Contestație decizie de sancționare. Decizia 705/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 705/R-CM
Ședința publică din 26 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Paula
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de contestatorul, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva sentinței civile nr.743 din 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-contestator și consilier juridic pentru intimata SC SERV, în baza delegației nr.86/25.11.2008.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatei depune la dosar delegație de reprezentare și întâmpinare.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-contestator solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris, modificarea sentinței atacate și pe fond, admiterea contestației, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr-, petentul a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata SERV, să se dispună anularea deciziei de sancționare nr.111 din 4.04.2007 prin care a fost retrogradat din funcția șef manager în cea de muncitor pe o perioadă de 60 de zile.
În motivarea contestației contestatorul a arătat că a fost sancționat pentru evenimentul produs în data de 13.02.2006, de o gravitate mai mică decât s-a reținut în raportul de cercetare întocmit, și că a fost sfătuit să își asume singur răspunderea achitând suma de 700 lei.
Ulterior a fost sancționat și, pentru aceeași faptă, i s-au aplicat trei sancțiuni.
Prin sentința civilă nr.1645 din 27 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorjs -a respins contestația, pentru a se pronunța astfel, instanța reținând că prin decizia nr.111/4.04.2007 contestatorul a fost sancționat disciplinar cu retrogradarea din funcție pe o perioadă de 60 de zile în funcția de muncitor necalificat în cadrul formației de recondiționat role a aceleiași secții, în baza art.263 alin.1 și art.264 lit.c Codul Muncii, însă printr-o nouă decizie a anulat-o pe prima, astfel încât contestația a rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentințe contestatorul a declarat în termen legal recurs arătând, în esență, că instanța de fond a luat act doar de decizia emisă de intimată în data de 4.07.2007, care i-a fost adusă la cunoștință în fața instanței, după judecarea în fond a plângerii depusă de el.
Prin decizia civilă nr.663 din 20 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a admis recursul și s-a casat sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Gorj.
Pentru a statua astfel, instanța de control judiciar a reținut că decizia nr.236/31.05.2007 emisă de intimată nu a anulat în totalitate dispozițiile deciziei de sancționare nr.111/04.04.2007 pentru a se putea considera că cererea a rămas fără obiect, câtă vreme sancțiunile retrogradării și a reducerii salariului au fost aplicate pentru o perioadă de 60 de zile, cu începere de la 04.04.2007, iar prin decizia nr.236 din 31.05.2007, a fost anulată decizia de sancționare cu începere de la data de 1.06.2007.
Astfel a reținut instanța că pentru perioada 4.04.2007 - 1.06.2007, decizia inițială de sancționare și-a produs efectele.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj și, prin sentința nr.4303 din 2 iulie 2008, s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu de instanță și s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Vâlcea, față de dispozițiile art.282 alin.2 Codul Muncii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. dosar -.
Prin întâmpinarea depusă de intimata SERV s-a învederat instanței că se intenționează reglementarea remunerației petentului de la salariul de muncitor necalificat la salariul avut inițial pentru perioada 4.04.2007-1.06.2007, când decizia de sancționare și-a produs efectele și această situație se va realiza odată cu ultimele drepturi salariale provenite din finalizarea notei de lichidare, ca urmare a încheierii raporturilor de muncă.
Prin sentința civilă nr.743 din 15 septembrie 2008, Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte contestația formulată de contestator, a obligat pârâta la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit contestatorul pe perioada 4 aprilie-1 iunie 2007, reactualizată la data plății.
A fost respins capătul de cerere privind anularea deciziei de sancționare ca rămas fără obiect.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, prin decizia nr.111 din 4.04.2007, emisă de intimata SERV, contestatorul a fost sancționat cu retrogradarea din funcția șef manevră - secția Berbești în funcția de muncitor necalificat în cadrul formației de recondiționat role a aceleiași secții pe o perioadă de 60 de zile, conform prevederilor art.202 lit.c din CCM/2006, coroborat cu prevederile art.263 alin.1 și art.264 lit.c din Codul Muncii.
S-a menționat în decizia de sancționare că pe perioada retrogradării din funcție salariatului i se va acorda salariul corespunzător funcției de muncitor necalificat în cadrul formației de recondiționat role.
Prin decizia nr.236 din 31.05.2007 emisă de intimată s-a decis că începând cu data de 1.06.2007, se anulează decizia nr.111/4.04.2007, urmând ca petiționarul să revină la locul anterior de muncă, adică în cadrul secției pe funcția de șef manevră.
Văzând statuările din decizia civilă nr.663/20.02.2008 a Curții de Apel Craiova, tribunalul a constatat că pentru perioada 4.04.2007-1.06.2007, decizia inițială de sancționare, așa cum a fost contestată, și-a produs efectele întrucât decizia ulterioară a avut aplicabilitate cu începere de la data de 1.06.2007.
În consecință, față de prevederile art.78 alin.1 din Codul Muncii (în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța a dispus anularea ei și a obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul) și luând acordul intimatei astfel cum a fost exprimat prin întâmpinarea depusă la termenul de judecată din data de 1 septembrie 2008, tribunalul a constatat că petentul este îndreptățit la acordarea salariului de care a fost privat conform deciziei ulterioare de anulare a deciziei de sancționare.
Față de aceste considerente s-a admis în parte contestația și a fost obligată intimata la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit contestatorul pentru perioada 4.04.2007-1.06.2007, reactualizate la data plății efective.
Cât privește capătul de cerere ce a avut ca obiect decizia de sancționare acesta a fost respins ca fiind rămas fără obiect, întrucât la data de 31.05.2007, prin decizia nr.236, intimata a hotărât anularea deciziei nr.111/4.04.2007, urmând ca la data de 1.06.2007 salariatul să revină la vechiul loc de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatorul criticând-o ca netemeinică și nelegală, astfel:
Instanța de fond deși a recunoscut nelegalitatea deciziei de sancționare, în mod greșit a respins capătul de cerere privind anularea acesteia și a neglijat petitul cu care a fost investită, având drept obiect repunerea în drepturile anterioare ale contestatorului și plata despăgubirilor la zi.
Statuând ca pârâta să fie obligată la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit contestatorul pe perioada 4 aprilie-1 iunie 2007, reactualizată la data plății, dar respingând în același timp capătul de cerere privind anularea deciziei de sancționare ca rămas fără obiect, tribunalul nu s-a pronunțat asupra repunerii în situația anterioară solicitată de contestator, respectiv pe postul deținut anterior.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimata SERV a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât decizia de sancționare a fost anulată de însăși unitatea emitentă, iar drepturile salariale care-i reveneau recurentului în perioada în care decizia de sancționare și-a produs efectele, au fost acordate odată cu finalizarea notei de lichidare, raporturile contractuale de muncă între recurent și intimată fiind încetate prin convenția părților la data de 1 iunie 2007 și nu ca o măsură disciplinară.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.3041Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.111/4.04.2007, emisă de SERV. a fost sancționat contestatorul cu retrogradare din funcția de șef manevră din cadrul unității, în funcția de muncitor necalificat în cadrul formației de recondiționat role a aceleiași secții, pe o perioadă de 60 zile, conform prevederilor art.202 lit.c din /2006 coroborat cu art.263 alin.1 și art.264 lit.c din Codul Muncii.
Împotriva acestei decizii petentul a formulat contestație prin care a solicitat anularea deciziei de sancționare, întrucât fapta pe baza căreia a fost sancționat este de o gravitate mai mică decât s-a reținut în raportul de cercetare întocmit.
Ulterior formulării acestei contestații, prin decizia nr.236/31.05.2007, intimata a decis ca începând cu data de 1.06.2007 să anuleze decizia nr.111/3452/4.04.2007, iar salariatul să revină la vechiul loc de muncă în cadrul secției pe funcția de șef manevră.
Însă, prin decizia nr.236/31.05.2007, nu au fost anulate în totalitate dispozițiile deciziei de sancționare nr.111/4.04.2007, câtă vreme sancțiunile retrogradării și a reducerii salariului au fost aplicate pentru o perioadă de 60 zile cu începere de la 4.04.2007, iar decizia inițială a fost anulată cu începere doarde la data de 1.06.2007.
Așa cum a statuat Curtea de Apel Craiova, în considerentele deciziei prin care a fost casată sentința nr.1645/27.09.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, față de motivele invocate de recurent în susținerea contestației sale, cererea acestuia trebuia să fie analizată pe fond și nu să fie respinsă contestația ca rămasă fără obiect.
Chiar dacă, ulterior desființării sentinței Tribunalului Gorj, cauza a fost declinată spre competentă soluționare Tribunalului Vâlcea, dispozițiile art.315 Cod procedură civilă privind obligativitatea, pentru instanțele de fond, a respectării celor statuate de instanța de recurs asupra problemelor de drept dezlegate ori asupra necesității administrării unor probe, se impune a fi respectate, astfel încât Tribunalul Vâlcea, ca primă instanță, ar fi trebuit să soluționeze pe fond capătul de cerere privind anularea deciziei de sancționare în totalitatea sa.
În acest sens, este evident că dispozițiile art.78 alin.1 din Codul Muncii, cu privire la obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, nu putea fi dispusă pentru perioada4.04.2007-1.06.2007, decât dacă instanța ar fi constatat în prealabil netemeinicia sau nelegalitatea deciziei pentru aceeași perioadă, deci după pronunțarea instanței și asupra legalității deciziei de sancționare așa cum a solicitat contestatorul și a dispus, de altfel, și instanța de casare.
Prin urmare, în mod greșit instanța de fond nu a respectat cele statuate de instanța de control judiciar și a respins capătul de cerere privind anularea deciziei de sancționare ca rămas fără obiect, nesoluționând astfel fondul acestui capăt de cerere.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.312 alin 5 și art.315 Cod procedură civilă, raportat la art.291 Codul Muncii, Curtea va admite recursul declarat de contestatorul, va casa sentința civilă nr.743 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr- și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță care va avea în vedere la soluționarea pricinii toate capetele de cerere cu care a fost investită și toate criticile contestatorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.743 din 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimată fiind SERV.
Trimite cauza de mai sus spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./03.12.2008
GM/4 ex.
Jud.fond:
.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Paula
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 916/2010. Curtea de... → |
|---|
