Contestație decizie de concediere. Decizia 1007/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția civilă și pentru
cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și
asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.1007/ DOSAR NR-
Ședința publică din 28 iulie 2009
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- - - JUDECĂTOR 3: Anca Pârvulescu
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata împotriva sentinței civile nr.632/M pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta intimată, lipsă fiind intimatul contestator.
Procedura îndeplinită.
Reprezentantul recurentei intimate, consilier juridic, solicită admiterea probei cu înscrisuri constând în adresa nr.4716/26.09.2008 emisă de intimată, prin care intimatul era invitat la sediul recurentei din Făgăraș pentru a-și susține în scris punctul de vedere vis-a-vis de referatul de sancționare nr.4715/26.09.2008. Depune la dosarul cauzei, în dublu exemplar, înscrisul solicitat în probațiune și precizează că instanța de fond a anulat decizia de concediere motivând că intimatul nu a fost convocat, în scris, pentru a se efectua cercetarea prealabilă, deși chiar intimatul vorbește în contestație despre această adresă.
Instanța admite proba cu înscrisuri solicitată de reprezentantul recurentei contestatoare și, având în vedere că pe înscrisul depus în probațiune există mențiunea făcută de intimat că a primit acest înscris, instanța apreciază că nu se impune comunicarea lui.
Reprezentantul recurentei intimate precizează că nu mai au alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Instanța ia act de declarația reprezentantului recurentei intimate, constată cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul, reprezentantul recurentei intimate solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Instanța de fond a făcut vorbire despre faptul că societatea nu a comunicat contestatorului locul, data și ora desfășurării cercetării prealabile, ori intimata a făcut dovezi în acest sens. Chiar și contestatorul a arătat în contestația pe care a formulat-o că a fost invitat la sediul intimatei prin adresa nr.4716/6.09.2008 ori, în aceste condiții, nu se poate explica cum a ajuns instanța de fond la concluziile din hotărârea atacată.
Față de cele susținute, reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 632/2009 a Tribunalului Brașov, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata SRL, și în consecințăp a constatat nulitatea absolută a deciziei civile nr. 5022/14.10.2008 emisă de intimată, și a dispus reâncadrarea contestatorului în postul și funcția avute anterior emiterii deciziei contestate începând cu data de 14.10.2008, a obligat pe intimat să plătească contestatorului drepturile salariale cuvenite, începând cu data de 14.10.2008 și până la data reâncadrării în funcție, în sumă reactualizată la data plății cu dobândă legală. A respins petitul privind obligarea intimatei să plătească contestatorului daune morale.
A respins cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Contestatorul - este angajatul intimatei - - - P, în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată, de la data de 01.01.2008, în funcția de șef adjunct Magazin - - (43).
Prin decizia de concediere disciplinară nr. 5022/14.10.2008(29-31), contestatorul a fost concediat la data de 14.10.2008 conform art. 61 lit. coroborat cu art. 264 lit. f din Codul Munci.
Ca abateri disciplinare i s-au reținut: nerespectarea prevederilor contractului individual de muncă și ale fișei postului privind realizarea normei de muncă; nu a asigurat desfășurarea optimă a activității comerciale prin neîndeplinirea sarcinilor trasate de superior; nerespectarea prevederilor referitoare la obligațiile în domeniul situațiilor de urgență cuprinse atât în fișa postului, instructaj cât și în dispoziția nr. 05/07.01.2008 emisă de SRL.
In preambulul deciziei s-a mai arătat, faptul că, salariatul a fost convocat la audiere în data de 06.10.2008 unde acesta și-a susținut apărările punctual pentru fiecare abatere disciplinară.
Astfel, ca abateri disciplinare s-au reținut: faptul că contestatorul se afla pe rampă la fumat (zonă în care fumatul este interzis), la începutul turei; nu a organizat raionul legume-fructe astfel că era dezordine în timpul controlului; clienții erau indignați, pentru faptul că, contestatorul în loc să fie în magazin era pe rampa de recepție a depozitului; în timpul controlului, produsele au fost găsite ambalate contrar situației în care se arată că acestea trebuiau așezate pe raft desigilate.
Analizând decizia de concediere emise de intimată, sub aspectul legalității, Tribunalul apreciază că aceasta nu respectă cerințele prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității, astfel că petitul privind constatarea nulității acesteia este întemeiat pentru considerentele ce se vor expune.
Cu privire la decizia de concediere disciplinară s-a constatat că măsura concedierii a fost întemeiată pe dispozițiile art.61 lit a coroborat cu art. 264 lit. din Codul Munci.
Articolul 268 alin 2 din Codul Munci prevede expres elementele care trebuie să se regăsească obligatoriu în decizia de aplicare a unei sancțiuni disciplinare, în caz contrar decizia fiind lovită de nulitate absolută.
Printre aceste mențiuni sunt și cele de la pct. și c, respectiv:, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat" precum și,motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care,în condițiile prevăzute de art. 267 alin 3, nu a fost efectuată cercetarea".
Aceste mențiuni nu se regăsesc în cuprinsul deciziei de sancționare, fapt ce trage nulitatea acesteia.
S-a mai constatat de către instanță că în cauza de față decizia de sancționare disciplinară emisă nu are la bază o cercetare prealabilă desfășurată în condițiile prevăzute imperativ de Codul Munci întrucât contestatorul nu a fost convocat legal la cercetarea disciplinară prealabilă, conform prevederilor art. 267 alin. 2 din Codul Munci.
Potrivit textului legal, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii." La dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte îndeplinirea cerințelor enunțate.
Față de acestea, instanța a reținut caracterul nelegal al cercetării prealabile astfel efectuate, ceea ce imprimă același caracter si deciziei de sancționare disciplinară, prin prisma prevederilor art.267 alin 1 și 4 și ale art.268 lit. c din Codul Munci.
In acest sens, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art.267 alin 1 din Codul Munci, decizia emisa fiind nulă.
În temeiul dispozițiilor art.78 din Codul Munci, instanța a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, respectiv va dispune reintegrarea contestatorului în funcția deținută și va obliga pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale actualizate la data plății cu dobânda legală de care ar fi beneficiat din momentul emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenta - SRL, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în mod greșit instanța a reținut faptul că nu au fost respectate disp. art. 61 lit b și c din codul munci, în sensul că nu s-a menționat în decizia de sancționare temeiul de drept încălcat de salariat, precum și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile. Se mai arată că, în cuprinsul deciziei de concediere, au fost menționate dispozițiile din regulament care au fost încălcate și normele în temeiul cărora s-a aplicat sancțiunea. Se mai arată că s-a făcut referire în cuprinsul deciziei de concediere la nerespectarea normei de muncă, asigurarea optimă a activității comerciale și neîndeplinirea sarcinilor trasate de superior și la nerespectarea prevederilor referitoare la obligațiile în domeniul situațiilor de urgență.
O altă critică de recurs vizează faptul că prima instanță în mod eronat a analizat nulitatea deciziei de concediere pe considerentul că nu a fost respectată procedura de cercetare prealabilă, iar salariatul nu a fost convocat în scris de către angajator, întrucât prin adresa nr. 47166.09.2008, i s-a adus la cunoștință acestuia să se prezinte la unitate pentru a exprima punctul de vedere cu privire la referatul de sancționare întocmit.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, instanța apreciază că recursul este întemeiat și în consecință va fi admis și sentința primei instanțe va fi casată cu trimitere spre rejudecare primei instanțe, în baza disp. art. 312 alin 5 din. pentru următoarele considerente:
În esență motivarea instanței de fond se întemeiază pe nulitatea deciziei de concediere a contestatorului -, înregistrată sub nr. 5022/14.10.2008, emisă de recurentă, nulitate reglementată de disp. art. 268 lit. c din codul munci.
Din cuprinsul deciziei de concediere, depusă la filele 29 și 30 din dosarul de fond, rezultă că recurenta a răspuns punctual la fiecare abatere reținută, arătând totodată, pentru ce motive a respins apărările contestatorului.
În mod greșit, prima instanță a reținut că nu s-a realizat cercetarea prealabilă, așa cum prevăd dispozițiile art. 267 alin 2 din codul munci, pentru că, contestatorul nu a fost convocat legal, deoarece, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că unitatea l-a convocat pe contestator, pentru efectuarea cercetării prealabilă în data de 6.10.2008, iar din cuprinsul acestui convocator rezultă cu certitudine, data, ora, locul și motivul pentru a fost invitat. De altfel, chiar contestatorul în cuprinsul contestației, arată că a fost convocat la sediul unității prin adresa nr. 4716/6.10.2008, însă menționează că nu s-a prezentat nimeni din partea unității și și-a exprimat punctul de vedere în scris. Ori acest lucru echivalează cu cercetarea prealabilă administrativă așa cum este reglementată de dispozițiile codului munci.
Din examinarea, conținutului deciziei de sancționare, se poate constata și faptul că au fost înserate, în cuprinsul acesteia, normele care au fost încălcate și temeiul de drept pe care se fundamentează decizia de concediere, astfel, că nici această statuare, a instanței de fond nu este întemeiată.
Prin urmare, având în vedere că întreaga analiză a instanței de fond se întemeiază pe aspectele legate de nulitatea deciziei de sancționarea, care nu sunt întemeiate, și ținând cont de faptul că temeinicia acestei sancțiuni nu a fost examinată, instanța apreciază că, a soluționat cauza fără a se intra în cercetarea fondului, iar acest lucru atrage casarea cu trimitere spre rejudecare, aceleiași instanțe, potrivit disp. art. 312 alin 5 din.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.632/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Dorina Rizea, Anca Pârvulescu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 445/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 3547/2009. Curtea... → |
|---|
