Conflict de muncă. diurnă – transport internațional. lipsa unei clauze contractuale. domeniu de aplicare h.g. nr. 518/1995
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 4999 din data de 18.10.2017
Conflict de muncă. Diurnă - transport internațional. Lipsa unei clauze contractuale. Domeniu de aplicare H.G. nr. 518/1995
Art. 57 alin. 1 din Codul munci
Art. 17 alin. 3 din Codul muncii
Art. 5 alin. (1) pct. A, din H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar
Art. 16 alin.1 din H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar
Faptul că s-ar fi purtat sau nu negocieri asupra plății diurnei externe este lipsit de relevanță, câtă vreme negocierile nu s-au finalizat printr-un acord materializat într-o clauză contractuală, doar aceasta având forță obligatorie pentru părți.
Neinserarea în contractul individual de muncă a unei clauze privind acordarea diurnei externe nu reprezintă o cauză de nulitate a contractului, sancțiune ce intervine, conform art. 57 alin. 1 din Codul muncii, pentru nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a acestuia, ceea ce nu este cazul în speță. Acordarea diurnei externe nu reprezintă un element esențial, obligatoriu a fi cuprins în contract, dintre cele menționate la art. 17 alin. 3 din Codul muncii.
Domeniul de aplicare al H.G. nr. 518/1995 este stabilit cu claritate de art. 1 din actul normativ.
De drepturile prevăzute la art. 5, beneficiază, astfel cum rezultă fără dubiu din economia dispoziției legale, doar personalul "trimis în străinătate în condițiile prezentei hotărâri";.
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin.1 din H.G. nr. 518/1995, nu rezultă o obligație pentru angajatorul care nu este autoritate sau instituție publică, regie autonomă sau societate comercială cu capital integral sau majoritar de stat, ci doar o recomandare, o facultate pentru "agentul economic"; și salariatul său de a negocia sau nu plata unor sume cu acest titlu, condițiile de acordare a unui asemenea drept salarial și cuantumul lui, obligația putând izvorî, în aceste condiții, doar dintr-o clauză inserată în contractul individual de muncă sau într-un act adițional la acesta.
(Curtea de Apel București, Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, decizia nr. 4999 din 18 Octombrie 2017)
Prin apelul formulat, pârâta S.C. D S.R.L. a susținut nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate.
În motivarea apelului, aceasta a arătat, în esență, următoarele:
Diurna în valoare de 50 euro pentru fiecare zi de efectuare a activității de transport în Comunitatea Europeană nu a făcut obiectul vreunei negocieri și plata acesteia nu a fost stabilită și asumată de către pârâtă prin niciun înscris sau înțelegere verbală. Nu există niciun acord între părți, salariat și angajator, privind plata vreunei diurne pentru transport intracomunitar care să fi fost consemnat printr-un act adițional la contractul de muncă.
Pârâta nu acordă diurnă de transport pentru km parcurși în străinătate, nu a încheiat acte adiționale nici cu ceilalți salariați ai societății, care au același tip de contract individual de muncă și prestează aceeași activitate. Acordarea unei asemenea diurne pentru transport, în favoarea oricăruia dintre salariații societății, nu este evidențiată în contabilitatea societății și nu a fost constatată la niciunul dintre controalele Inspecției Muncii.
Apelanta a arătat că instanța invocă dispozițiile H.G. nr. 518/1995 care stabilesc modalitatea de acordare a cheltuielilor pentru deplasare, însă nu precizează și dispozițiile art. 16 și 17 din aceeași hotărâre conform cărora "Art. 16. - (1) Prevederile prezentei hotărâri se aplică și personalului din regiile autonome și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, care se deplasează temporar în străinătate pentru aducerea la îndeplinire a acțiunilor menționate la art.1. (2) Drepturile și obligațiile personalului român trimis în străinătate de către Președinție, organele autorității legislative, judecătorești și de alte organe ale autorității publice, pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, se stabilesc prin reglementări proprii, aprobate potrivit legii. Art. 17 - (1) Se recomandă agenților economici, alții decât cei prevăzuți la art. 16 alin. (1), precum și fundațiilor, asociațiilor și altora asemenea, să aplice în mod corespunzător prevederile prezentei hotărâri. (2) În situația în care persoanele juridice prevăzute la alin. (1) acordă drepturi superioare, cheltuielile efectuate cu această destinație, care se au în vedere la calcularea profitului impozabil, nu pot depăși pe cele cuvenite personalului respectiv, în limitele și în condițiile stabilite prin prezenta hotărâre.";
Având în vedere că nu există o negociere directă între angajat și angajator cu privire la diurnă, precum și faptul că din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâta aplica dispozițiile acestei hotărâri de Guvern, cererea este neîntemeiată, așa încât se impune admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate în ceea ce privește acordarea diurnei.
Dacă se va aprecia totuși că se datorează diurna pentru reclamant, se arată că acesta nu a fost plecat în străinătate toate cele 32 de zile despre care se face vorbire.
În considerarea celor menționate mai sus, apelanta a solicitat admiterea apelului și respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul MM a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței atacate, care este legală și temeinică.
În esență, acesta a arătat că diurna a făcut obiectul negocierii încă de la început, din momentul semnării contractului individual de muncă, așa încât angajatorul nu poate fi scutit de îndeplinirea acestei obligații, ce decurge din aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct. A din H.G. nr. 518/1995, fapt constatat și cu prilejul controlului efectuat de ITM Ialomița.
Așa fiind, în mod just prima instanță a reținut că înscrisurile depuse la dosar au făcut pe deplin dovada efectuării transportului internațional în Anglia și Spania în perioada indicată prin acțiunea introductivă, ceea ce îi dă dreptul la acordarea unei diurne în cuantumul prevăzut pentru categoria I, de 35 de euro pe zi.
Ca urmare a neconsemnării cuantumului diurnei în contractul individual de muncă, a intervenit nulitatea absolută a acestuia, conform art. 16 alin. 1 și art. 57 alin. 1 și 2 din Codul muncii.
În apel, au fost depuse la dosar înscrisuri.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel formulate, în limitele prevăzute de art. 476-479 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:
Așa cum în mod just a reținut instanța de fond, prin contractul individual de muncă încheiat între părți, înregistrat sub nr. 21/28.07.2015, acestea au convenit ca salariatul să presteze muncă pentru angajator în meseria de șofer autocamion/mașină de mare tonaj (cod COR 833201) cu normă întreagă, 8 ore/zi 40 de ore/săptămână, repartizarea programului de lucru urmând a se face inegal, pentru un salariu de bază brut lunar de 1050 lei.
În privința locului de muncă, s-a stipulat că activitatea urmează a fi prestată pe teren, deci în afara sediului angajatorului.
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul muncii, angajatorul are, între altele, obligația "c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.";
Dispoziții similare se regăsesc înscrise în cuprinsul contractului individual de muncă, clauza M "Drepturile și obligațiile generale ale părților"; pct. 4 lit. a1).
În contractul individual de muncă nu sunt inserate clauze exprese privind diurna externă, pretinsă de salariat de la angajator.
Or, contractul individual de muncă este rezultatul voințelor concordante ale celor două părți contractante, al acordului de voințe exprimat în scris, ad validitatem, izvorul unic al raportului juridic individual de muncă.
Faptul că s-ar fi purtat sau nu negocieri asupra plății diurnei externe este lipsit de relevanță, câtă vreme negocierile nu s-au finalizat printr-un acord materializat într-o clauză contractuală, doar aceasta având forță obligatorie pentru părți.
Contrar concluziilor primei instanțe, Curtea reține că neinserarea în contractul individual de muncă a unei clauze privind acordarea diurnei externe nu reprezintă o cauză de nulitate a contractului, sancțiune ce intervine, conform art. 57 alin. 1 din Codul muncii, pentru nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a acestuia, ceea ce nu este cazul în speță. Acordarea diurnei externe nu reprezintă un element esențial, obligatoriu a fi cuprins în contract, dintre cele menționate la art. 17 alin. 3 din Codul muncii.
În mod greșit prima instanță a stabilit existența unui izvor legal al obligației angajatorului de a plăti diurna externă, identificat în dispozițiile art. 5 alin. 1 pct. A lit. a) din H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.
Domeniul de aplicare al actului normativ menționat este stabilit cu claritate de art. 1 din H.G. nr. 518/1995, potrivit căruia; "Prevederile prezentei hotărâri se aplică personalului trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar reprezentând: a) vizite oficiale, tratative (negocieri), consultări, încheieri de convenții, acorduri și alte asemenea înțelegeri; b) participări la târguri și expoziții; prospectarea pieței; acțiuni de cooperare economică și tehnico-științifică; contractări și alte acțiuni care decurg din executarea contractelor de comerț exterior; c) documentare, schimb de experiență; d) cursuri și stagii de practică și specializare sau perfecționare, inclusiv participarea elevilor, studenților și cadrelor didactice însoțitoare la olimpiade și concursuri în domeniul învățământului; e) participări la congrese, conferințe, simpozioane, seminarii, colocvii sau alte reuniuni, care prezintă interes pentru activitatea specifică a unității, precum și la manifestări științifice, culturale, artistice, sportive și altele asemenea; f) primiri de titluri, grade profesionale, distincții sau premii conferite pentru realizări științifice, culturale, artistice sau sportive; g) desfășurarea unei activități științifice, culturale, artistice sau sportive, temporare, fără dobândirea calității de salariat a partenerului extern, precum și pentru ținerea de cursuri în calitate de profesor vizitator; h) control și îndrumare la misiuni diplomatice, oficii consulare și alte asemenea reprezentanțe în străinătate; i) executări de lucrări de construcții, reparații și amenajări la imobilele misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și ale celorlalte forme de reprezentare în străinătate, precum și ducerea și aducerea pe roți a mijloacelor auto aparținând acestor reprezentanțe; j) asigurarea protecției demnitarilor români pe timpul cât aceștia se deplasează în străinătate de către personalul specializat din cadrul Serviciului de Protecție și Pază sau din alte unități din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, dacă în sistemele respective este prevăzută o asemenea activitate; k) exerciții, aplicații, ateliere de lucru, controale la unitățile militare participante la misiuni de menținere a păcii, cursuri la școli și academii militare, participare la misiuni specifice urgente, desfășurate la ordinul conducătorului unității; l) crearea și consolidarea democrației, a prosperității, cooperării și stabilității în Europa de Sud-Est, ca etapă preliminară a integrării statelor regiunii în structurile euroatlantice; m) participarea personalului Ministerului Afacerilor Interne la activități de cooperare judiciară internațională în materie penală, la activități desfășurate pentru prevenirea, descoperirea și cercetarea infracțiunilor sau activităților infracționale, la misiuni comune operative internaționale organizate în scopul combaterii criminalității transfrontaliere, menținerii ordinii și siguranței publice, combaterii migrației ilegale sau în vederea executării unor acțiuni specifice domeniului protecției civile și al situațiilor de urgență, precum și la alte tipuri de activități de cooperare sau asistență polițienească internațională; n) transportul valizei diplomatice; o) participarea ca observator la acțiuni desfășurate sub egida Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE); p) participarea ca expert național detașat.";
Or, intimatul-reclamant nu se află în niciuna dintre aceste situații.
De drepturile prevăzute la art. 5, dispoziție avută în vedere de Tribunal, beneficiază, astfel cum rezultă fără dubiu din economia dispoziției legale, doar personalul "trimis în străinătate în condițiile prezentei hotărâri";, condiție pe care intimatul-reclamant nu o îndeplinește.
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin.1 din H.G. nr. 518/1995, "Art. 16 (1) Prevederile prezentei hotărâri se aplică și personalului din regiile autonome și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, care se deplasează temporar în străinătate pentru aducerea la îndeplinire a acțiunilor menționate la art. 1.";
Totodată, conform art. 17 din același act normativ, 17, "(1) Se recomandă agenților economici, alții decât cei prevăzuți la art. 16 alin. (1), precum și fundațiilor, asociațiilor și altora asemenea, să aplice în mod corespunzător prevederile prezentei hotărâri. (2) În situația în care persoanele juridice prevăzute la alin. (1) acordă drepturi superioare, cheltuielile efectuate cu această destinație, care se au în vedere la calcularea profitului impozabil, nu pot depăși pe cele cuvenite personalului respectiv, în limitele și în condițiile stabilite prin prezenta hotărâre.";
Așadar, din dispoziția legală, nu rezultă o obligație pentru angajatorul care nu este autoritate sau instituție publică, regie autonomă sau societate comercială cu capital integral sau majoritar de stat, ci doar o recomandare, o facultate pentru "agentul economic"; și salariatul său de a negocia sau nu plata unor sume cu acest titlu, condițiile de acordare a unui asemenea drept salarial și cuantumul lui, obligația putând izvorî, în aceste condiții, doar dintr-o clauză inserată în contractul individual de muncă sau într-un act adițional la acesta.
Nu poate fi primită apărarea intimatului potrivit căreia temeinicia pretențiilor sale este validată de constatările ITM Ialomița evidențiate în anexa Procesului-verbal de control nr. 29/PC/019957/31.03.2016.
În acest sens, prin decizia nr. 1526 din 3.04.2017, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 1486/98/2016, definitivă, a fost casată sentința recurată, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S.C. D S.R.L. și a fost anulat, în parte, procesul-verbal de control nr. 29/PC/019957/31.03.2016, sub aspectul măsurilor privind respectarea prevederilor art. 5 alin. (1) A din H.G. nr. 518/1995.
Instanța de contencios administrativ a reținut, în motivarea menționatei decizii, că art. art. 5 alin. (1) pct. A din H.G. nr. 518/1995 impune obligații numai în sarcina anumitor categorii de destinatari, iar pentru persoanele publice private, cum este și reclamanta S.C. D S.R.L., aceeași dispoziție legală reprezintă o simplă recomandare, lipsită de sancțiuni juridice.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea a admis apelul și a schimbat, în parte, sentința atacată, în sensul că a respins în tot acțiunea, ca neîntemeiată.
| ← Apel-pensie de întreţinere. Jurisprudență Minori; Obligaţii... | Litigiu de asigurări sociale. pensie militară de serviciu.... → |
|---|
