări.
Mai mult, în tot cursul judecării cauzei, intimata nu a dovedit nici faptul că ar fi prezentat spre cunoștință referatul sus-menționat persoanei cercetate.
Ca atare, nu se poate susține că în cauză s-a efectuat cercetarea disciplinară, în conformitate cu art. 267 alin. 1 Codul muncii, așa cum a reținut prima instanță.
Pe fondul cauzei, susține recurentul, chiar și în condițiile în care raportarea cu privire la sumele încasate de la "" ar fi fost deficientă, nu ar fi avut nici o înrâurire asupra participării ulterioare la licitație.
Astfel, chiar în condițiile în care suma de 7.000 lei ar fi fost scăzută de două ori, "" tot ar fi figurat cu sume neachitate către intimată, deoarece se reține faptul că aceasta mai avea o datorie de 2.483,31 lei față de unitate.
În aceste condiții culpa exclusivă pentru neparticiparea la licitație aparține "", deoarece nu a achitat datoriile în integralitatea lor și nu contestatorului, iar potrivit caietului de sarcini al licitației pentru a putea obține acest caiet și a participa la licitație, agentul economic, în speță "", potrivit punctului 2, alineat 2, trebuia să nu aibă obligații contractuale încheiate cu direcția silvică și neonorate.
De altfel, exagerând, prin scăderea anumitor sume, persoana care le efectua nu ar fi putut decât să vină în sprijinul acestei societăți, chiar până la concurența sumei ce o avea de achitat, tocmai pentru a putea să participe la licitație și să îndeplinească condițiile impuse de caietul de sarcini.
Având în vedere toate aceste aspecte, rezultă faptul că, în ceea ce privește culpa neparticipării la licitație, aceasta aparține în mod exclusiv ""
În aceste condiții, reținerea din considerentele hotărârii asupra faptului că "datorită" culpei contestatorului, firma "" nu a putut participa la licitație producându-se astfel un prejudiciu societății cât și un prejudiciu de imagine instituției este total eronată.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și a contestației formulate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Arată intimata că nu poate fi reținută excepția nulității absolute - deciziei de sancționare, deoarece scopul cercetării disciplinare, privind dreptul contestatorului de a se apăra de acuzele aduse prin referat, a fost îndeplinit prin nota de relații dată de acesta.
Pe de altă parte, pe fond, greșeala intimatului a constat în faptul de a raporta în data de 25.07.2007, pentru "" H că datorează unității la facturi neîncasate în termen suma de 5.286 lei, când în realitate aceasta datora suma de 12.286 lei, eroare făcută de contestator și reținută prin nota de constatare, în sensul că s-a luat în considerare de două ori la plată suma de 7.000 lei.
Nu are relevanță faptul participării sau neparticipării la licitație a "" H, sau a faptului că pe data de 18.07.2007, când s-a făcut raportarea facturilor neîncasate, aceasta a fost făcută de un alt salariat respectiv de subalterna acestuia, deoarece contestatorul este responsabil nemijlocit pentru toate actele contabile și situațiile care se transmit la direcție în calitatea de șef contabil pe care o are la Ocolul Silvic H, conform fișei postului.
Intimatul trebuia să verifice documentele de plată și ultima raportare comunicată unității și numai după aceea să comunice unității situația facturilor neîncasate.
Potrivit punctului 18 din,Fișa postului", intimatul,urmărește încasarea facturilor emise de clienți și colaborează cu d-nul contabil șef și consilierul juridic de la Direcția Silvică V, pentru calcularea majorărilor de întârziere la creanțele neîncasate în termen, acționarea în judecată până la recuperarea integrală a debitelor și majorărilor".
Ori, raportarea eronată a unor facturi neîncasate în termen, poate avea consecințe deosebit de grave pentru unitate.
În recurs au fost depuse contractul individual de muncă nr. 3642/15.08.2001 și actul adițional nr. 2392/2/04.06.2007 încheiate de recurent cu - ROMSILVA.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 267 alin. 1 Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția avertismentului nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. Potrivit alin. 2 al art. 267, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Ori, în speță, nu s-a realizat această convocare. Prin adresa nr. 8306/02.08.2007, contestatorul a fost solicitat de către directorul ROMSILVA - Direcția Silvică V să răspundă la 2 întrebări, având la bază referatul întocmit de directorul economic înregistrat sub nr. 8273/01.08.2007.
Prin nota de relații datată 03.08.2007, contestatorul răspunde întrebărilor solicitate.
În atare condiții, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale, apreciind că doar prevederile art. 267 alin. 1 Codul muncii sunt imperative.
Punctul de pornire în efectuarea cercetării prealabile îl constituieconvocarea,în scris, a salariatului, de cătrepersoana împuternicităde angajator să realizeze această operațiune, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Ori, notele de relații, referatele, notele explicative nu fac dovada cercetării prealabile, în lipsa dovezii - făcute de angajator - că a convocat în scris salariatul, conform art. 267 alin. 2 Codul muncii. Toate detaliile menționate în textul citat sunt necesare a fi prezente în convocarea scrisă, întrucât numai în acest fel salariatul își va putea exercita dreptul la apărare, putând oferi persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate motivațiile și probele relevante, așa cum prevede art. 267 alin. 4 Codul muncii.
Nu este îndeplinită condiția cercetării prealabile în cazul în care angajatorul a procedat doar la luarea unei note de relații din partea salariatului, fără să-i aducă la cunoștință obiectul cercetării (în adresa reținută de prima instanță făcându-se doar referire la referatul nr. 8273/01.08.2007) și fără să-i acorde dreptul de a formula apărări și motivații și de a prezenta dovezi.
În atare condiții, decizia de sancționare este lovită de nulitate absolută, conform dispozițiilor art. 267 Codul muncii, nemaifiind necesar a se analiza și motivele de fond invocate.
Față de cele reținute, instanța de control judiciar constată că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 267 alin. 2 Codul muncii, astfel încât este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Ca urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va admite recursul declarat de contestator și va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va admite excepția nulității absolute a deciziei de sancționare, va admite contestația formulată împotriva Deciziei nr. 146/8506 din 10.08.2007 emisă de Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică V, pe care o va anula, dispunând restituirea către contestator a diferențelor salariale reținute în baza Deciziei nr. 146/8506 din 10.08.2007.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată să plătească contestatorului suma de 300 lei cheltuieli de judecată la fond (reprezentând onorariu de avocat), în recurs nefiind făcută dovada acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 1190/18.10.2007 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite excepția nulității absolute a deciziei de sancționare invocată de contestator.
Admite contestația formulată de contestatorul împotriva Deciziei nr. 146/8506 din 10.08.2007 emisă de Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică V, decizie pe care o anulează.
Dispune restituirea către contestator a diferențelor salariale reținute în baza Deciziei nr. 146/8506 din 10.08.2007.
Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,26 Februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:,
20.03.2008
2 ex.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Daniela
| ← Conflict de muncă. Decizia 81/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 1564/2008. Curtea... → |
|---|
