Contestație decizie de concediere. Decizia 256/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 256/R-CM
Ședința publică din 18 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de contestatoarea și de intimatul GRUPUL ȘCOLAR " " RÂMNICU împotriva sentinței civile nr.921 din 2 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurentul-intimat Grupul Școlar Râmnicu V-director, în baza delegației nr.732/2008 depusă la dosar, lipsind recurenta-contestatoare.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Reprezentantul recurentului-intimat depune la dosar concluzii scrise.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Reprezentantul recurentului-pârât având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și în principal, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației. În subsidiar, solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, pentru motivele invocate în cererea de recurs.
Având cuvântul asupra recursului formulat de contestatoare, solicită respingerea acestuia ca nefondat, pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar și susține oral în ședință.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, contestatoarea, în contradictoriu cu intimatul Grupul Școlar Rm. V, a solicitat instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei nr.2273/28.08.2006, repunerea părților în situația anterioară și obligarea intimatei la plata contravalorii salariului aferent lunii octombrie 2006 și a concediului de odihnă aferent anului 2005.
În motivare, reclamanta a arătat că a împlinit vârsta standard de pensionare la data de 1.06.2006 și a formulat cerere de prelungire a activității cu încă un an, cerere pe care unitatea de învățământ-pârâtă i-a respins- În schimb, intimata a luat măsura concedierii acesteia în baza art.61 lit. e din Legea nr.53/2003, sens în care s-a emis decizia în litigiu care i-a fost comunicată contestatoarei la data de 30.10.2006, iar după emiterea acestei decizii și până la data comunicării efective a deciziei de pensionare, respectiv până la data de 1.11.2006 a lucrat efectiv.
Contestatoarea a mai arătat că decizia în litigiu este lovită de nulitate absolută, deoarece la data când s-a luat măsura se afla în concediu de odihnă, fiind încălcate astfel dispozițiile art.60 alin.1 lit. i din Legea nr.53/2003 și în plus, nu cuprinde precizări cu privire la instanța judecătorească la care poate fi contestată și nici cu privire la termenul în care contestația poate fi formulată.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, deoarece contestatoarea, deși avea vârsta standard de pensionare și stagiul complet de pensionare, nu a făcut demersul necesar pentru a se pensiona, iar unitatea școlară la care a funcționat nu a aprobat prelungirea activității acesteia.
A mai arătat că susținerea reclamantei potrivit căreia la data emiterii deciziei s-ar fi aflat în concediu de odihnă, decizia fiind astfel lovită de nulitate absolută, nu este întemeiată, deoarece la această dată contestatoarea efectuase integral concediul de odihnă aferent anului 2006.
Cu privire la compensarea în bani a concediului de odihnă pe anul 2005, intimatul a precizat că în acest an contestatoarea a avut dreptul la 25 zile de concediu, iar prin statul de plată i-au fost calculate drepturile bănești și acordate acesteia.
Prin sentința civilă nr.921/2 noiembrie 2007 a fost admisă în parte contestația. S-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.2273/2006 emisă de Grupul Școlar Rm. V și a fost obligat intimatul să plătească contestatoarei salariul aferent lunii octombrie 2006 și contravaloarea concediului de odihnă neefectuat în anul 2005, în sumă totală de 1.722,12 lei.
A fost respins capătul de cerere privind reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior și obligat intimatul și la plata sumei de 251,70 lei cheltuieli de judecată față de contestatoare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut căreclamanta a fost angajata Grupului Școlar Rm. V și a împlinit vârsta standard de pensionare la data de 1.06.2006.
Pentru că cererea acesteia de prelungire a activității după împlinirea vârstei standard de pensionare nu a fost aprobată de intimată, aceasta a emis decizia nr.2273/28.08.2006 care i-a fost comunicată contestatoarei la data de 30.10.2006.
Potrivit dispozițiilor art.61 lit.e din Codul Muncii "în cazul în care salariatul îndeplinește condițiile de vârstă standard și stagiul de cotizare și nu a solicitat pensionarea în condițiile legii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului".
Faptul că s-au îndeplinit cele două condiții de către contestatoare rezultă din însuși conținutul deciziei de pensionare pentru limită de vârstă și muncă depusă din care rezultă că aceasta la data pensionării, depășise vârsta standard de pensionare și realizase un stagiu de cotizare peste cel impus de lege.
Cât privește condițiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească decizia de concediere din motive care țin de persoana salariatului, condiții prevăzute de art.268 alin.2 din Codul Muncii, tribunalul constată că decizia în litigiu nu indică instanța competentă să soluționeze contestația și nici termenul în care aceasta poate fi formulată.
Faptul că decizia a fost contestată în termenul legal nu complinește lipsa mențiunilor obligatorii pe care decizia trebuia să le cuprindă, caracterul formal al deciziei de sancționare rezultând din însuși caracterul imperativ al dispozițiilor art.268 Codul Muncii.
Față de cele reținute instanța a constatat că decizia a fost emisă cu încălcarea art.268 alin. 2 Codul Muncii și a dispus nulitatea acesteia.
În ceea ce privește capătul de cerere privind reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior, tribunalul a reținut că drepturile de pensie ale contestatoarei, au fost stabilite prin decizia nr.- din 28.09.2006 începând cu data de 1.09.2006, astfel că aceasta nu mai poate continua activitatea pe de o parte având calitatea de pensionar, iar pe de altă parte nefiindu-i aprobată cererea de prelungire a activității. Ca atare, acest capăt de cerere a fost respins, fiind apreciat ca neîntemeiat
Referitor la drepturile solicitate de contestatoare, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la echivalentul în bani al concediului de odihnă neefectuat în anul 2005, expertul desemnat în cauză a stabilit că în anul 2005 aceasta a fost îndreptățită să efectueze un număr de 28 zile concediu, la care se adaugă 5 și respectiv 3 zile acordate pentru evenimente deosebite conform contractului colectiv de muncă din care a efectuat numai 18 zile pentru care a primit o indemnizație în sumă totală de 1011,95 lei, rămânând de efectuat un număr de 18 zile concediu.
Pentru cele 18 zile expertul a calculat o contravaloare de 778 lei pe care a reactualizat-o în funcție de indicele de inflație ajungând la suma de 726,79 lei.
Expertul desemnat în cauză a mai stabilit că salariul cuvenit contestatoarei pe luna octombrie 2006 este de 961 lei, care reactualizat în funcție de indicele de inflație se ridică la suma de 995,33 lei, din ansamblul probatoriului administrat în cauză rezultând că aceasta a lucrat în tot cursul lunii octombrie 2006, dovadă fiind în acest sens procesele verbale de predare primire a documentelor bibliotecii școlare și de valorificare a inventarului gestiunii acestei biblioteci ținute de contestatoare.
Pentru aceste considerente, cererea în pretenții a fost admisă pentru sumele arătate mai sus.
În termen legal sentința a fost recurată atât de contestatoare, cât și de către intimat.
Intimatul Grupul Școlar Rm. Vac riticat sentința pentru netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. În mod greșit prima instanță a apreciat că decizia de concediere este nulă pe motiv că nu cuprinde precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă, deși nulitatea absolută nu mai poate ființa în situația în care salariatul a contestat decizia în termen adresându-se instanței competente.
Mai arată recurentul că sunt nereale și nelegale motivele invocate de contestatoare în vederea anulării deciziei privind efectuarea de către contestatoare a concediului de odihnă în momentul emiterii deciziei de concediere.
2. În mod greșit prima instanță a admis cererea contestatoarei privind plata concediului de odihnă pe anul 2005, deși din cuprinsul condicii de prezență rezultă că aceasta a efectuat 30 de zile de concediu în anul 2005, iar plata acestora este dovedită cu ștatele de plată anexate la dosar.
3. În mod nelegal și netemeinic, prima instanță a admis capătul de cerere privind salariul aferent lunii octombrie 2006, cu toate că la data de 30.09.2006, contestatoarea a încheiat operațiunea de predare a gestiunii bibliotecii școlare, fiind plătită și pe luna septembrie, iar pe luna octombrie 2006 ea nu a fost solicitată de angajator să presteze vreo activitate.
De altfel, recurentul a solicitat administrarea probei testimoniale cu privire la acest capăt de cerere, însă proba i-a fost respinsă în mod nejustificat.
Contestatoarea, invocând în drept dispozițiile art.3041și art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, a criticat sentința sub următoarele aspecte:
1. Instanța a omis să-i acorde contravaloarea pensiei pe perioada iunie - august 2006 și nici nu a arătat în sentința recurată care sunt considerentele pentru care reclamanta nu ar fi îndreptățită la această sumă.
2. Instanța de fond nu i-a acordat în totalitate cheltuielile de judecată, neluând în calcul și suma de 150 lei plătită pentru expertiză și dovedită cu documentele de la dosar.
Analizând sentința recurată în raport de criticile aduse, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs formulat de intimatul Grupul Școlar Rm. V, este nefondat.
Prin decizia nr.2273/28.08.2006 (fila 5 dosar fond), contestatoarea a fost concediată în baza art.61 lit.e din Codul Muncii, reținându-se că aceasta îndeplinește condițiile de vârstă standard și stagiul de cotizare însă nu a solicitat pensionarea în condițiile legii.
Conform art.62 alin.2 din Codul Muncii, decizia emisă în condițiile art.61 din Codul Muncii, trebuie, sub sancțiunea nulității absolute, să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată, precum și cu privire la instanța judecătorească la care se contestă.
Rezultă așadar că, în mod corect instanța a apreciat că decizia de concediere este lovită de nulitate absolută, chiar dacă a reținut un temei legal greșit, respectiv art.268 alin.2 din Codul Muncii în loc de art.62 alin.2 din Codul Muncii. Art.268 reglementează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească decizia de sancționare.
Față de aceste considerații, nu se mai impune analizarea celorlalte motive invocate de contestatoare în susținerea nulității deciziei de concediere.
Al doilea motiv de recurs formulat de același recurent, este în parte fondat.
Din suplimentul de expertiză contabilă efectuat de economist (filele 236-246 dosar fond), rezultă că reclamantei i-au fost plătite pentru anul 2005 un număr de 18 zile de concediu de odihnă, astfel: 4 zile CO pe luna iunie 2005, 6 zile CO pe luna iulie 2005 și 8 zile CO pe luna decembrie 2005. La acestea se adaugă încă 2 zile de concediu de odihnă în zilele de 10 și 11 noiembrie 2005, lună în care contestatoarea a lucrat efectiv 23 de zile și a fost în concediu de odihnă 2 zile, fiindu-i plătite în total un număr de 25 zile.
Așadar, contestatoarei i-au fost plătite în total 20 zile de concediu de odihnă din cele 28 de zile aprobate prin Decizia nr.590/17.03.2005, rămânând neplătite 8 zile de concediu de odihnă.
Contestatoarea pretinde că ar trebui să-i fie plătite și 5 zile de concediu de odihnă pentru evenimente deosebite, precum și 3 zile de concediu de odihnă pentru deces.
Curtea apreciază că aceste ultime zile de concediu, pentru evenimente deosebite și deces, nu pot fi acordate și deci plătite decât în măsura în care evenimentele respective se produc și în condițiile în care aceste zile sunt acordate de consiliul de administrație al unității angajatoare, or în speță nici una dintre aceste două condiții nu sunt îndeplinite.
Ca atare, pe baza probatoriului administrat, Curtea apreciază că reclamantei nu i-au fost plătite pe anul 2005 un număr de 8 zile de concediu de odihnă.
Întrucât expertul a calculat contravaloarea a 16 zile de concediu de odihnă la suma de 726,79 lei, rezultă că pentru 8 zile de concediu de odihnă se cuvine J din această sumă, respectiv 363,49 lei.
Al treilea motiv de recurs este nefondat.
Întrucât decizia de concediere nr.2173/28.08.2006, a fost constatată nulă, rezultă că raporturile de muncă ale contestatoarei nu au încetat la data cuprinsă în această decizie, respectiv 1.09.2006.
Contractul individual de muncă al contestatoarei a încetat de drept, în conformitate cu art.56 lit.d din Codul Muncii, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, adică la data de 1.11.2006.
Rezultă așadar că dreptul contestatoarei de a primi salariul subzistă până încetarea contractului de muncă, adică până la sfârșitul lunii octombrie 2006, așa cum corect a reținut și prima instanță.
Primul motiv de recurs formulat de contestatoare este nefondat.
Din cuprinsul acțiunii nu rezultă că s-ar fi solicitat de către contestatoare și plata drepturilor bănești cuvenite pe lunile iunie-august 2006, instanța de fond pronunțându-se practic asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită și între care nu se regăsește și cererea de plată a drepturilor salariale pe perioada iunie-august 2006.
Al doilea motiv de recurs este de asemenea nefondat.
Ca urmare a admiterii numai în parte a contestației formulate, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.276 Cod procedură civilă, conform cărora, în cazul admiterii în parte a pretențiilor, instanța stabilește și în ce măsură trebuie plătite cheltuieli de judecată.
Față de considerentele de mai sus, în temeiul art.312 Cod procedură civilă și art.291 Codul Muncii, Curtea va admite recursul formulat de intimatul Grupul Școlar Rm. V și va modifica în parte sentința, în sensul că va reduce cuantumul despăgubirilor de la suma de 1.722,12 lei (calculată de expert, compusă din 995,33 lei salariul pe luna octombrie + 726,79 lei contravaloarea a 16 zile de concediu de odihnă) la suma de 1.358,82 lei (compusă din 995,33 lei salariul pe luna octombrie 2006 și 363,49 lei contravaloarea a 8 zile de concediu de odihnă pe anul 2005), menținând în rest sentința. Va respinge recursul formulat de contestatoarea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de intimatul GRUPUL ȘCOLAR " " RÂMNICU împotriva sentinței civile nr.921 din 2 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința, în sensul că reduce cuantumul despăgubirilor de la suma de 1.722,12 lei la suma de 1.358,82 lei.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul formulat de contestatoarea împotriva aceleiași sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./21.03.2008
GM/4 ex.
Jud.fond:
.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 10033/2008. Curtea... | Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... → |
|---|
