Contestație decizie de concediere. Decizia 1002/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.6593/2008
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 1002/
Ședința publică de la 18 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea cererii de recurs formulată de recurenta - " Taxi"SRL, împotriva sentinței civile nr.4487 din data de 28.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.36006/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de concediere".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 11.02.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.02.2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.4487 din data de 28.05.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată contestatorul în contradictoriu cu intimata - taxi SRL; s-a anulat decizia de concediere nr.170/1.10.2007; s-a obligat intimata la plata unei despăgubiri egală cu salariile majorate, indexate și reactualizate cât și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, începând cu data de 1.10.2007 și până la data de 28 mai 2008, față de contestator și s-a obligat intimata la 500 lei cheltuieli de judecată față de contestator.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că decizia atacată în cauză a fost emisă în baza art.56 lit.h din Codul muncii, care stipulează încetarea de drept a contractului individual de muncă de la data retragerii de către autoritățile sau organismele competente a avizelor, autorizațiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei.
S-a avut în vedere că potrivit clauzelor Contractului individual de muncă, contestatorul presta activitatea de conducător auto și că prin actele depuse la dosar de către angajator, în baza art.287 din Codul muncii, nu s-a făcut dovada retragerii atestării contestatorului necesară pentru exercitarea profesiei sale.
S-a apreciat ca fiind irelevantă în cauză împrejurarea că după apariția Legii 265/2007, activitatea de taxi putea fi realizată numai prin folosirea autoturismelor proprietatea societății și nu în baza unui parc închiriat, față de dispozițiile imperative ale art.56 lit.h din Codul muncii ce constituie temeiul de drept în baza căruia angajatorul a dispus concedierea contestatorului prin decizia contestată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata - Taxi SRL, criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
Instanța de fond a reținut în mod nelegal că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.56 lit.h Codul muncii, motivat de faptul autorizația nu a fost retrasă de către o autoritate.
S-a arătat că autorizația de taxi este definită de art. 11litera 3 din Legea nr. 38/2003, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.265/2007, ca fiind o copie conformă a autorizației de transport în regim de taxi, care dă dreptul transportatorului autorizat de a utiliza un autovehicul, deținut de acesta în condițiile prezentei legi, pentru efectuarea serviciilor de transport de persoane, mărfuri sau bunuri în regim de taxi.
S-a susținut că în urma apariției Legii nr.265/2007 activitatea de taxi a fost reorganizată, principala modificare referindu-se la faptul că activitatea de taxi nu va mai putea fi realizat cu parc închiriat, societățile de taxi fiind obligate să achiziționeze autoturisme pentru a desfășura această activitate.
S-a arătat că prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților Taxi nr.18 din data de 15.08.2007, asociații au hotărât schimbarea parcului închiriat cu parc propriu precum și notificarea angajaților în vederea aducerii la cunoștință a posibilității de a continua activitatea în cadrul societății pe mașini proprietatea recurentei-intimate.
S-a motivat că autorizația de taxi nu se mai putea folosi pe autoturismul proprietatea intimatului-contestator, dat fiind că în temeiul Legii nr.265/2007 recurenta-intimata a fost obligată să predea Primăriei Municipiului B autorizațiile aferente parcului închiriat in vederea preschimbării acestora, așa cum rezultă din situația autorizațiilor predate.
Totodată, s-a menționat că în temeiul dispozițiilor art. VIII alin.1 și art.4 alin.1 din Legea nr.265/2007, administratorul societății a dat o declarație pe proprie răspundere că va preschimba toate autorizațiile aferente parcului închiriat, declarație înregistrată sub nr.292/06.07.2007, ocazie cu care au fost depuse și autorizațiile in original.
S-a învederat că nainte de desfacerea contractului de muncă, contestatorul a fost înștiințat că trebuie să își continue activitatea pe un autoturism proprietatea societății, acesta primind de altfel la data de 28.08.2007 notificarea formulată de intimată, prin care i se comunică că n termen de 5 zile să își precizeze poziția în sensul dacă dorește să rămână angajatul societății pe o mașina proprietatea intimatei, în caz contrar, considerându-se că refuză să continue activitatea pe o mașină pusă la dispoziție de intimată, cu consecința desfacerii contractului de muncă.
Contestatorul nu a răspuns în nici un fel acestei solicitări, caz în care recurenta a considerat că această împrejurare constituie un refuz.
S-a mai susținut că autorizația aferentă mașinii intimatului - contestator trebuia preschimbată a treia, întrucât mașina sa era a treia în ordinea vechimii, preschimbarea autorizațiilor de taxi realizându-se în funcție de vechimea mașinii, conform art.VIII alin.4 din Legea nr.265/2007.
Recurenta a arătat că în situația în care o autorizație nu era preschimbată, nici celelalte care urmau nu mai puteau fi preschimbate, existând riscul de a pierde 39 de autorizații de taxi, în cazul în care nu se preschimba autorizația aferentă mașinii aparținând contestatorului.
Mai mult decât atât, s-a învederat că autorizațiile au fost depuse de Primăria Municipiului B în vedere preschimbării sub sancțiunea retragerii, în situația în care nu erau îndeplinite condițiile legale conform art.VIII din legea nr.265/2007.
S-a menționat că în vederea preschimbării autorizațiilor, recurenta a depus o serie de înscrisuri, printre care și contractul de muncă pentru persoanele care urmau a deține calitatea de conducător auto pe respectivele mașini, fiind nevoită să angajeze alți conducători auto, întrucât intimatul contestator a refuzat să mai lucreze pe mașinile proprietatea recurentei.
De asemenea, recurenta a arătat că fost nevoită să scoată memoria fiscală a mașinii pe care lucra intimatul-contestator la data de 11.10.2007, așa cum rezultă din procesul verbal nr.-/11.10.2007 și să o monteze pe o altă mașină, moment în care activitatea de taxi pe mașina proprietatea intimatului-contestator nu mai putea fi realizată.
S-au invocat dispozițiile art.21 alin.5 din normele metodologice de aplicare a legii nr.265/2007, conform cărora autorizația se eliberează sub rezerva prezentării în maximum 15 zile a dovezii de fiscalizare a aparatului de taxat, sub sancțiunea retragerii autorizației.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Intimatul contestator a fost angajat în calitate de conducător auto de către recurenta intimată Taxi, pe durată nedeterminată, cu începere din data de 1.01.2003, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă nr.183/16.01.2003.
Prin decizia nr.107/1.10.2007 contestată în cauză, recurenta intimată a dispus încetarea contractului individual de muncă al intimatului contestator, cu începere din data de 30.09.2007, în temeiul art.56 lit.h din Codul muncii, ținând seama de prevederile art.4 alin.3 și art.VIII alin.1, alin.2 lit b din Legea nr.265/2007, reținând refuzul acestuia de a rămâne angajat pe autoturismele societății și faptul că a predat la Primăria Municipiului B autorizațiile pentru preschimbare.
Instanța de fond a constatat în mod greșit faptul că dispozițiile art.56 lit.h din Codul muncii nu sunt incidente în cauză, interpretând eronat prevederile imperative ale Legii nr.265/2007, care stipulează că activitatea de taxi nu va mai putea fi realizat cu parc închiriat, societățile de taxi fiind obligate să achiziționeze autoturisme pentru a desfășura această activitate.
Astfel, prima instanță nu a avut în vedere că intimatul contestator, angajat al societății recurente, după intrarea în vigoare a legii amintite nu își mai putea desfășura activitatea de șofer auto decât pe autoturismele proprietatea acesteia.
Este adevărat că Autorizația taxi seria c nr.3328 a fost eliberată de către Consiliul General al Municipiului B - Primăria Muncipiului B - Direcția Transporturi, Drumuri, Circulației în favoarea recurentei - Taxi SRL, posesor al autorizației nr.2712 pentru executarea serviciului public de transport persoane în regim de taxi, eliberată pe data de 1.03.2005, cu începere din 1.03.2005, până la data de 28.02.2010, valabilă cu autoturismul marca 1310, nr. circulație B-87-, care era proprietatea intimatului contestator și făcea obiectul contractului de închiriere intervenit între părți.
Însă, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.265/2007, recurenta-intimata a fost obligată să predea Primăriei Municipiului B autorizațiile aferente parcului închiriat în vederea preschimbării acestora, așa cum rezultă din situația autorizațiilor predate.
Totodată, administratorul societății a dat o declarație pe proprie răspundere, în temeiul dispozițiilor art. VIII alin.1 și art.4 alin.1 din Legea nr.265/2007, că va preschimba toate autorizațiile aferente parcului închiriat, declarație înregistrată sub nr.292/06.07.2007.
Ulterior, prin adresa nr.-/6.09.2007 - Taxi SRL a îndeplinit condițiile prevăzute de art.VIII alin.1 din Legea nr.265/2007 de modificare și completare a legii nr.38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, astfel cum se atestă prin adresa nr.3581/14.05.2008 emisă de către Primăria Municipiului B - Direcția Transporturi, Drumuri, Circulației.
De asemenea, din cuprinsul aceluiași document rezultă că prin cererea nr.-, - TAXI SRL a schimbat autoturismul cu numărul de înmatriculare B-87-, menționat în lista întocmită conform art.VIII alin.2 lit.b din Legea nr.265/2007, la poziția 3, cu un autoturism a cărei vechime este mai mică de 5 ani, așa cum prevede art.VIII alin.4 din același act normativ, păstrând numărul de ordine atribuit autorizației de taxi -3328.
Ca atare, de vreme ce activitatea de taxi nu se mai putea realiza cu parc închiriat, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 265/2007, este evident că intimatul contestator nu mai putea utiliza autorizația de taxi nr. 3328 eliberată pe numele societății pârâte pe autoturismul proprietatea personală a acestuia.
Intimatul contestator a fost înștiințat la data de 28.08.2007 prin notificarea comunicată de către intimată, ca n termen de 5 zile să își precizeze poziția în sensul dacă dorește să rămână angajatul societății pe o mașina proprietatea intimatei, în caz contrar, considerându-se că refuză să continue activitatea pe o mașină pusă la dispoziție de intimată, cu consecința desfacerii contractului de muncă.
Intimatul nu a răspuns acestei notificării, confirmând prin cererile formulate în cauză că nu dorește să accepte oferta societății recurente de a lucra pe mașinile proprietatea acesteia.
Prin urmare, acesta, în calitate de salariat al societății recurente, nu mai este îndreptățit să folosească autorizația de taxi eliberată pe numele acesteia, de vreme ce nu a fost de acord să accepte să lucreze în condițiile imperative prevăzute de Legea nr.265/2007, încetarea contractului său individual de muncă în temeiul art.56 lit.h Codul muncii fiind legal dispusă prin decizia contestată în cauză.
Nu se poate reține apărarea intimatului contestator în sensul că a avut loc o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, de vreme ce nu dovedit faptul că a fost modificat salariul, locul sau felul muncii, intimatul contestator, angajat al recurentei pârâte în calitate de conducător auto, avea obligația de a lucra în cadrul societății, pe mașinile proprietatea acesteia.
În ceea ce privește data comunicării deciziei atacate în cauze, Curtea nu poate reține susținerea intimatului contestator referitoare la încălcarea prevederilor art.76 Codul muncii, deoarece acest text de lege se referă la comunicarea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, iar nu la decizia de încetare a contractului individual de muncă, cum este cazul de față.
Pentru aceste motive, în temeiul art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge cererea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - Taxi SRL, împotriva sentinței civile nr.4487 din data de 28.05.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.36006/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul.
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată contestatorul, în contradictoriu cu intimata - Taxi SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
18.03.2009
Jud. fond:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1407/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1285/2009. Curtea... → |
|---|
