Contestație decizie de concediere. Decizia 850/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 850
Ședința publică de la 22 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 291 din 20.02.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta asistată de avocat și consilierul juridic pentru intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen.
Reprezentanții părților, luând pe rând cuvântul, arată că nu au de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii cererii de plata a daunelor morale. Arată că a formulat recursul deoarece instanța de fond a respins capătul de cerere prin care se solicita obligarea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară I la plata daunelor morale. sale i s-a desfăcut contractul de muncă, dar s-a constat de instanță nulitatea absolută a deciziei de concediere și nu s-a intrat pe fondul cauzei. Din punctul lor de vedere hotărârea primei instanțe cuprinde motive contradictorii potrivit art.304 pct.7 Cod procedură. De asemenea a invocat și prevederile art.3041având în vedere că hotărârea este supusă numai recursului. Cu privire la motivele contradictorii prima instanță, la pagina nr.5 alin2, arată că pentru a se achita daunele morale este necesară cumulul mai multor condiții și le enumeră, iar în aliniatul ultim de pe aceeași pagină reține că angajatul a dovedit disconfortul. Cu toate acestea instanța respinge cererea pentru că reclamanta este în culpă S-a mai reținut rezoluția parchetului, respectiv opinia că faptul de a modifica un titlu de proprietate nu constituie infracțiune, ci doar o abatere disciplinară. Consideră că instanța de fond se contrazice în motivele enumerate. Cu privire la neteminicia și nelegalitatea cererii instanța reține că fapta a fost săvârșită de recurentă. Mai arată că în dosar sunt suficiente probe care să ducă la dovedirea prejudiciului moral. Clienta sa nu a avut de 6 luni activitate și venit și i-a fost afectată imaginea și sănătatea. A făcut dovada acestora cu înscrisurile depuse la dosar. Prima instanță mai reține că prin anularea deciziei, reintegrarea contestatoarei în muncă și acordarea drepturilor salariale pe cele 6 luni prejudiciul creat a fost recuperat. Însă e vorba de prejudiciul material și nu de cel moral. Precizează că cuantumul daunelor morale urmează să fie apreciate de instanță în raport de dovezile depuse la dosar. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța nr.- din 2.09.2009 în valoare de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Consilierul juridic pentru intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I solicită respingerea recursului pentru motivele invocate prin întâmpinare și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală. Arată că cererea de recurs este inadmisibilă și că prejudiciul a fost acoperit prin reintegrarea în muncă a recurentei și despăgubirea cu salariile restante. Precizează că există o culpă recurentă a recurentei.
Avocat pentru recurenta arată că intimata a solicitat respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă, dar tribunalul a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
Consilierul juridic pentru intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I arată că privitor la inadmisibilitate se referea la motivele invocate.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată sub nr. 464/99/31.01.2008, contestatoarea solicitat anularea deciziei nr. 1/4.01.2008 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I, repunerea în situația anterioară emiterii deciziei, obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, plata sumei de 30.000 lei, cu titlu de daune morale și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea invocat excepțiile tardivității emiterii deciziei de desfacere disciplinară contractului individual de muncă și nulitatea absolută deciziei.
Contestatoarea a arătat în acest sens că la motivarea deciziei s- avut în vedere documentația întocmită începând cu data de 20 2007, când directorul unității pârâte dispus constituirea, prin decizia nr. 236/20.09.2007, unei comisii care să analizeze modul de rectificare titlului de proprietate nr. -/25.04.2002, actele care au stat la baza rectificării și modul de înregistrare acestora. Concluziile comisiei au făcut obiectul raportului înregistrat cu numărul 19103/20 2007.
Directorul unității intimate solicitat contestatoarei o notă explicativă, care fost înregistrată sub numărul 19186/21 2007.
Contestatoarea a invocat și excepția nulității absolute deciziei nr. 1/4.01.2008, arătând că unitatea pârâtă încălcat dispozițiile art. 268 alin.2 lit. a) din Codul Muncii.
Prin sentința civilă nr. 500 din 2.04.2008, Tribunalul Iașia admis excepția tardivității emiterii deciziei de desfacere disciplinară, a admis contestația formulată de contestatoarea, a anulat decizia nr. 1/4.01.2008 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I, intimatul fiind obligat să reintegreze contestatoarea pe postul avut anterior emiterii deciziei, să plătească acesteia despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculată începând cu data concedierii, 7.01.2008 și până la data reintegrării efective și suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin aceeași hotărâre s- disjuns și suspendat judecata cererii privind plata sumei de 30.000 RON, reprezentând daune morale, până la rămânerea irevocabilă a acestei sentințe.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I, iar prin decizia nr.564/26.09.2008, Curtea de APEL IAȘIa respins acest recurs, reținând că în cauză s-a dovedit cu certitudine că directorul instituției a luat cunoștință de săvârșirea abaterii încă din luna 2007, iar la 14.11.2007 a solicitat efectuarea anchetei disciplinare. Prin urmare, s-a reținut că decizia de sancționare disciplinară emisă la data de 04.01.2008 încalcă dispozițiile art.268 alin.1 din Codul Muncii.
Cererea de obligare a pârâtului la plata de daune morale a fost repusă pe rol, în vederea soluționării, la termenul din 15.12.2009.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a desfășurat activitate în cadrul unității pârâte aproape 15 ani, perioadă în care nu a creat probleme pe linie profesională și nu a fost sancționată. Prin aplicarea celei mai severe sancțiuni din Codul Muncii, pentru fapte pe care nu le-a săvârșit, s-a urmărit excluderea ei din unitate în mod abuziv și nelegal.
S-a mai susținut că acest fapt, precum și stresul la care a fost supusă de șase luni, i-au agravat starea de sănătate, au marcat-o psihic și i-au adus grave prejudicii de imagine. Mai mult, i-au suprimat posibilitatea de a-și asigura existența, precum și de a sigura cele necesare bunicii sale, în vârstă de 100 de ani, cu grave probleme de sănătate, care necesită îngrijire și supraveghere permanentă, veniturile obținute ca salariată la. I fiind unica ei sursă de existență.
În precizările formulate după repunerea pe rol, reclamanta a invocat faptul că prin încetarea nelegală a activității, i-a fost afectat dreptul la muncă, garantat de art. 41 din Constituție, precum și demnitatea și prestigiul profesional.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a arătat că fapta săvârșită de către reclamantă, respectiv modificarea ilegală a titlului de proprietate nr. -, a adus atingere prestigiului instituției și a vătămat interesele legale ale titularilor actului, actul fiind retras din circuitul civil.
Pârâtul a mai invocat și excepția de inadmisibilitate a cererii, prin raportare la decizia nr. XL din 7.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În cauză părțile au solicitat probele cu înscrisuri și martori, probe încuviințate de instanță și administrate în cauză.
Prin sentința civilă nr.291/20.02.2009, Tribunalul Iașia respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Oficiu de Cadastru și Publicitate Imobiliară și a respins cererea formulată de reclamanta privind obligarea pârâtului la plata de daune morale de 30.000 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția de inadmisibilitate invocată în cauză este neîntemeiată, întrucât Codul Muncii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 237/2007, prevede, la art. 269 alin.1, că angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu.
În ceea ce privește fondul cererii, s-a reținut că, potrivit doctrinei și practicii judiciare, există daună morală atunci când sunt atinse valori ce se referă la existența fizică a omului, la sănătate, integritate corporală, sentimente, cinste, demnitate și alte asemenea valori.
Despăgubirile bănești acordate pentru repararea daunei constau într-o sumă necesară pentru a-i procura victimei satisfacții de ordin moral destinate să înlocuiască valoarea de care a fost privată.
Din probele cauzei rezultă că, în fapt, prin decizia nr.1/04.01.2008 emisă de către pârât, reclamantei, referent tr. I în cadrul Serviciului Arhivă și Informatică din cadrul I, i-a fost desfăcut disciplinar contractul de muncă.
În considerentele deciziei se descriu următoarele fapte: a) modificarea titlului de proprietate nr. -/25.04.2002 partea nedetașabilă din arhiva I, cât și duplicatului acestuia emis în data de 20.08.2007, în sensul schimbării numărului de înscris, din 139 în 138, fără fi respectată procedura legală de rectificare care are la bază hotărâre comisiei județene de fond funciar sau hotărâre judecătorească definitivă, iar intervenția asupra titlului s- realizat fără exista o solicitare scrisă în acest sens, înregistrată în Registrul de intrări - ieșiri al instituției și care să poarte rezoluția unui șef ierarhic superior. Inducerea în eroare șefilor ierarhici cu privire la corectitudinea operațiunii efectuate; b) nerespectarea termenelor stabilite pentru aducerea la îndeplinire sarcinilor trasate, în cazul corectării titlurilor de proprietate nr. - și nr. 25857; c) neimplicarea cu responsabilitate în activitățile prevăzute în fișa postului, respectiv ignoranța și omisiunea de semnala inadvertențele sau erorile din actele ce le are spre soluționare, aspecte care au generat grave consecințe pentru instituție; d) nerespectarea prevederilor Ordinului nr. 745/03.06.2005 al Directorului General al ANCPI privind obligația de depune săptămânal un raport de activitate privind activitatea desfășurată în cadrul instituției.
Decizia a fost anulată prin sentința civilă nr. 500/2.04.2008 a Tribunalului Iași, rămasă irevocabilă, reținându-se că aceasta a fost emisă cu depășirea termenului imperativ prevăzut de art. 268 alin.1 Codul Muncii.
Din acest motiv temeinicia deciziei nu a mai fost analizată de către instanță.
Prin aceeași sentință s-a dispus reintegrarea reclamantei și obligarea pârâtei la despăgubirea acesteia prin plata drepturilor de care ar fi beneficiat în perioada scursă de la data concedierii și până la reintegrare.
Ulterior pronunțării hotărârii de către prima instanță, reclamanta a fost reintegrată.
Prin rezoluția din data de 13.05.2008 dată în dosarul nr.1725/P/ 2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, s-a dispus neînceperea urmăririi penale a reclamantei pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri oficiale, uz de fals, abuz în serviciu contra intereselor publice și neglijență în serviciu, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Actele de cercetare au vizat fapta sesizată de pârât, descrisă la punctul a) din decizia de desfacere a contractului de muncă.
În cuprinsul rezoluției se reține, între altele, că fapta de a efectua înscrieri pe un document oficial, fără urmarea unei proceduri prestabilite, nu constituie infracțiune ci, cel mult, o abatere disciplinară sau de altă natură pentru care, de altfel, numita a și fost sancționată.
Prin sentința civilă din 12.12.2008, Judecătoria Iașia respins plângerea I împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.
Prin sentința civilă nr. 8162/26.06.2008 a Judecătoriei Iașis -a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul Prefectul județului I în contradictoriu cu pârâtul I, s-a constatat nulitatea absolută a mențiunii neautorizate efectuate pe duplicatul și partea nedetașabilă a titlului de proprietate nr. -/20.08.2007, constând în înscrierea suprafeței de 939. în tarlaua 139, parcela 5137/1/3, cu vecinii: N -, E - Mănăstirea N, S - DE 5099 și V - VN 5134/4, pârâtul fiind obligat la radierea acestei mențiuni.
În considerentele sentinței s-a reținut că mențiunea efectuată în titlul de proprietate de către pârât fără a avea o autorizare în acest sens este lovită de nulitate absolută, fiind incidentă frauda la lege, modificarea putând fi efectuată doar în baza unei hotărâri judecătorești.
Potrivit adresei nr. 18793/24.09.2008 emisă de către autoritatea pârâtă - Serviciul economic, reclamanta a beneficiat, în ultimele 12 luni, de 37 de zile de concediu medical, aspect atestat și de certificatele de concediu medical depuse la dosar, iar din fișa de spitalizare de zi, foaia de observație clinică și biletul de externare emise de către Spitalul clinic de psihiatrie Socola I rezultă că reclamanta a fost internată în perioada 19.09.2008-26.09.2008 și externată cu diagnosticul episod depresiv mediu reactiv situațional.
Martora, audiată la cererea reclamantei, relatează că a fost colegă cu reclamanta 20 de ani, că după desfacerea contractului de muncă aceasta din urmă nu avea o situație psihică bună, era tensionată, nu avea alte surse de venit și a apelat la martoră în vederea împrumutării unor sume de bani pentru a-și achita datoriile, utilitățile la bloc și contravaloarea medicamentelor bunicii sale. reclamantei are propriul ei domiciliu și pensie. de șase luni, până la reîncadrare, reclamanta nu a primit nici un. Reclamanta era o persoană conștiincioasă, corectă și a suferit psihic de pe urma concedierii, urmând și un tratament medicamentos pentru această suferință. Martora a mai arătat că reclamantei i s-a desfăcut contractul de muncă datorită faptului că a modificat unele titluri de proprietate.
Prima instanță a reținut, din dispoziția legală anterior citată, că angajarea răspunderii pentru daune morale presupune întrunirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv existența unei conduite culpabile a angajatorului, existența unui prejudiciu de ordin moral încercat de angajat și a unei legături de cauzalitate între primele.
Cât privește conduita culpabilă a angajatorului, ea rezultă din emiterea unei decizii de desfacere a contractului de muncă anulată în instanță și din formularea unei plângeri penale împotriva reclamantei.
S-a mai reținut că faptele descrise în decizie și în plângerea penală există, au fost săvârșite de către reclamantă și au atras antrenarea angajatorului într-un litigiu de natură civilă și angajarea răspunderii lui.
În atari condiții, instanța de fond a reținut că anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă constituie o reparație morală pentru reclamantă, iar daunele produse prin lipsirea acesteia de venituri de șase luni au fost reparate, de asemenea, prin obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri.
Prima instanță a mai constatat că reclamanta a dovedit în cauză un inconfort de ordin psihic ce a necesitat remediu în perioada ulterioară desfacerii contractului de muncă, însă împrejurarea că acest prejudiciu este rezultatul necesar al conduitei angajatorului nu se poate reține, reclamanta nefiind la adăpost de culpă.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamanta, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a respins cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor morale, deși din dovezile depuse la dosar se conturează existența prejudiciului moral creat reclamantei de către angajatorul pârât, ca urmare a măsurii ilegale de desfacere a contractului individual de muncă.
Recurenta mai arată că prima instanță în mod greșit și-a întemeiat soluția pronunțată pe considerentele sentinței civile nr.8162/2008 a Judecătoriei Iași, deși nu a fost parte în această cauză și nu a avut posibilitatea de a-și formula probe în apărare. Din acest motiv, consideră că această sentință nu are relevanță în soluționarea cererii privind obligarea angajatorului la plata de daune morale.
Se mai arată că despăgubirile materiale acordate în urma pronunțării sentinței nr. 500 din 2.04.2008 a Tribunalului Iași nu sunt de natură să acopere și prejudiciul moral suferit, constând în afectarea sănătății, a dreptului la muncă, a drepturilor ce țin de demnitatea și prestigiul profesional în cadrul unității, în prejudicierea imaginii în societate, unitate și familie, fiind expusă unor critici nejustificate.
Recurenta consideră că a dovedit acest prejudiciu moral cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv: acte medicale, rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, sentința penală de respingere a plângerii formulate de către unitatea pârâtă și declarația martorului audiat în cauză, probe care, deși reținute în considerentele hotărârii pronunțate, au fost apreciate injust de către instanța de fond.
Se mai susține că prima instanță, în încercarea de a stabili o culpă în sarcina recurentei, a reținut o hotărâre judecătorească pronunțată într-o cauză în care aceasta nu a fost parte și nu a avut cunoștință despre aceasta, constatând astfel vinovăția sa în ceea ce privește corectarea titlului de proprietate nr.-/2007.
Prin întâmpinarea formulată, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ias olicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs s-au depus la dosar înscrisuri.
Analizând recursul formulat de reclamanta, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Decizia nr.1/04.01.2008 emisă de către pârât, prin care reclamantei, referent în cadrul Serviciului Arhivă și Informatică din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară I, i-a fost desfăcut disciplinar contractul de muncă, a fost într-adevăr anulată prin sentința civilă nr. 500 din 2.04.2008 a Tribunalului Iași, rămasă irevocabilă prin decizia nr.564/26.09.2008 a Curții de APEL IAȘI, constatându-se însă doar nelegalitatea acesteia pentru încălcarea termenului de emitere a deciziei de sancționare disciplinară prevăzut de art. 268 alin.1 din Codul Muncii, fără a mai fi analizată temeinicia măsurii dispuse de către angajator.
Recurenta solicită obligarea angajatorului la plata de daune morale pentru stressul la care a fost supusă de 6 luni de zile, ca urmare a emiterii acestei decizii de concediere, care a condus la agravarea stării sale de sănătate, fiindu-i totodată afectată demnitatea și prestigiul profesional în cadrul unității.
Se reține însă că, deși în cadrul conflictului de muncă în care s-a verificat legalitatea încetării contractului de muncă, nu s-a mai ajuns la analizarea săvârșirii de către recurentă a faptelor pe care angajatorul le-a considerat ca fiind abateri disciplinare grave, respectiv: modificarea titlului de proprietate nr. -/25.04.2002 partea nedetașabilă din arhiva I, cât și duplicatului acestuia emis în data de 20.08.2007, în sensul schimbării numărului de înscris, din 139 în 138, fără fi respectată procedura legală de rectificare care are la bază hotărâre comisiei județene de fond funciar sau hotărâre judecătorească definitivă, fără exista o solicitare scrisă în acest sens și care să poarte rezoluția unui șef ierarhic superior, precum și inducerea în eroare șefilor ierarhici cu privire la corectitudinea operațiunii efectuate, culpa recurentei-reclamante în încălcarea atribuțiilor sale de serviciu s-a reținut atât de către instanța civilă ce a analizat mențiunile neautorizate efectuate în titlul de proprietate nr. -/25.04.2002, cât și de către instanțele penale ce au soluționat plângerile formulate de către angajator.
Astfel, prin sentința civilă nr.8152/26.06.2008 a Judecătoriei Iașis -a constatat nulitatea absolută a mențiunii neautorizate efectuate pe duplicatul și partea nedetașabilă a titlului de proprietate nr. -/25.04.2002, reținând următoarele: " Titlul de proprietate nr. -/25.04.2002 duplicat, precum și partea nedetașabilă a acestuia din arhiva I au fost modificate de, salariată a acestei instituții, în mod neautorizat, fără a avea la bază ă hotărâre a Comisiei județene de fond funciar ori o hotărâre judecătorească definitivă, intervenția asupra titlului fiind făcută fără o solicitare scrisă în acest sens, înregistrată în registrul de intrare-ieșire al instituției ți fără a exista rezoluția unui șef ierarhic superior.
Modificarea a constat în radierea parcelei 513/1/3 din tarlaua 138 și înscrierea în tarlaua 139 cu aceleași vecinătăți și care nu reprezintă doar o eroare materială, cum se susține prin întâmpinare, ci vizează chiar amplasamentul terenului în discuție."
S-a mai reținut că, potrivit disp.art.58 din Legea nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană care a emis titlul îl poate modifica, înlocui sau desființa pe baza hotărârii judecătorești definitive.
Judecătoria Iașia mai constatat că: "mențiunea efectuată în titlul de proprietate de către salariata I, fără a avea o autorizare în acest sens, este lovită de nulitate absolută,".
Recurenta invocă faptul că nu a fost parte în acest litigiu și că nu și-a putut formula apărări în cauză, însă încălcarea de către acesta cu vinovăție a atribuțiilor sale de serviciu a fost reținută și de către instanțele penale, în soluționarea plângerilor penale formulate de către angajator, procese în care aceasta a fost parte, formulându-și apărările pe care le-a considerat necesare.
Astfel, prin considerentele sentinței penale nr.3846/12.12.2008, Judecătoria Iașia reținut că intimata, rectificând titlul de proprietate nr.-/25.04.2002 "în conformitate cu procedura simplificată a OCPI de îndreptare a unor erori materiale vădite, a manifestat o neglijență nepermisă în exercițiul atribuțiilor de serviciu, eludând normele stabilite de către OCPI în privința rectificării titlurilor de proprietate, norme implementate de către OCPI încă din vara anului 2007 și care presupuneau o procedură ce excedă cadrul OCPI, o documentație mult mai riguroasă și implicarea și a altor instituții( comisia locală de fond funciar, comisia județeană de fond funciar, eventual instanța de judecată)".
În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prin aceeași hotărâre s-a reținut că: "într-adevăr intimata și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, efectuând o rectificare neautorizată într-un titlu de proprietate aflat în păstrarea OCPI " S-a constatat însă că nu sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii penale a salariatei.
Prin decizia penală nr.265/14.04.2009 a Tribunalului Iașis -a reținut că pentru întrunirea elementelor infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice: "este necesar ca fapta funcționarului, de a îndeplini în mod defectuos un act, în speță de a rectifica titlul de proprietate al numiților și, fără a respecta procedurile și normele OCPI, să producă o tulburare însemnată a bunului mers al OCPI".
În consecință, deși recurenta a dovedit în cauză că, în perioada ce a urmat concedierii sale, a avut numeroase probleme de sănătate, ca urmare a presiunii psihice la care a fost supusă, se reține că instanțele investite cu soluționarea unor acțiuni civile și penale în legătură cu faptele descrise anterior, au constatat că cercetările judecătorești au fost determinate de fapt de îndeplinirea defectuoasă de către aceasta a atribuțiilor sale de serviciu, astfel încât nu se poate constata culpa angajatorului în cauzarea unui prejudiciu nepatrimonial salariatei.
Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, vinovăția angajatorului se poate reține în cauză doar sub aspectul emiterii tardive a deciziei de concediere, însă prejudiciul cauzat recurentei prin această faptă a fost integral reparat prin însăși anularea acestei decizii, reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior și obligarea OCPI I la plata către aceasta a despăgubirilor reprezentând drepturile salariale de care a fost lipsită.
Prin anularea deciziei de încetare a contractului de muncă și repunerea recurentei în situația anterioară emiterii acesteia s-a reparat și atingerea adusă dreptului la muncă al acesteia.
Pentru aceleași considerente nu se poate reține că demnitatea și prestigiul profesional în cadrul unității, imaginea sa în societate și familie, ar fi suferit o atingere însemnată prin criticile nejustificate ale angajatorului.
Astfel, se reține că, deși instanțele de judecată ce au analizat întrunirea elementelor răspunderii penale în ceea ce privește faptele săvârșite de către recurentă au constatat că acestea nu se circumscriu în sfera "unei tulburări însemnate" a bunului mers al instituției, nu poate fi neglijat faptul că nemulțumirile manifestate prin sesizările formulate de către numitul, faptul că titularii actului de proprietate nu au putut face, chiar o scurtă perioadă de, acte de dispoziție pe baza titlului rectificat și că Prefectul Județului Iaf ost nevoit să acționeze în judecată OCPI I pentru constatarea nulității absolute a mențiunii neautorizate efectuate în titlul de proprietate nr.-/20.08.2007, duplicat, nu probează defel caracterul nejustificat al "criticilor" angajatorului.
În consecință, se reține că în mod corect prima instanță a respins cererea reclamantei de acordare a daunelor morale, urmând ca, în temeiul dispă.art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, să se respingă recursul formulat de reclamanta și să se mențină sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.291/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 30.09.2009;
Jud.fond:- Tribunalul Iași:-;
- -.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1911/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1/2010. Curtea de... → |
|---|
