Contestație decizie de sancționare. Decizia 1285/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (Număr în format vechi 7798/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR.1285/
Ședința publică din 02.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Mariana C -
GREFIER:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul împotriva sentinței civile nr.5382 din data de 22.08.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC ROMANIA SRL,având ca obiect "contestație decizie de sancționare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul personal, legitimat cu CI seria - nr.- eliberat SPCEP S1 biroul nr.4, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea din oficiu, invocă excepția tardivității formulării recursului.
Recurentul solicită respingerea excepției tardivității formulării recursului, având în vedere că sentința recurată nu i-a fost comunicată la domiciliul ales, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 121 din dosarul de fond.
Curtea, analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respinge excepția tardivității formulării recursului, ca neîntemeiată.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă recurentului, cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică și reținând cauza spre rejudecare, să se admită contestația și să anulați decizia nr.591/26.11.2007 emisă de SC România SRL fostă SC România SRL, ca fiind nelegală, arătând că nu a existat nici un act de indisciplină și cu atât mai mult nu s-a constatat sau probat vinovăția acestuia.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5382/22.08.2008 pronunțată în dosarul nr.660/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC România SRL.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, contestatorul a fost încadrat în funcția de director departament informatică la SC România SRL, conform contractului individual de muncă nr.2864/ 06.07.2004.
La 15.10.2007 contestatorului i-a fost aprobată cererea de concediu odihnă în perioada 16.10.2007-02.11.2007, efectuarea CO fiind întreruptă din motive medicale în perioada 30.10.2007-09.11.2007, după care acesta a continuat efectuarea concediului de odihnă până la data de 15.11.2007.
S-a reținut ca nesusținută susținerea contestatorului în sensul că este inclusă și ziua de 16.11.2007.
În perioada 20-22.11.2007 contestatorul s-a aflat de asemenea în concediu medical, prezentându-se la serviciu la data de 23.11.2007.
La data de 26.11.2007 intimata a emis decizia nr.591 prin care a dispus sancționarea contestatorului cu avertisment scris, reținându-se că acesta nu a respectat programul de lucru, deoarece după data de 15.11.2007 nu a adus la cunoștință societății și nu a depus vreun înscris care să justifice absența sa de la data de 23.11.2007 când s-a prezentat la programul de lucru, fiind încălcate dispozițiile art.9 al.1 lit.d și art.67 lit.o din Regulamentul intern.
Tribunalul a apreciat că decizia întrunește condițiile de legalitate impuse de dispozițiile art.264 și următoarele Codul muncii.
Sub aspectul temeiniciei s-a reținut că sancțiunea fost dispusă în principal pentru absența de la program, art.9 al.1 lit.d vizând obligația salariatului de a respecta programul de lucru iar nu obligația de anunțare sau de comunicare a unor acte doveditoare, neavând relevanță distincția făcută de contestator în sensul că a fost sancționat deoarece nu a depus acte doveditoare iar nu pentru că nu a anunțat societatea.
Tribunalul a reținut căpentru zilele de 20, 21 și 22.11.2007 absențele aufost motivate prin depunerea certificatului medical, însă acest lucru s-a realizat după comunicarea deciziei de sancționare, instanța neputând reține susținerile contestatorului în sensul că certificatul respectiv nu a fost primit de către societate și că nu i s-a permis accesul în unitate, aspecte neprobate.
S-a reținut că pentru zilele de 16.11.2007 și 19.11.2007 contestatorul nu a făcut vreo dovadă care să-i justifice absența de la serviciu.
Având în vedere dispozițiile art.40 Codul muncii, potrivit cărora angajatorul are dreptul de a organiza activitatea și de a impune salariaților respectarea programului de muncă, tribunalul a respins contestația împotriva deciziei de sancționare nr.591/26.11.2007, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termenul legal contestatorul, criticând sentința recurată pentru netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât interpretează într-o manieră proprie și total eronată dispozițiile Codului muncii, prevederile Regulamentului intern al SC România SRL, cât și dispozițiile art.36 al.2 din OUG nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate.
Susține recurentul că a fost sancționat pentru absențe nemotivate în perioada16-23.11.2007,perioadă ce se poate împărți în două perioade distincte, respectiv 16 și 11 noiembrie zile normale de lucru (17 și 18 noiembrie fiind sâmbăta și duminica) și 20-22 noiembrie, perioadă în care a fost în concediu medical.
Pentru perioada 20-22 noiembrie recurentul susține că există concediu medical, depus la departamentul resurse umane în data de 26.11.2007.
Susține recurentul că a depus certificatul medical atât cu respectarea art.37 al.1 din Regulamentul intern al companiei (care prevede că prezentarea certificatelor medicale la plată se va face cu cel puțin 10 zile înaintea plății chenzinei a II-a (lichidare, care se acordă în data de 10 a lunii următoare), cât și cu respectarea dispozițiilor art.36 al.2 din OUG nr.158/2005 privind concediile medicale (care prevăd că certificatele medicale se depun la angajator cel mai târziu la data de 5 ale lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul medical).
Totodată, recurentul arată că a respectat regulamentul intern al companiei și a anunțat pe șeful său direct cât și departamentul resurse umane despre concediul medical, însă instanța de fond a reținut afirmația martorului bin care a susținut contrariul.
Deși în zilele de 16 și 19 nu a fost prezent la program, instanța a luat în considerare declarația martorului care a pretins că a absentat de la program, fără a solicita pârâtei căreia îi revine sarcina probei conform dispozițiilor art.287 Codul muncii, să depună la dosar fișele de prezență, instanța încălcând astfel flagrant prevederile art.287 Codul muncii, referitoare la sarcina probei.
Mai arată recurentul că instanța de fond nu a luat în considerație neconcordanțele privind perioada în care a absentat nemotivat: în decizia de sancționare apare perioada 15-23 noiembrie, martorul declară că l-a sancționat pentru perioada 16-23 noiembrie, iar din fluturașul de salariu rezultă că a absentat 20 ore (2 zile și J) în luna respectivă. În plus, susține recurentul, instanța de fond ar fi trebuit să înlăture declarația de martor a persoanei care a propus, aprobat și aplicat sancțiunea, ca fiind îndoielnică și de rea credință.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond ca nelegală și netemeinică și reținând cauza spre rejudecare, anularea deciziei nr.591/26.11.2007 emisă de intimată.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă și art.81 din Legea nr.168/1999.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Recurentului-contestator i s-a aplicat sancțiunea avertismentului scris, cea mai ușoară dintre sancțiunile disciplinare prevăzute de dispozițiile art.264 (1) lit.a Codul muncii, pentru încălcarea dispozițiilor art.9 (1) lit.c și art.67 lit.o din Regulamentul intern, reținându-se în sarcina sa absența de la program în perioada 16-22 noiembrie 2007 inclusiv, fără a aduce la cunoștința societății și fără a depune înscrisuri doveditoare care să justifice absența sa de la locul de muncă, decât ulterior emiterii deciziei, așa cum corect s-a reținut de către tribunal în raport de materialul probator administrat în cauză.
Susținerile recurentului în sensul că a depus certificatul medical pentru perioada 20-22.11.2007 la termenul prevăzut în art.37 al.1 din Regulamentul intern al companiei și respectiv cu respectarea dispozițiilor art.36 al.2 din OUG nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, nu au relevanță, întrucât respectivele termene se referă la prezentarea certificatelor medicale în vederea efectuării plății.
În speță, decizia de sancționare a fost emisă la 26.11.2007 iar certificatul medical pentru perioada 20-22.11.2007 a fost depus la societatea intimată la 27.11.2007, așa cum rezultă din certificatul medical aflat la fila 107 dosar fond, ori, valabilitatea deciziei de sancționare trebuie raportată la momentul emiterii ei. Pe de altă parte, contestatorul nu a făcut dovada faptului că ar fi anunțat șefului direct sau la Compartimentul personal absența sa iar din probele administrate de societatea intimată a rezultat că societatea nu a fost anunțată.
Pentru zilele de 16 și 19.11.2007 recurentul-contestator nu a mai prezentat certificat medical și nici nu a făcut dovezi în sensul prezenței sale la serviciu, care să combată dovezile administrate de către intimată.
Susținerile recurentului privind martorul audiat în cauză nu vor putea fi reținute, întrucât în speță au fost respectate dispozițiile art.189 Cod pr.civilă, recurentul nu s-a opus audierii acestuia și nici nu a făcut dovada incidenței dispozițiilor art.199 Cod pr.civilă.
În ceea ce privește așa zisele neconcordanțe în ceea ce privește perioada în care a absentat, Curtea reține că atât decizia de sancționare cât și din declarația martorului rezultă perioada 16-23 și deși din fluturașul de salariu rezultă doar 20 de ore absență, acest aspect este lipsit de relevanță în raport de conduita recurentului în ceea ce privește respectarea programului de muncă, pentru care s-a aplicat sancțiunea disciplinară.
Nici indicarea ca temei legal al sancțiunii a dispozițiilor art.67 al.1 lit.o din regulamentul intern alături de dispozițiile art.9 al.1 lit.a nu are relevanță asupra legalității măsurii, întrucât deși acesta se referă la fapte disciplinare grave pentru care se desface contractul de muncă, respectiv absențe repetate, nemotivate, de la program, aceasta nu exclude posibilitatea aplicării unei sancțiuni mai ușoare de către angajator în raport de criteriile prevăzute de art.266 Codul muncii.
Curtea reține că hotărârea atacată este motivată în fapt și în drept și nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii pentru a atrage incidența dispozițiilor art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
Pe de altă parte, Curtea constată că instanța de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecății, fără a schimba natura ori înțelesul acestuia, nefiind incidente nici dispozițiile art.304 pct.8 Cod pr.civilă, invocate de către recurent.
Deși dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea acestora, potrivit art.306 (3) Cod pr.civilă în dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, respectiv dispozițiile Codului muncii, ale Regulamentului intern al intimatei și OUG nr.158/2005, pronunțând o sentință legală și temeinică.
Față de considerentele expuse, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 (1) Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.5382 din data de 22.08.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC ROMANIA SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex.02.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Mariana
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1002/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1654/2009. Curtea... → |
|---|
