Cont.adm.acţiune formulată de reclamant având calitatea de salariat în baza contractului individual de muncă încheiat cu serviciul de ambulanţă. competenţa funcţională a secţiei de contencios administrativ şi fiscal cu privire la anularea deciziei de sanc
| Comentarii |
|
Tribunalul BUZĂU Hotărâre nr. 2 din data de 06.09.2016
CAF
Acțiune formulată de reclamant având calitatea de salariat în baza contractului individual de muncă încheiat cu Serviciul de Ambulanță. Competența funcțională a Secției de contencios administrativ și fiscal cu privire la anularea deciziei de sancționare disciplinară.
Asupra cauzei de față, analizând cu prioritate excepția necompetenței funcționale, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, Secția a II-a Civilă de Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr. 502/114/2016, la data de 03.03.2016, reclamanta A.O.L., formulată în contradictoriu cu Serviciul Județean de Ambulanta Buzău, reprezentata legal de Manager Dr.Z.L., a contestat Decizia nr. 23 din data de 03.02.2016, emisa de către Serviciul de Ambulanta Județean Buzău, comunicata la data de 05.02.2016, prin care a fost sancționată cu avertisment scris, considerând-o nedreapta si nelegala, atat ca act administrativ cat si sancțiunea aplicată și a solicitat anularea deciziei de sancționare si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației a arătat reclamanta că decizia este emisa fara respectarea cerințelor de validitate impuse de art. 252 alin.2) din Codul muncii și opinează că, din analiza Deciziei de sancționare rezulta ca ea nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat in timpul cercetării disciplinare prealabile, cerința a cărei omisiune atrage nulitatea actului emis in aceste condiții, raportat la art. 252 alin.(2) lit.c) din Codul muncii.
Arată reclamanta în continuare că, potrivit art. 251 alin.(l) din Codul muncii, sancțiunea avertismentului scris se poate aplica si fara derularea procedurii cercetării disciplinare, însă aceste dispoziții legale nu împiedică angajatorul sa efectueze cercetarea disciplinara, daca dorește, asa cum s-a întâmplat si in cazul de fata. Insa, in situația in care angajatorul optează pentru efectuarea cercetării disciplinare, el are obligația de a respecta toate prevederile legale ce reglementează desfășurarea întregii proceduri, ce reprezintă garanții ale respectării dreptului la apărare al salariatului, iar nu sa le aplice parțial.
Pe cale de consecința, decizia de sancționare trebuie sa respecte cerințele de validitate impuse de art.252 alin.(2) din Codul muncii, aceasta procedura neputind fi aplicata pro parte de către angajator, in funcție de propriul sau interes.
Cu privire la procedura de cercetare disciplinara, arată că modul de lucru al asistentei medicale M A este unul defectuos, are multe scăpări si de multe ori incearca sa-si impună opinia, desi nu are dreptate si din acest motiv este evitata de mulți dintre colegi, unii chiar refuzând sa intre in tura cu aceasta. Face precizarea ca răspunderea pentru toata activitatea din tura respectiva este a medicului, care coordonează întreaga echipa. Au fost numeroase astfel de situații, insa nu a făcut referat pentru a solicita sancționarea acesteia, ci doar a adus la cunoștința conducerii, verbal, in discuțiile pe teme de serviciu. Astfel, in urma unei discuții in contradictoriu, pe tema atribuțiilor fiecărui salariat si a întinderilor acestora -discuție purtata cu asistenta ce o insotea in deplasările efectuate la intervenții si care făcea parte din echipaj- aceasta din urma a ignorat, in mod repetat, intenționat, indicațiile sale referitoare la manevrele aplicate si documentele întocmite, situație in care a fost nevoita sa repete cele spuse. Acest lucru a iritat-o pe doamna asistenta, care a reacționat -ca de obicei-foarte "zgomotos", adresandu-i o serie de cuvinte mai puțin elegante, acuze si chiar amenintari, situație in care, vazand ca sunt puține șanse sa inteleaga momentul, locul și mai ales, scopul pentru care se aflau acolo, știind ca nu era pentru prima data cand se manifesta in acest fel, a intenționat sa părăsească incaperea în care erau impreuna, a deschis usa sa iasă, insa doamna asistenta a bruscat-o, a împins-o cu putere inapoi, a imbrancit-o, prinzandu-i brațul cu haina de la umar si i-a blocat usa de acces. In aceste condiții, a asistat, fara sa poată iesi, la întreaga scena de furie a asistentei, pana la momentul la care a intervenit o alta persoana, care fusese de fata la întreaga scena.
A semnalat cele petrecute conducerii instituției, iar doamna manager a afirmat că o sa ia masuri pentru ca doamna asistenta sa-si revizuiască atitudinea si sa-si corecteze conduita, pentru ca nu este prima data cand i se aduc la cunoștința asemenea împrejurări, de la mai multe persoane (colegi de serviciu) si din tura respectiva dar si din alte ture, insa nu a luat masuri, crezând ca aceasta se indreapta.
Art.252 alin.(2) din Codul muncii dispune: ""sub sancțiunea nulității absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu: ... motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat in timpul cercetării disciplinare prealabile. Aceasta reglementare are rolul de a asigura respectarea dreptului la apărare al salariatului cercetat, iar convocarea -anunțul, notificarea- in vederea prezentării in fata comisiei de disciplina trebuie comunicata intr-un timp rezonabil, pentru a permite salariatului sa-si formuleze apărarea si sa fie asistat de către un reprezentant al sindicatului al carui membru este, ori de către un avocat, in scopul aflării adevărului si stabilirii pe baze temeinice a existentei -sau nu- a unei abateri disciplinare a acestuia.
In situația de fata, apreciază reclamanta, înștiințarea cu privire la cercetarea disciplinara i-a fost data de către un portar, in seara precedenta, in jurul orelor 20,00, situație in care era imposibil sa-și pregătească apărarea ori sa fie asistata de un reprezentant al sindicatului sau avocat.
Despre asa-zisa cercetare disciplinara arată ca s-a efectuat foarte sumar, in ședința a fost audiata de către membrii comisiei, atat ea cat si numita M.A., insa alte persoane care au fost de fata si ar fi avut cate ceva de spus nu au fost audiate. Mai mult decât atat, componenta comisiei este, cel puțin, discutabila, in conditiile in care este de notorietate subiectivismul unora dintre membri, data fiind tensiunea creata de rezultatul alegerilor din sindicat, urmare cărora a fost aleasa alta structura de conducere, iar vechea tabăra se agata de funcții cu toate puterile (motivați fiind de facilitățile pe care funcțiile le ofereau si de care s-au folosit, uneori, in mod abuziv).
A adus la cunoștința conducerii instituției incidentul, insa nu a făcut un referat scris in acest sens, prin care sa solicite conducerii luarea de masuri fata de M.A., deoarece managerul unității a asigurat-o ca stie situația si va lua masurile cuvenite. Astfel, M.A. a făcut referat, a descris imprejurările, in varianta sa, iar comisia s-a limitat la aceasta varianta, fara sa faca propriile investigații, propriile acte de cercetare disciplinara.
In urma ședinței comisiei de disciplina, măsura propusa a fost de sancționare atat a sa cat si a numitei M.A., cu aceeași sancțiune -avertisment scris- desi ea am fost cea care a fost umilita, imbrancita, agresata, de fata cu alte persoane si, în loc sa se dorească aflarea adevărului, s-a adoptat aceasta măsura, aplicata in mod egal, desi generatorul a fost asistenta M.A., care a si intretinut si prelungit consecințele gestului sau iresponsabil, aceasta fiind cea care a incalcat Codul deontologic si Regulamentul de Organizare si Funcționare si Regulamentului Intern.
Din cauza timpului total insuficient de la momentul primirii instiintarii si pana la ședința efectiva a comisiei de disciplina, a fost lipsita de posibilitatea reala de a-și formula apărările necesare si de a fi asistata de un reprezentant al sindicatului sau de un aparator.
Lucrările ședinței s-au desfășurat in mod lacunar, membrii comisiei limitandu-se la câteva întrebări, fara martori si fara sa solicite alte probe.
In situația descrisa a fost umilita deoarece M.A. a inteles ca este sprijinita, a dominat audierile, atat prin stilul sau de a întrerupe expunerea, discuțiile, întrebările si răspunsurile, dar, mai ales, prin frecventa decibelilor din expunerile sale, asa incat răspunsurile sale au fost fragmentate, întrerupte si ramase neconsemnate in mod fidel in procesul verbal.
Mai arată că decizia contestata nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, desi dispoziția legala este de stricta aplicare, fiind imperativa. Asa cum rezulta din actul contestat, in conținutul acestuia sunt doar enumerate evaziv câteva date, fara a fi descrisa efectiv fapta săvârșita, in ce consta si ce urmări, eventual, a avut aceasta.
Decizia de sancționare contestata nu cuprinde, de asemenea, nici precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, codul deontologic, contractul individual de munca aplicabil care au fost încălcate de ea.
Pentru toate aceste motive, solicită anularea Deciziei nr. 23, din data de 3.02.2016, emisa de către Serviciul de Ambulanta Județean Buzău, comunicata la data de 05.02.2016, anularea, pe cale de consecința, a sancțiunii aplicate prin aceasta si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Pârâtul Serviciul de Ambulanta Județean Buzău a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiata si menținerea Deciziei nr. 23/03.02.2016 prin care reclamanta a fost sanctionata cu avertisment scris, ca fiind legala si temeinica.
A invocat pârâtul excepția necompetentei materiale a sectiei a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, având in vedere ca reclamanta nu este funcționar public iar temeiul juridic invocat in prezenta acțiune este Codul muncii, astfel ca urmează sa se soluționeze de Tribunalul Buzau-Sectia I civila, complet specializat in litigii de munca.
Consideră ca nu poate fi primita critica adusa de reclamanta, in sensul că decizia de sancționare nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat in timpul cercetării disciplinare, de vreme ce in situația sancționării cu avertisment scris nu este obligatorie efectuarea cercetarii disciplinare, asa cum rezulta din prevederile art. 251 alin 1 din Codul muncii.
Convocarea la cercetarea disciplinara s-a realizat in vederea stabilirii cauzelor si gravitații faptei, a împrejurărilor in care a fost abaterea săvârșita, gradul de vinovăție, consecințele abaterii precum si comportarea generala la serviciu. Din moment ce sancțiunea a fost stabilită, având în vedere dispozițiile art. 251 alin 1 din Codul muncii care prevede ca aceasta sancțiune se poate aplica si fara derularea procedurii cercetării disciplinare, legiuitorul facand excepție de la regula potrivit căreia este obligatorie cercetarea disciplinara, pe cale de consecința nici in decizia de sancționare nu este obligatoriu să se faca referire la cercetarea disciplinara.
Apreciază pârâtul că nu este adevărat ca decizia contestata nu cuprinde descrierea faptei, sancțiunea avertismentului scris fiind aplicata atat reclamantei cat si doamnei M.A. pentru atitudine necuviincioasa in timpul programului de lucru, ambele salariate fiind vinovate pentru declanșarea conflictului dintre acestea.
Consideră că nu poate fi primita de către instanța de judecata nici apărarea reclamantei în sensul ca decizia de sancționare contestata nu cuprinde prevederile din statutul personal, regulamentul intern, contractul individual de munca aplicabil care au fost încălcate de reclamanta.
Mai arată că Decizia nr. 23/03.02.2016 emisa de Serviciul de Ambulanta Județean Buzău face referire la "nerespectarea prevederilor din art. 12 din Codul de conduita al personalului din cadrul S.A.J. Buzău, nerespectarea art. 18 alin 1 si art. 48 din Regulamentul Intern al S.A.J. Buzău, precum si nerespectarea prevederilor din fisa postului referitoare la comportarea necuviincioasa fata de colegi".
În temeiul art.132 alin.(1) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 248 din același act normativ, analizând cu prioritate excepția referitoare la competența funcțională a Secției a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, tribunalul constată și reține că această excepție este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.132 alin.(1) și (3) din Codul de procedură civilă, "când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.";
Prin prezenta cerere, reclamanta A.O.L. a solicitat, în contradictoriu cu Serviciul Județean de Ambulanta Buzău, anularea Deciziei nr. 23 din data de 03.02.2016, prin care a fost sancționată cu avertisment scris.
Reclamanta a avut calitatea de salariat în baza contractului individual de muncă înregistrat la Serviciul Județean de Ambulanta Buzău sub nr.307/2009, fiind încadrată în funcția de medic specialist medicină de familie.
În consecință, reținând faptul că reclamanta a avut calitatea de salariat în baza unui contract individual de muncă, situație care atrage incidența dispozițiilor Codului muncii, instanța va admite excepția necompetenței funcționale, invocată de pârât și, în consecință, va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției I Civilă, complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Buzău.
Potrivit art. 132 alin.(3) din codul de procedură civilă, "dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent";.
| ← Completarea dispoziţiilor art. 103 din legea nr. 188/1999 cu... | Litigiu de muncă derivat din neincluderea premiului anual în... → |
|---|
