Contestație decizie de concediere. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1/R/11.01.2010
Ședința publică din data de 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în G,-, - 9D,. 191, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 921/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu intimata CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ G, cu sediul în G,-, jud. G, având ca obiect "CONTESTAȚIE DISPOZIȚIE CONCEDIERE" împotriva dispoziției numărul 17/18.03.2009 emisă de instituția intimată.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit: recurentul-contestator și intimata CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cererea este la al treilea termen de judecată, legal motivată și scutită de taxă judiciară de timbru; apărătorul instituției intimate, prin cererea transmisă prin fax la dosarul cauzei, solicită apelarea cauzei după ora 10.00; prin cererea de recurs contestatorul a solicitat judecarea cauzei în lipsă; cauza a fost repusă pe rol prin încheierea din 23.11.2009 pentru a fi pusă în discuție excepția de nulitate a dispoziției nr. 17/2009, după care:
Curtea, față de cererea apărătorului instituției intimate prin care solicită apelarea cauzei după ora 10.00, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal, la a doua strigare a cauzei, a răspuns: pentru intimata CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ G avocat -, lipsă fiind recurentul-contestator.
Apărătorul intimatei depune la dosar un set de acte reprezentând declarații fiscale aferente lunilor februarie - aprilie 2009 privind stabilirea comisionului, cu precizarea că aceste înscrisuri au fost comunicate Inspectoratului Teritorial d e Muncă Din acte rezultă că în intervalul 1 - 3 luni, în care a fost emisă dispoziția de încetare a contractului individual de muncă al contestatorului, în cadrul instituției au avut loc 3 disponibilizări.
Curtea acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea excepției de nulitate a dispoziției nr. 17 din 2009, motiv ce a condus la repunerea cauzei pe rol prin încheierea din 23.11.2009.
Apărătorul instituției intimate apreciază că dispoziția nr. 17 din 18.03.2009 nu este lovită de nulitate fiind respectate dispozițiile art. 74 lit. a și d din Codul muncii, iar literele b și c ale aceluiași articol nu au aplicabilitate în speța de față. De asemenea, susține că au fost îndeplinite și condițiile termenului de preaviz acordat de instituție, astfel că, în opinia sa, excepția de nulitate a dispoziției poate fi pusă în discuție pe literele a și d ale articolului 74 din Codul muncii.
Solicită respingerea excepției privind nulitatea dispoziției nr. 17 întrucât au fost respectate dispozițiile art. 74 din Codul muncii iar, față de încheierea din data de 08.04.2009 a Tribunalului Galați în care a fost consemnat punctul de vedere al contestatorului în sensul de renunțare la contestația formulată împotriva dispoziției nr. 15, apreciază că nu se mai impunea repunerea pe rol a cauzei.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 921/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost respinsă excepția tardivității contestației.
A fost respinsă ca nefondată contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Camera de Comerț, Industrie și Agricultură
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul 1484/121/19.03.2009 pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata Camera de Comerț, Industrie și Agricultură G anularea dispoziției numărul 17/2009 prin care s-a dispus încetarea contractul individual de muncă conform art. 65 alin. 1 Codul muncii, reintegrarea în funcția deținută anterior emiterii deciziei și plata drepturilor salariale cuvenite.
În motivarea în fapt a cererii contestatorul a arătat că temeiurile avute în vedere la emiterea deciziei, respectiv dificultățile economice, reorganizarea activității și transformările tehnologice în realitate nu au existat și că în mod nelegal a fost emisă decizia întrucât la data emiterii se afla în concediu medical.
În drept contestatorul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile articolelor 281, 61, 63, 67 și 267 din Legea nr. 53/2003.
În dovedirea acțiunii s-a folosit de proba cu acte.
Prin întâmpinare intimata Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Gai nvocat excepția tardivității formulării contestației iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Potrivit art. 137 Cod de procedură civilă instanța a analizat cu precădere excepția tardivității invocată de către intimată, excepție pe care o găsește nefondată întrucât contestația a fost introdusă la data de 18.03.2009 (conform ștampilei aplicată pe plicul cu care a fost expediată fila 2 din dosar), adică în aceeași zi cu cea în care a fost emisă decizia, fiind deci de prisos a mai stabili data la care a fost comunicată decizia.
A fost respinsă excepția tardivității contestației.
Pe fondul cauzei instanța a constatat că decizia emisă de către intimata Camera de Comerț, Industrie și Agricultură G este legală și temeinică, prin actele depuse la dosar la filele 15 - 61 realizându-se dovada faptului că postul ocupat de către contestator a fost în mod efectiv desființat pe fondul problemelor economice întâmpinate de către intimată.
Cu privire la susținerea că măsura a fost luată în perioada în care contestatorul era în concediu medical s-a constatat că în cuprinsul deciziei s-a arătat că activitatea urma să înceteze la data de 19.03.2009, după epuizarea concediului medical al contestatorului.
Față de cele mai sus expuse a fost respinsă contestația ca fiind nefondată.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs contestatorul criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Prin concedierea juristului intimata Camera de Comerț, Industrie și Agricultură G nu-și mai poate realiza obiectivele privind asigurarea consultanței juridice pentru comercianții aflați în raza teritorială.
Managementul camerei este defectuos, aceasta nereușind să își promoveze produsele, în speță consultanța și reprezentarea juridică, nu au știut să atragă sumele necesare desființării activității numai prin virarea în contul acesteia a 2 % din impozitele datorate de societățile comerciale.
Nu pot fi invocate temeiurile avute în vedere la emiterea deciziei, respectiv dificultățile economice, reorganizarea activității și transformările tehnologice.
Decizia de concediere nu arată referatul, actul administrativ care a stat la baza emiterii sale, rezultând că motivarea s-a făcut ulterior și numai pentru justificarea în fața instanței.
A mai arătat că decizia de concediere este nefondată, nelegală și s-a emis fără respectarea procedurii legale în materie.
A solicitat desființarea sentinței civile, reîncadrarea în funcție și cu atribuțiile avute înainte de concediere, precum și plata sumelor reprezentând salariile pe perioada încetării contractului de muncă.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile Legii nr. 335/2008, art. 299 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Gas olicitat respingerea recursului.
Cu privire la excepția nulității absolute a dispoziției nr. 17/2009, a invocat faptul că dispozițiile art. 62 Codul muncii fac trimitere expresă la motivele de concediere prevăzute de art. 61 care nu acoperă situația încetării raporturilor de muncă prin concediere pentru motive neimputabile salariatului determinate de restrângerea unității angajatoare, situație în care se aplică prevederile art. 74 Codul muncii.
Contestatorul a formulat mai multe cereri privind încetarea raporturilor de muncă și de modificare a termenului de preaviz, dispoziția nr. 17/2009 modifică dispoziția nr. 15/2009 de încetare a contractului de muncă numai în ceea ce privește data încetării raporturilor de muncă.
Nu se mai impune reangajarea pe postul deținut anterior și acordarea drepturilor salariale corespunzătoare până la reangajare întrucât repunerea părților în situația anterioară ar duce la producerea efectelor dispoziției nr. 15/2009.
Cauza desființării postului ocupat de contestator este reală și serioasă, iar restructurarea posturilor efectivă, astfel încât dispoziția de încetare a contractului individual de muncă este temeinică și legală.
Examinând recursul declarat pe baza motivelor invocate de contestator cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
Referitor la excepția de nulitate absolută a dispoziției contestate sub nr. 17/18.03.2009 emisă de intimata Camera de Comerț, Industrie și Agricultură G, prin raportare la prevederile art. 62 Codul muncii, prin încheierea de ședință din data de 23.11.2009 aceasta a fost respinsă ca nefondată pentru considerentele arătate în conținutul încheierii menționate.
Cauza a fost repusă pe rol pentru a fi pusă în discuția părților excepția de nulitate a dispoziției nr. 17/2009 emisă de intimata Camera de Comerț, Industrie și Agricultură G prin raportare la elementele obligatorii prevăzute de art. 74 lit. a - c Codul muncii.
Cu ocazia dezbaterilor, intimata prin reprezentant a invocat faptul că nu poate fi reținută excepția nulității absolute a deciziei de încetare a raporturilor de muncă întrucât nu a avut loc o concediere colectivă care să impună aplicarea prevederilor specifice unei asemenea concedieri.
A depus la dosarul cauzei declarația fiscală privind stabilirea comisionului pe perioada februarie - aprilie 2009.
Examinând excepția nulității absolute astfel cum a fost invocată, curtea o apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția contestată cu nr. 17/19.03.2009 emisă de intimata Camera de Comerț, Industrie și Agricultură G, s-a dispus încetarea activității contestatorului începând cu data de 19.03.2009.
Temeiul de drept al măsurii reținut în conținutul dispoziției îl reprezintă dispozițiile art. 65 alin. 1 Codul muncii, care se referă la situația concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Dispozițiile art. 74 Codul muncii prevăd elementele obligatorii ale unei asemenea decizii de concediere, respectiv:
a) - motivele care determină concedierea;
b) - durata preavizului;
c) - criteriul de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. 2 lit. d, numai în cazul concedierilor colective;
d) - lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64 Codul muncii.
Din punct de vedere al domeniului de reglementare, dispozițiile art. 74 Codul muncii sunt înscrise în Secțiunea a 6-a: Dreptul la preaviz, în cadrul Capitolului: Încetarea contractului individual de muncă.
Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții rezultă că sunt aplicabile în cazurile de încetare a contractului individual de muncă, cum este și concedierea, și aceasta indiferent de caracterul colectiv sau individual al acesteia.
O asemenea interpretare este în concordanță și cu principiile bunei credințe, aflată la baza relațiilor de muncă, și al garantării dreptului la protecție împotriva șomajului, cât și al nediscriminării în raporturile de muncă.
În consecință, întrucât dispoziția nr. 17/18.03.2009 emisă de intimata Camera de Comerț, Industrie și Agricultură G nu cuprinde elementele prevăzute în mod obligatoriu de dispozițiile art. 74 alin. 1 Codul muncii, urmează a se constata nulitatea absolută a acesteia, prin raportare și la prevederile art. 76 și art. 78 Codul muncii.
În cazul concedierii nelegale, curtea va dispune, la solicitarea recurentului-contestator, repunerea în situația anterioară prin obligarea intimatei la reîncadrarea acestuia pe postul avut anterior concedierii și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Nu vor fi reținute apărările invocate de intimată privitoare la repunerea părților în situația anterioară din perspectiva dispoziției nr. 15/12.02.2009, din conținutul acesteia rezultând că reprezintă înștiințarea contestatorului cu privire la acordarea dreptului de preaviz pe perioada 12.02.2009 - 10.03.2009.
Altfel nu s-ar mai justifica emiterea de către intimată a dispoziției nr. 17/18.03.2009 de încetare propriu-zisă a activității începând cu data de 19.03.2009 și având ca temei precizat în conținut dispozițiile art. 65 alin. 1 Codul muncii.
În consecință, pentru toate considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr. 921/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Va fi modificată în parte sentința civilă nr. 921/05.06.2009 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:
Va fi constatată nulitatea absolută a Dispoziției nr. 17 din 18.03.2009 emisă de intimata Camera de Comerț, Industrie și Agricultură
Va fi dispusă reîncadrarea contestatorului pe postul avut anterior concedierii și va fi obligată intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de recurentul-contestator, domiciliat în G,-, - 9D,. 191, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 921/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Modifică în parte sentința civilă nr. 921/05.06.2009 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:
CONSTATĂ nulitatea absolută a Dispoziției nr. 17 din 18.03.2009 emisă de intimata CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ G, cu sediul în G,-, jud.
Dispune reîncadrarea contestatorului pe postul avut anterior concedierii și obligă pe intimată la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 11 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Benone Fuică | JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu | JUDECĂTOR 3: Alina Savin |
Grefier, |
: - -/26.01.2010
: 4 ex.//15 Februarie 2010
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Comunicat: 2 ex.//17.02.2010
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 850/2009. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 705/2008. Curtea... → |
|---|
