Contestație decizie de concediere. Decizia 1407/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1407/
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 1167/M/15.07.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 29 octombrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, amânat pronunțarea pentru data de 4 2009, apoi pentru astăzi 11 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă 1167/M/2009, Tribunalul Brașova admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC invocată de acesta prin întâmpinare.
A respins contestația introdusă de reclamanta împotriva deciziei nr. 1230/02.03.2009 emisă de intimata, cu sediul în B, str. - nr. 12, județul B, prin lichidator judiciar .
A respons contestația formulată în contradictoriu cu pârâta SC ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
A luat act că reclamanta a renunțat la judecarea petitului privind înscrierea în tabelul creditorilor a creanței rezultând din drepturile salariale neîncasate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a lichidatorului este întemeiată întrucât acesta are doar atribuțiile prevăzute de art.25 din legea 85/2006, pe care le exercită, în numele debitorului, pentru recuperarea creanțelor și realizarea operațiunilor de lichidare a bunurilor din patrimoniul acestuia. Prin urmare, lichidatorul nu participă la raporturile juridice generate de lichidare în nume propriu ci în numele debitorului deci nu poate avea calitatea procesuală în prezenta cauză. Între lichidatorul judiciar și contestatoare nu a existat niciodată vreo relație contractuală de muncă.
Calitate procesuală pasivă are doar societatea angajatoare- respectiv SC care va fi reprezentată în cauză de lichidator.
Referitor la fondul cauzei s -a reținut faptul că reclamanta a fost angajata societății pârâte SC SRL în funcția de consilier juridic începând cu data de 10.03.2008, astfel cum rezultă din copia contractului individual de muncă depus la dosar- 4,5.
Prin sentința civilă nr.628/sind/26.06.2008 în baza art.107 lit.a din Legea 85/2006 s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei SC SRL, fiind numit lichidator provizoriu.- 34
În exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.25 din Legea 65/2006 lichidatorul a emis decizia înregistrată sub nr.1229/2.03.2009 prin care a dispus desfacerea contractului individual de muncă încheiat între reclamantă și SC SRL în temeiul art.65 din Codul Muncii datorită deschiderii procedurii de faliment a societății angajatoare.
Împotriva deciziei reclamanta a formulat prezenta contestație prin care a invocat următoarele motive de nulitate: emiterea în mod retroactiv a deciziei, necomunicarea acesteia către reclamantă, încălcarea prevederilor art.73 alin.1 din Codul Muncii care reglementează un termen de preaviz de cel puțin 15 zile.
Motivele invocate sunt neîntemeiate și nu pot avea ca efect anularea deciziei de concediere.
Falimentul angajatorului are ca efect, printre altele, pierderea capacității acestuia de a desfășura raporturi de muncă.
Întrucât acesta nu mai desfășoară activitate comercială, soluția care se impune este desființarea posturilor și concedierea salariaților.
În acest sens, potrivit dispozițiilor Legii 85/2006- art.86 alin.6,prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare, în procedura simplificată, precum și în cazul intrării în faliment în procedura generală, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoareise va face de urgență de către lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare".
Rezultă, din cele menționate, că legiuitorul a prevăzut o procedură derogatorie de la dreptul comun, acest fapt fiind justificat de situația specială a angajatorului care nu mai realizează venituri, fiind în imposibilitate de plata a anagajaților.
Prin urmare, începând cu data de 26.06.2008- data deschiderii procedurii de faliment se impune în mod obiectiv concedierea salariaților de către lichidator, astfel cum s-a procedat.
Faptul că decizia de concediere a fost emisă în data de 2.03.2009 deși raportul de muncă a încetat anterior - în data de 26.06.2008 nu conduce la nulitatea deciziei. În cazul în care reclamanta a suferit un prejudiciu ca urmare a emiterii cu întârziere a decizie de concediere, are la îndemână o acțiune în despăgubiri întemeiată pe dispozițiile art.998- 999 din Codul civil împotriva lichidatorului. Existența unui eventual prejudiciu nu poate avea ca efect anularea deciziei de concediere întrucât s-ar ajunge la situația reîncadrării reclamantei în cadrul unei societăți nefuncționale care nu-și poate permite plata salariilor.
Faptul că decizia nu a fost comunicată reclamantei nu constituie un motiv de nulitate, acesta constituind un aspect ce justifică repunerea în termenul de contestare a acesteia.
Nu constituie motiv de nulitate absolută faptul că nu s-a prevăzut în decizie un termen de preaviz în favoarea reclamantei întrucât legea nu prevede această sancțiune. Nulitatea relativă poate interveni doar în condițiile în care se dovedește producerea unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. În cauză reclamanta nu a dovedit că i s-a produs o vătămare.
Împotriva sentinței pronunțată de prima instanță a formulat recurs reclamanta, iar prin motivele de recurs sunt reiterate motivele invocate prin contestație, iar soluția atacată este criticată pentru nelegalitate.
Astfel, se arată că decizia 1230/2.03.2009 emisă de este nulă absolut deoarece încalcă dispozițiile imperative ale art. 73 din Codul Muncii și prevederile din CM lit- de la capitolul alte clauze, prin care se arată faptul că în cazul concedierii termenul de preaviz este de 20 zile conform Codului Muncii, precum și prevederile art. 74 din Codul Muncii privind conținutul deciziei.
De asemenea, decizia atacată este criticată pe considerentul că a fost emisă în mod retroactiv și cu încălcarea prevederilor art. 73(1), art 74 și art. 76 Codul Muncii.
Printr-o notă de ședință ( fila 24 dosar recurs) reclamanta a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al a d-nului, excepție ce va fi respinsă întrucât această persoană s-a prezentat în cauză în calitate dec onsilier juridic, iar nu ca reprezentant al lichidatorului judiciar, această calitate având-o d-nul care a și semnat decizia de concediere.
Pe fond recursul este fondat după cum urmează:
Reclamanta a fost angajata societății intimate din 1.12.2005, iar în perioada august 2006 - martie 2008 a fost în concediu de îngrijire a copilului. La data revenirii din concediu între părți a avut loc o transformare a contractului de muncă inițial într-unul cu timp parțial de muncă, drept pentru care, la data de 10.03.2008 s-a încheiat contractul de muncă nr. 30654/27.03.2008 cu timp parțial de muncă.
Prin decizia nr. 1230/02.03.2009 s-a dispus încetarea acestui ultim contract individual de muncă al reclamantei începând cu o dată anterioară, respectiv cu data de 26.06.2008 ca urmare a deschiderii procedurii de faliment la această dată.
Potrivit art. 86 alin.6 din Legea nr. 85/2006 " Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii, după data deschiderii procedurii falimentului, desfacerea contractelor de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență de către administratorul judiciar/lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar (lichidatorul) va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare".
După cum se observă, dispozițiile speciale ale legii privind procedura solvenței derogă de la prevederile din Codul Muncii referitoare la concediere doar în ceea ce privește titularul dreptului de a dispune desfacerea contractelor de muncă, neparcurgerea etapei referitoare la concedierea colectivă și durata termenului de preaviz.
Prin urmare, în mod nelegal prima instanță a reținut că desfacerea contractului de muncă al reclamantei cu o dată anterioară este în concordanță cu dispozițiile derogatorii ale Legii nr. 85/2006.
Conform art 74 Codul Muncii, decizia de concediere se comunică salariatului și trebuie să cuprindă în mod obligatoriu durata termenului de preaviz ( cel special de 15 zile în situația reclamantei).
De asemenea, decizia nu poate produce efecte pentru trecut deoarece conform art. 75 Codul Muncii, decizia de concediere produce efecte doar " de la data comunicării".
Întrucât dispozițiile art. 74 i 76 din Codul Muncii sunt imperative, sancțiunea nerespectării acestora este nulitatea absolută a deciziei de concediere sub aspectul datei încetării raporturilor de muncă. Reclamanta a luat la cunoștință despre decizia atacată la data de 16.03.2003 odată cu obținerea de la ITM B a adeverinței nr. 45 /16.03.2009, astfel încât decizia nu poate produce efecte decât de la această dată.
Pentru perioada anterioară acestei date reclamantei i se cuvin drepturile salariale inserate în contractul de muncă în cuantum de 1500 lei lunar.
În ceea ce privește apărarea intimatei potrivit căreia emiterea retroactivă a deciziei de concediere se datorează faptului că reprezentanții societății nu au prezentat lichidatorului judiciar nici o informație privind contractele de muncă, Curtea reține că această apărare este tendențioasă întrucât din cuprinsul procesului verbal de predare primire a arhivei comerciale a SC SRL rezultă că la data de 19.12.2008, la sediul societății falite a avut loc predarea către lichidator a 58 de dosare contabile printre care și contractul de muncă al reclamantei ( poziția 47, fila 18 dosar fond).
Faptul că lichidatorul societății angajatoare nu a procedat la desfacerea contractului de muncă al reclamantei într-un timp mai scurt după încetarea procedurii falimentului constituie un aspect care are relevanță doar sub aspectul îndeplinirii sarcinilor stabilite de lege de către acesta, iar nu sub aspectul legalității deciziei atacate.
Curtea reține că nu poate reține nici apărările intimatei potrivit cărora societatea falită nu putea angaja personal, iar contractul de muncă al reclamantei nu a fost " contrasemnat" de lichidator, întrucât reclamanta nu a fost angajată după deschiderea procedurii falimentului (26.06.2008 conform sentinței civile nr. 628/Sind/2008 a Tribunalului Brașov, fila 75 dosar fond ) ci anterior acestei proceduri, la data de 1.12.2005. Chiar și transformarea contractului într-un contract cu timp parțial de muncă a avut loc tot înaintea începerii procedurii falimentului, respectiv la data de 27.03.2008.
În calitatea sa de consilier juridic al societății intimate, reclamanta și-a îndeplinit sarcinile de serviciu ce-i reveneau, respectiv a redactat acțiuni în favoarea societății până la data luării la cunoștință despre măsura concedierii.
Cu privire la plata salariilor pentru perioada 10.03.2008 - 10.03.2009 ( astfel cum s-a solicitat prin acțiune), curtea reține că din adresa nr. 14923/24.07.2008 emisă de ITM B rezultă că încă de la data respectivă societatea era atenționată asupra faptului că figurează în evidențele instituției cu un număr de 2 salariați ( printre care și reclamanta ) pentru care, începând cu luna aprilie 2008 nu s-au depus documentele de executare a contractelor individuale de muncă (state de plată) și nici documente privind încetarea sau suspendarea acestora. Pe de altă parte, societatea intimată prin lichidator nu contestă faptul că reclamanta nu și-a încasat salariul pe perioada amintită.
În ceea ce privește cererea de anulare totală a deciziei de concediere cu consecința repunerii părților în situația anterioară, curtea reține că reîncadrarea reclamantei în cadrul unei societăți cu privire la care s-a dispus dizolvarea și începerea procedurii falimentului nu mai este posibilă fiind în contradicție cu dispozițiile Legii 85/2006.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art 312 Cod procedură civilă, recursul va fi admis în parte conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității numitului de reprezentant al SC.
Admite recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr. 1167/2009a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte în sensul că,
Admite în parte contestația formulată de reclamanta împotriva deciziei nr. 1230/20.03.2009 emisă de intimata pârâtă SC SRL prin lichidator judiciar și în consecință:
Dispune anularea parțială a deciziei nr. 1230/2.03.2009 emisă de intimata SC SRL prin lichidator judiciar cu privire la data încetării raporturilor de muncă.
Obligă intimata să plătească reclamantei drepturile salariale restante în cuantum de 1500 lei/lună începând cu data de 10.03.2008 până la data 10.03.2009, respectiv suma de 18.000 lei actualizată cu indicele de inflație.
Respinge restul pretențiilor din cuprinsul contestației.
Menține restul dispozițiilor atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red CȘ 13.11.2009
Dact AG 3.11.2009/ 5 ex
Jud fpnd N /C
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 294/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1002/2009. Curtea... → |
|---|
