Contestație decizie de concediere. Decizia 100/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 100/R/27.01.2010
Ședința publică din data de 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata - G -, cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 1554/22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în conflictul de muncă intervenit în contradictoriu cu, contestatorul, domiciliat în G,-, - 6,. 3,. 55, jud. G, având ca obiect "contestație decizie de concediere" împotriva deciziei numărul 5010-8398 din 30.05.2009 emisă de societatea recurentă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru recurenta-intimată - G - avocat -, lipsă fiind intimatul-contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează; cererea este la primul termen de judecată, legal motivată și scutită de taxă judiciară de timbru; citat cu copia motivelor de recurs intimatul-contestator, prin avocat - a depus la data de 28.01.2010, ora 7.30 concluzii scrise (fax 27.01.2010 ora 11.35 PM), împuternicire avocațială nr. 5/18.01.2010, chitanța nr. 48/18.01.2010 în cuantum de 500 lei și fotocopia echocardiogramei din 20.08.2009 și bonul fiscal privind achitarea serviciului medical din aceeași dată, după care:
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Apărătorul recurenteisolicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, pe fond respingerea contestației, menținerea deciziei de concediere, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată în cele două faze procesuale.
Apreciază că în mod greșit instanța de fond a admis contestația și a dispus reintegrarea contestatorului pe funcția anterioară emiterii deciziei reținând că simplele acte medicale ce reprezentau bilete de trimitere completate de medicul de familie ar echivala cu o cerere pentru acordarea unor zile libere pentru perioada cât acesta a lipsit de la serviciu. Aceste acte medicale nu țin loc de certificat medical pentru a motiva absențele de la serviciu și nici nu au demonstrat incapacitatea temporară de muncă a contestatorului. De altfel, actele au fost eliberate de medici diferiți și la rubrica ce atestă nivelul de prioritate a fost bifată căsuța "curent" nu "urgent".
Mai mult, intimatul nu a telefonat la unitate pentru a anunța starea sa de incapacitate temporară de muncă, nu a solicitat învoire și analizele efectuate de acesta puteau avea loc și după programul de muncă al salariatului. Conform contractului colectiv de muncă, semnat de salariat, care atestă faptul că avea cunoștință că plecările din timpul programului de lucru fără aprobarea scrisă a conducătorului locului de muncă se consideră absență nemotivată iar unitatea își rezervă dreptul de a lua măsurile ce se impun și, față de dispozițiile art. 40 alin. 1 din contractul colectiv de muncă patronul poate face concediere fără preaviz.
Pentru motivele descrise amplu în cererea de recurs solicită admiterea recursului cu obligarea contestatorului la cheltuieli de judecată.
Curtea, declarând închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin contestația formulată și înregistrată sub nr. 3651/121/29.06.2009 pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata G, anularea deciziei nr. 5010-8398/30.05.2009, reintegrarea pe postul avut anterior emiterii deciziei, plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate de la data concedierii nelegale până la rămânerea definitiva a hotărârii judecătorești, precum si plata cheltuielilor de judecata.
Motivându-și în fapt contestația a arătat că a fost salariatul intimatei începând cu august 1976 și până în iunie 2009.
Învederează că în tot acest interval nu a primit nicio sancțiune disciplinară îndeplinindu-și toate atribuțiile conform contractului individual de muncă și a fișei postului.
A arătat ca la data de 13.04.2009 s-a prezentat la medicul de familie care după consult i-a dat trimitere la un medic specialist. Întrucât starea sănătății s-a agravat la data de 23.04.2009 a anunțat pe maistrul care-i superviza activitatea că a doua zi intenționează să se ducă la un medic cardiolog la Spitalul Județean Sf., pentru a face consultul recomandat.
A arătat că în intervalul 24.04.2009 - 30.04.2009 a fost la mai mulți medici fără a se prezenta la locul de muncă decât la data de 04.05.2009.
În momentul în care s-a prezentat la serviciu s-a început cercetarea disciplinară cu privire la absentele disciplinare înregistrate în perioada 24 - 30.04.2009.
În susținerea contestației s-a folosit de proba cu înscrisuri (filele: 5-10).
Intimata în termen legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondata motivat de faptul ca in perioada 24 - 30.04.2009 contestatorul a lipsit nemotivat.
A arătat că în perioada sus arătată contestatorul nu a făcut nicio cerere în vederea obținerii unei învoiri sau a unui concediu fără plată, cum de asemenea acesta nu a depus nici un concediu medical pentru perioada cât a absentat de la serviciu.
Prin Sentința Civilă nr. 1554/22.10.2009 Tribunalul Galația admis contestația, a anulat decizia nr. 5010-8398/30.05.2009 emisă de către pârâta - Naval G - și a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii deciziei.
A obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pe perioada 30.05.2009 până la reintegrarea efectivă în funcție, actualizate cu rata inflației la data plății efective și suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivare instanța reține următoarele:
Referitor la excepția nulității absolute invocata de către contestator cu referire la lipsa motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat in timpul cercetării, instanța a respins-o ca nefondată motivat de faptul ca din cuprinsul deciziei contestate rezulta ca intimata a considerat ca "argumentele pe care acesta le invoca pentru zilele in care absentează nemotivat de la serviciu nu pot fi reținute."
Prin decizia contestată s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului motivat de faptul că ar fi lipsit nemotivat de la serviciu în perioada 24 - 30.04.2009.
Instanța retine ca deși contestatorul nu a făcut cerere pentru acordarea unor zile libere sau nu a prezentat certificate medicale de concediu medical pentru perioada respectiva totuși acesta a dovedit faptul ca in perioada respectiva s-a prezentat la o serie de medici in vederea efectuării unor analize medicale ca urmare a deteriorării stării de sănătate ( 6-10).
Instanța, având în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârșită, respectiv faptul că a lipsit datorită stării sănătății, comportarea generala în serviciu a salariatului și lipsa altor sancțiuni disciplinare anterioare, constată că desfacerea disciplinară dispusă de societate este o sancțiune severă, motiv pentru care a anulat decizia contestată și a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii acesteia.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata G, solicitând modificarea ei și respingerea contestației ca nefondate.
În motivare a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică. Instanța de fond nu a ținut cont că salariatul a lipsit de la serviciu nemotivat, singurul document acceptat de lege pentru motivarea absențelor fiind certificatul de concediu medical eliberat de medic.
Consideră că salariatul se putea prezenta la medic în afara orelor de program, întrucât biletele de trimitere completate de medicii de familie nu au bifată rubricaurgent,iar dacă medicii considerau că se impune o perioadă de repaus i-ar fi eliberat un certificat medical pentru constatarea incapacității temporare de muncă.
Apreciază că salariatul și-a luat o minivacanță între Paști și 1 Mai, fără a avea acordul angajatorului și fără ca măcar să-și anunțe lipsa.
Intimatul-contestator a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului Galați este legală și temeinică.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de recurentă, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acesta este fondat față de următoarele considerente:
Salariatul a lipsit mai multe zile de la serviciu, fără a avea o învoire, sau un concediu de orice fel, aprobat de angajator, cu scopul afirmat de a-și face unele investigații medicale.
Potrivit art. 39 alin. 2 din Codul Muncii salariatul are obligația de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în contractul individual de muncă, precum și obligația de a respecta disciplina muncii.
Chiar dacă s-a făcut dovada că în perioada de absență acesta s-a prezentat la o serie de medici în vederea efectuării unor analize medicale ca urmare a deteriorării stării de sănătate, așa cum reține instanța de fond, simpla efectuare a controalelor medicale nu poate duce la motivarea absențelor, ci doar certificatul de concediu medical eliberat de medic.
Ca urmare, afirmațiile recurentei în sensul că salariatul se putea prezenta la medic și în afara orelor de program, întrucât biletele de trimitere completate de medicii de familie nu au bifată rubricaurgent,sunt întemeiate.
De asemenea, dacă medicii considerau că are anumite afecțiuni, care impun o perioadă de repaus, i-ar fi eliberat un certificat medical pentru constatarea incapacității temporare de muncă.
În consecință, având în vedere că salariatul a lipsit nemotivat de la serviciu, iar aceasta reprezintă o abatere disciplinară gravă ce se sancționează cu desfacerea contractului individual de muncă, așa cum rezultă din Regulamentul de Ordine Interioară al societății, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, iar în rejudecare va respinge contestația ca nefondată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată făcute de societate în fața instanței de fond și în recurs, reprezentând onorariul avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de recurentul-intimat - G -, cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 1554/22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-.
Modifică în t o sentința civilă nr. 1554/2009 pronunțată de Tribunalul Galați și, în rejudecare:
RESPINGE ca nefondată contestația formulată de reclamantul, domiciliat în G,-, - 6,. 3,. 55, jud. G, împotriva deciziei numărul 5010-8398 din 30.05.2009 emisă de intimatul - G -.
Obligă pe reclamantul la plata sumei de 2228 lei cheltuieli de judecată către pârâta - Naval G -.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 27 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu | JUDECĂTOR 2: Alina Savin | JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel |
Grefier, |
: - -/09.02.2010
: 4 ex.//22 Februarie 2010
Fond: /
Asistenți judiciari: /tin
Comunicat: 2 ex.//__-02.2010
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 22/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 707/2008. Curtea de... → |
|---|
