Contestație decizie de concediere. Decizia 10033/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10033
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
***************************************
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta - INTERNAȚIONAL SRL împotriva sentinței nr. 4021/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata, asistată de avocat, lipsind recurenta intimată - INTERNAȚIONAL SRL- PUNCT DE LUCRU
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat pentru intimata solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru pregătirea apărării.
Instanța, respinge cererea formulată de amânare formulată de avocat, după care, apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea formulată și întreg. sub nr- la Tribunalul Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză în contradictoriu cu pârâta - INTERNATIONAL SRL C, să se constate nulitatea absolută a deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă cu nr. 309/18.04.2007, reintegrarea pe postul deținut anterior, cu plata drepturilor salariale cuvenite, să fie obligată pârâta la plata contravalorii orelor de noapte și suplimentare prestate de la angajare și până la concediere.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut următoarele:
A fost salariata unității pârâte în funcția de ajutor ospătar cu contractul individual de muncă înregistrat la ITM B sub nr. 609/26.08.2007.
Contractul i-a fost suspendat începând cu 02.04.2007, pe o perioadă de 15 zile, iar la data de 05.04.2007 a fost înștiințată de efectuarea cercetării disciplinare prealabile cu privire la evenimentul din 20.03.2007.
Cu ocazia cercetării disciplinare prealabile i s-au imputate mai multe fapte nereale, fără a i se imputa vreo faptă săvârșită în data de 20.03.2007.
Prin întâmpinarea formulată, unitatea pârâtă a solicitat să fie respinsă cererea formulată de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării unitatea pârâtă a susținut următoarele:
Reclamanta cu ocazia cercetării disciplinare prealabile a recunoscut că în data de 20 martie 2007, nu a respectat prevederile fișei postului referitoare la ținuta vestimentară. Referatul înregistrat sub nr. 267/03.04.2007 a prezentat și alte abateri săvârșite de reclamantă la locul de muncă anterior datei de 20 martie 2007.
Decizia de concediere nr. 309/18.04.2007, cuprinde toate mențiunile cerute sub sancțiunea nulității absolute conform art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Cu privire la orele efectuate în timpul nopții, pârâta a susținut că reclamanta nu a desfășurat program de lucru în intervalul 22,00 - 06,00.
În cauză au fost auiați martorii și pentru unitatea pârâtă și martorii și pentru reclamantă, ale căror depoziții s-au atașat la dosar.
La cererea părților instanța a admis efectuarea unei expertize contabile care a fost întocmită de expert.
La data de 14 mai 2008, instanța a acorda termen pentru ca părțile să observe raportul de expertiză și în termenul legal să depună eventualele obiecțiuni pentru a fi comunicare expertului să răspundă la acestea până la termenul din 04.06.2008, obiecțiuni care nu au fost depuse confo0rm acestei dispoziții.
În scop probatoriu au fost depuse următoarele înscrisuri: decizia nr. 309/18.04.2007, contractul individual de muncă nr. 6039/26.08.2003, fișa postului ospătar - barman, notificarea reclamantei pentru a fi prezentă la cercetarea disciplinară prealabilă, referatul nr. 267/03.04.2007, convocarea privind desfășurarea cercetării din 05.04.2007, un set de sesizări sub semnătură privată, nota explicativă dată la 06.04.2007 de reclamantă, adresa nr. 264/02.04.2007, foi colective de prezență pe perioada august - 2006,
Cererea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 281 și următoarele din Codul muncii.
Tribunalul Dolj prin sentința 4021/6 iunie 2008 admis în parte cererea formulată de reclamanta, cu domiciliul în C,-, -.23,. 8, jud. D, în contradictoriu cu intimata - INTERNATIONAL SRL, cu sediul în B,-,. 11 și punct de lucru în C, B -.16-18, jud.
A constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr.309/18 04 2007.
A obligat unitatea pârâtă să reintegreze pe reclamantă pe postul deținut anterior concedierii cu plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la reintegrarea efectivă pe post.
A respins capătul de cerere cu privire la plata orelor efectuate noapte și orelor suplimentare
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele:
Reclamanta a desfășurat activitate pentru unitatea pîrîtă - INTERNATIONAL SRL C, în funcția de ajutor-ospătar începând cu data de 20.08.2003.
Prin decizia nr. 309/18.04.2007 unitatea pârâtă a dispus concedierea reclamantei în temeiul prevederilor art. 61 lit. a și art. 74 din Codul muncii.
S-a reținut ca abatere disciplinară, în pag. 2 deciziei de concediere la pct. "MOTIVELE PENTRU CARE AU FOST ÎNLĂTURARE APĂRĂÎRILE DE " faptul că nu a respectat ținuta vestimentară în întreaga perioadă înaintea datei de 20 martie 2007. La ultimul punct de pe aceeași pagină, s-a reținut în sarcina acesteia că în nenumărate rânduri reprezentanți ai societății au solicitat explicații angajatei cu privire la motivule pentru care aceasta adoptă o manifestare ostilă față de disciplina muncii în sensul în care nu respectă dispozițiile interne referitoare la ținută, întârzieri în mod repetat la locul de muncă, fumatul la locul de muncă și în spațiile rezervate nefumătorilor, ocuparea spațiului de la bar rezervat clienților, întârzierea onorării comenzilor clienților și sfidarea acestora în momentul în care aceștia i-au solicitat explicații pentru întârzieri repetate, dar aceasta a refuzat constatat să explice acestora motivele atitudinii necorespunzătoare, continuând să încalce regulile interne ale societății.
Pentru a emite decizia de concediere, unitatea pârâtă a avut în vedere referatul nr. 267/03.04.2007 din cuprinsul căruia reiese că începând cu ianuarie până la 10-20 martie 12007, datorită unor probele de comportament reclamanta nu a respectat regulamentul de ordin e interioară și fișa postului, respectiv ținuta vestimentară care este stabilită la art. 2 din acest regulament.
În referat, în sarcina reclamantei, i-au fost atribuite și abaterile prezentate anterior.
Reclamanta a fost convocată pentru cercetarea disciplinară prealabilă cu notificarea din 05.04.2007. Din cuprinsul notificării reiese că obiectul cercetării disciplinare prealabile este reprezentat de stabilirea împrejurărilor care au stat la producerea evenimentului din data de 20 martie 2007.
Reclamanta prin nota explicativă dată la 06.04.2007, a declarat că la 20 martie 2007, venit în și nu în fustă pentru că a fost răcită la rinichi și a mai avut ale probleme de sănătate deoarece născuse cu 4 luni în urmă, și se afla în perioada de lăuzie.
Cu privire la alte acuzații care i s-au adus a arătat că nu recunoaște.
În conformitate cu prev. art. 268 alin. 2 din Codul muncii, în decizia de sancționare sub sancțiunea nulității absolute se cuprind în mod obligatoriu lit. a ) descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară; lit. c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Instanța observând decizia de concediere nr. 309/18.04.2007, constată că reclamanta a fost sancționată disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă în temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii, pentru o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplina muncii.
În cuprinsul deciziei s-a reținut că reclamanta în întreaga perioadă înaintea datei de 20 martie 2007, nu a respectat ținuta vestimentară conform fișei postului de la pct. 2. De asemenea s-au reținut ca abateri și încălcarea obligațiilor prevăzute de pct. 3, 10 - 12 din fișa postului.
Conform art. 267 din Codul muncii, " nici o sancțiune nu poate fi aplicată salariatului decât după efectuarea cercetării disciplinare prealabile"; conf. alin. 2 al aceluiași articol, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea disciplinară prealabilă, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Convocatorul din 05.04.2007, la pct. 1 precizează că obiectul cercetării disciplinare prealabile este reprezentat de stabilirea împrejurărilor care au stat la producerea evenimentului din 20 martie 2007.
Față de această situație instanța constată că unitatea pârâtă a încălcat prevederile art. 267 alin. 2, coroborate cu art. 268 alin. 2 lit. a din Codul muncii, în sensul că nu a trecut concret în convocator fapta sau faptele pentru care salariata urmează să fie cercetată disciplinar, mulțumindu-se să arate că va fi cercetată pentru evenimentul din 20 martie 2007.
De asemenea, în cuprinsul deciziei de sancționare, angajatorul a reținut că reclamanta a fost sancționată disciplinar pentru fapte care au fost săvârșite anterior datei de 20 martie 2007, astfel că nu există o corelare între convocarea la cercetarea disciplinară care a fost pentru evenimentul din 20.03.2007.
În conformitate cu prevederile art. 268 alin. 2 lit. c din Codul muncii în cuprinsul deciziei vor fi cuprinde obligatoriu sub sancțiunea nulității absolute motivele pentru are au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
În decizia de sancționare, unitatea pârâtă s-a mulțumit să consemneze că reclamanta a avut o manifestare evazivă de a răspunde la unele întrebări, negări a celor spuse de comisia de cercetare disciplinară referitoare la sesizările clienților și ale colegilor, negări ale faptului că nu a respectat ținuta vestimentară în întreaga perioadă înainte de data de 20 martie, răspunsuri evazive și dispreț față de comisia de cercetare disciplinară.
Aceste susțineri nu pot fi primite de instanță deoarece conform prevederilor legale sus precizate, pârâta trebuia să răspundă motivat la apărările formulate de reclamantă în nota explicativă dată cu ocazia cercetării disciplinare prealabile.
Din nota explicativă dată cu ocazia cercetării disciplinare prealabile de reclamantă la data de 06.04.2007, reiese că a venit în și nu în fustă având în vedere că a fost răcită "la rinichi" și a mai avut alte probleme de sănătate deoarece anterior cu 4 luni a născut și se afla în perioada de lăuzie.
Față de susținerile reclamantei, că a avut probleme de sănătate în ziua de 20 martie 2003 și nu a respectat obligația prevăzută în fișa postului la pct. 2, prezentându-se la serviciu în și nu în mod corect cu fustă, unitatea pârâtă trebuia să-și motiveze poziția de a respinge apărările formulate de reclamantă, să expună motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariată.
Față de această situație de fapt și de drept. instanța a admis în parte cererea, a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 309/18.04.2007 și în temeiul art. 78 din Codul muncii, a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii, cu plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă pe post.
Instanța a respins capătul de cerere cu privire la plata orelor efectuate în program de noapte și a orelor suplimentare pentru următoarele considerente:
În cauză raportul de expertiză întocmit de expert contabil, la cap. "concluzii" a evidențiat că au fost prezentate expertului pontajele care poartă semnătura șefului punctului de lucru C și nu evidențiază ore suplimentare prestate de. De asemenea a mai constatat că la baza întocmirii acestor pontaje nu există condică de prezentă sau un alt document care să dovedească baza întocmirii acestor pontaje și că reclamanta și le-ar fi însușit.
Martorii audiați în cauză pentru reclamantă și nu au precizat acă aceasta a desfășurat activitate în timpul nopții și în program suplimentar.
Potrivit art. 109, durata normală a timpului de lucru este de 8 ore zilnic și 40 ore săptămânal. munca suplimentară conf. art. 117 din Codul muncii este munca prestată în afara duratei normale a timpului de lucru săptămânal prev. la art. 109.
Potrivit prevederilor alin. 2, munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturarea consecințelor unuia accident.
Din economia textelor art. 118 și următoarele din reiese că munca suplimentară se va efectua în mod expres numai la cererea angajatorului și se va compensa cu ore libere plătite în următoarele 30 zile de la efectuarea acestora.
Dacă compensarea nu a fost posibilă în următoarea lună munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
Reclamanta nu a făcut dovada că angajatorul i-a solicitat să efectueze ore suplimentare conf. art. 117, de asemeni raportul de expertiză întocmit a constatat că pontajele întocmite nu au evidențiat ore suplimentare efectuate de reclamantă și pe cale de consecință a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat, de asemenea și capătul de cerere cu privire la orele efectuate în timpul nopții. având în vedere că unitatea pârâtă a făcut dovada că reclamanta a desfășurat activitate în program normal de lucru și nu în timpul nopții între 22,00 - 6,00. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală în condițiile în care actul sancționator emis reclamantului îndeplinește toate condițiile de formă și fond cerute de lege. Astfel soluționarea cauzei în condițiile admiterii excepției nulității absolute a deciziei de sancționare apare ca netemeinică și nelegală.
Analizând motivele de recurs invocate cât și hotărârea instanței de fond se constată că recursul este fondat, astfel încât în temeiul art. 312 pct. 3 cod pr.civ. urmează a-l admite, va casa hotărârea primei instanțe și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Analizând decizia de sancționare emisă reclamantului, precum și toate actele procedurale ce relevă efectuarea cercetării disciplinare, se constată că angajatorul, la emiterea deciziei de sancționare a respectat întrutotul prevederile art.268 și 267 Codul muncii.
Astfel, referatul întocmit cu ocazia cercetării disciplinare, convocarea privind desfășurarea cercetării prealabile relevă îndeplinirea obligației angajatorului de a încunoștința angajatul cu privire la faptele ce i se impută, precum și posibilitățile de a-și formula propria apărare.
Prin aceste acte i se aduce la cunoștință reclamantului despre abaterile săvârșite la locul de muncă în data de 20 martie 2007, precedate de alte abateri de aceeași natură, cum se menționează în cuprinsul deciziei precum și al convocării reclamantului pentru cercetarea prealabilă asupra faptelor săvârșite la 20 martie 2007, sancționate prin decizia emisă de angajator.
Comportamentul consecvent al reclamantului și apreciat de angajator ca fiind contrar disciplinei impuse la locul de muncă, comportament concretizat în mai multe abateri săvârșite succesiv și sancționate ca atare de către angajator, finalizată cu poziția adoptată de reclamant la 20 martie 2007, nu pun sub semnul întrebării ceea ce sancționează angajatorul și faptele asupra cărora angajatorul efectuează cercetarea disciplinară, iar angajatul este cercetat, cum eronat a apreciat prima instanță.
Din actele enumerate anterior, acte efectuate de angajator cu prilejul cercetării disciplinare, reiese fără dubiu că angajatul a fost încunoștințat în scris prin convocarea realizată asupra faptelor imputate cât și asupra posibilităților de apărare.
Constatând astfel că actul sancționator întrunește condițiile de formă astfel cum sunt ele cerute de lege, se apreciază că în mod greșit prima instanță a soluționat această cerere prin admiterea excepției.
Nepronunțându-se asupra fondului litigiului cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea soluționării pe fond.
Cu prilejul cercetării fondului vor fi analizate susținerile angajatorului cât și toate apărările formulate de către pârâtă în vederea verificării temeiniciei și legalității sancțiunii aplicate.
Pe cale de consecință și celelalte cereri promovate în cauză urmează a fi reanalizate în măsura în care ele sunt condiționate de soluția pronunțată asupra acțiunii principale și în măsura în care sunt administrate alte probatorii care să confirme sau să infirme starea de fapt.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - INTERNAȚIONAL SRL împotriva sentinței nr. 4021/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
2 ex/12.12.2008
Tehn.red.
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Tamara Carmen Bunoiu, Cristina
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de concediere. Decizia 256/2008. Curtea de... → |
|---|
