Contestație decizie de concediere. Decizia 101/2010. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 101

Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu

JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu

JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea

Grefier - -

Pe rol, pronunțarea în cauza privind recursul declarat de recurenta AVICOLA I împotriva sentinței civile nr. 1480 din 02 10 2009 Tribunalului Iași, intimat fiind.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 22 01 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta.

Instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când,

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față;

Prin sentința civilă nr.1480 din 02.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă excepția tardivității emiterii deciziei și excepția nulității deciziei, invocate de contestator.

S-a admis în parte contestația formulată de contestatorul, astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu intimata "AVICOLA I" și a fost anulată decizia nr. 62/03.04.2009 emisă de intimată.

A fost obligată intimata să-l reintegreze pe contestator pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă și să-i achite acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă.

A fost obligată intimata să achite contestatorului drepturile salariale aferente perioadei 01.01.2009 - 16.04.2009.

Au fost respinse cererile formulate de contestator în contradictoriu cu intimata, având ca obiect obligarea intimatei la plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin contestația înregistrată la această instanță sub nr. 3175/99/05.05.2009, contestatorul a chemat în judecată pe intimata "AVICOLA I", solicitând anularea deciziei nr. 62/03.04.2009, reintegrarea sa pe postul deținut anterior concedierii și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă. De asemenea, contestatorul a solicitat obligarea intimatei la plata drepturilor salariale aferente perioadei ianuarie - 16 aprilie 2009, daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestației sale, contestatorul a susținut că decizia de concediere a fost emisă tardiv. Astfel, prin decizia nr. 364/05.05.2008 intimata a dispus ca începând cu data de 05.05.2008 să își desfășoare activitatea în cadrul la Ferma 7. Această decizie a fost anulată prin sentința civilă nr. 1349/19.09.2008 a Tribunalului Iași, rămasă irevocabilă. La data de 06.01.2009, angajatorul i-a prezentat o "informare" însoțită de un act adițional, prin care i se comunica intenția de schimbare a locului de muncă, pe aceste înscrisuri menționând că nu este de acord cu modificarea contractului individual de muncă. Astfel, susținut contestatorul că angajatorul a luat cunoștință de faptul că a refuzat schimbarea locului de muncă la data de 06.01.2009, iar sancțiunea disciplinară a fost aplicată la data de 03.04.2009, fiind depășit termenul de 30 zile prevăzut de art. 268 alin. 1 Codul muncii.

A mai susținut contestatorul că din cuprinsul fișei postului și ale art. 32 alin. 1 din Regulamentul de Organizare și Funcționare rezultă că avea ca atribuție de serviciu întocmirea pontajelor motiv pentru care, în lunile ianuarie - aprilie 2009 întocmit fișe de pontaj și le-a predat la registratura societății, din aceste înscrisuri rezultând prezența sa la serviciu, în lunile ianuarie și februarie primind drepturi salariale sub formă de produse de la angajator, fiindu-i astfel recunoscută prezența la serviciu.

Contestatorul a precizat și faptul că la data de 24.03.2009 a depus la societate sentința civilă nr. 1349/19.09.2008 și în aceeași zi directorul general a dispus să se întocmească referatul nr. 1151/24.03.2009,iar a doua zi a fost întocmită convocarea sa la comisia de disciplină.

Intimata "AVICOLA I" a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației. În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că petentul a fost salariatul societății în funcția de inginer constructor la sectorul economic, conform contractului individual de muncă nr. - și a actelor adiționale încheiate ulterior, la data de 24.03.2009, prin referatul nr. 1151, s-a adus la cunoștința conducerii faptul că salariatul nu figurează pe foile de prezență de la sectorul economic și că refuză să semneze condica de prezență existentă la sectorul economic, precum și faptul că nu s-a prezentat la locul de muncă și nu figurează pe foile de prezență de la sectorul Urmare a acestei sesizări, a fost constituită comisia de cercetare disciplinară prealabilă, această comisie dispunând convocarea contestatorului pentru a da o notă explicativă la data de 31.03.2009, ora 10și întrucât salariatul nu se afla la primul incident, comisia, prin referatul nr. 1304/03.04.2009, a hotărât desfacerea contractului individual de muncă. De asemenea, intimata învederat faptul că a respectat condițiile și termenele ce se impun în cadrul efectuării cercetării disciplinare, precum și cele referitoare la emiterea deciziei de sancționare.

În dovedirea susținerilor sale, intimata a depus la dosarul cauzei, documentația avută în vedere la aplicarea sancțiunii.

Prin precizările formulate ulterior, contestatorul a invocat excepția nulității deciziei de concediere ca urmare a nerespectării disp. art. 267 alin. 2 Codul muncii, pentru ca apoi să invoce și excepția nulității deciziei raportat la disp. art. 268 alin. 2 lit. b și la disp. art. 206 alin. 1 și alin. 3 lit. c Codul muncii.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că a fost salariatul intimatei "AVICOLA I" pe postul de inginer pr. constructor la sectorul economic, conform contractului individual de muncă nr. 596/1990. Prin actul adițional nr. 3/17.10.2005 la contractul individual de muncă s-a modificat doar funcția contestatorului, din inginer pr. constructor în inginer construcții civile, industriale și agricole, celelalte clauze contractuale rămânând neschimbate. Ulterior, prin informarea din 22.12.2008, intimata i-a adus la cunoștință contestatorului propunerea de modificare a contractului individual de muncă în ceea ce privește locul de muncă. întocmind și actul adițional nr. 6/22.12.2008 la contractul individual de muncă, act prin care se modifica locul muncii contestatorului în sensul că, începând cu data de 01.12.2008, acesta urma să își desfășoare activitatea în cadrul compartimentului Energetic, Transport - Întreținere Generală. Din cuprinsul actului adițional rezultă că salariatul nu a fost de acord cu modificarea locului muncii, această mențiune fiind efectuată la data de 06.01.2009.

Prin referatul nr. 1151/24.03.2009 s-a adus la cunoștința conducerii faptul că salariatul nu figurează pe foile de prezență de la sectorul economic și refuză să semneze condica de prezență de la secretariatul societății, precum și faptul că salariatul nu s-a prezentat la locul de muncă și nu figurează nici pe foile de prezență de la sectorul Prin decizia nr. 54/24.03.2009 s-a constituit o comisie de cercetare disciplinară prealabilă pentru contestator, iar prin adresa nr. 1155/25.03.2009 acesta a fost convocat în data de 31.03.2009, ora 10.00, la sediul societății, pentru a da o notă explicativă în legătură cu aspectele sesizate prin referatul nr. 1151/24.03.2009.

Prin decizia nr. 62/03.04.2009 emisă de intimată s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul disp. art. 263, art. 264 alin. 1 lit. f, art. 266 și urm. Codul muncii, reținându-se prin această decizie că salariatul nu figurează pe foile de prezență de la compartimentul economic și refuză să semneze condica de prezență, precum și faptul că nu s-a prezentat la locul de muncă și nu figurează nici pe foile de prezență de la sectorul

Potrivit disp. art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.

S-a reținut de către instanță că intimata, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada săvârșirii de către contestator a abaterilor disciplinare reținute prin decizia nr. 62/03.04.2009

A reținut instanța că din cuprinsul deciziei rezultă că una dintre abaterile disciplinare pentru care a fost sancționat contestatorul o constituie faptul că acesta nu s-a prezentat la locul de muncă și nu figurează pe foile de prezență de la sectorul Potrivit dispozițiilor legale (art. 41 Codul muncii ), modificarea locului muncii nu se poate efectua decât prin acordul părților. Or, atât timp cât contestatorul nu a fost de acord cu modificarea locului muncii (de la sectorul economic la sectorul ), fapt ce rezultă din actul adițional nr. 6/22.12.2008, instanța reține că acesta nu avea obligația de a se prezenta la sectorul pentru a-și desfășura activitatea. În consecință, faptul că salariatul nu s-a prezentat la noul loc de muncă și nu figurează pe foile de prezență de la sectorul nu constituie o abatere disciplinară, astfel cum s-a reținut prin decizia de sancționare.

Tot din cuprinsul deciziei nr. 62/03.04.2009 a rezultat că salariatul nu figurează pe foile de prezență de la compartimentul economic și refuză să semneze condica de prezență. Or, în speță, instanță a constatat că intimata nu a făcut dovada săvârșirii acestor abateri disciplinare de către contestator. Astfel, intimata nu a depus la dosarul cauzei foi colective de prezență de la sectorul economic, întocmite de un salariat cu atribuții în acest sens, foi colective din cuprinsul cărora să rezulte că salariatul nu a fost prezent la serviciu. Mai mult, din cuprinsul fișei postului contestatorului (pag. 70 dosar) a rezultat că acesta avea ca atribuție de serviciu obligația de a întocmi pontaje. La dosarul cauzei au fost depuse foile colective de prezență întocmite de către contestator pentru perioada ianuarie - 15 aprilie 2009, înregistrate la societate, înscrisuri din cuprinsul cărora rezultă că în perioada 01.01.2009 - 15.04.2009 contestatorul a fost prezent la serviciu.

În ceea ce privește susținerea intimatei referitoare la faptul că salariatul refuză să semneze condica de prezență, instanța a reținut că în cauză nu s-au făcut dovezi în acest sens. În consecință, având în vedere faptul că intimata nu a făcut dovada săvârșirii de către contestator a abaterilor disciplinare reținute, instanța a constatat că decizia nr. 62/03.04.2009 este nelegală și netemeinică.

În ceea ce privește excepția nulității absolute a deciziei nr. 62/03.04.2009 invocată de contestator, raportat la prevederile art. la disp. art. 267, art. 268 alin. 2 lit. b și art. 206 alin. 1 și alin. 3 lit. c Codul muncii, instanța a respins-o ca neîntemeiată,din probele administrate în cauză rezultând că angajatorul și-a îndeplinit obligația de efectuare a cercetării disciplinare prealabile, în conformitate cu dispozițiile legale.

În ceea ce privește excepția tardivității emiterii deciziei de concediere raportat la prevederile art. 268 alin. 1 Codul muncii, instanța a constatat că și această excepție este neîntemeiată, potrivit disp. art. 268 alin. 1 Codul muncii, angajatorul putând dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Or, în speță, instanța a reținut că prin referatul nr. 1151/24.03.2009 s-a adus la cunoștința conducerii faptul că salariatul nu figurează pe foile de prezență de la sectorul economic și refuză să semneze condica de prezență, precum și faptul că salariatul nu s-a prezentat la locul de muncă și nu figurează nici pe foile de prezență de la sectorul În consecință, termenul de 30 zile prevăzut de art. 268 alin. 1 Codul muncii începe să curgă de la data de 24.03.2009. Întrucât decizia contestată a fost emisă la data de 03.04.2009, instanța a reținut că intimata a respectat termenul prevăzut de dispozițiile legale

În ceea ce privește cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.01.2009 - 16.04.2009, instanța a reținut că, potrivit disp. art. 154 alin. 1 Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar potrivit art. 156 Codul muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor. În acest context, intimata, căreia îi revenea sarcina probei conform art. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada achitării către contestator a drepturilor salariale restante cuvenite acestuia pentru perioada 01.01.2009 - 16.04.2009.

În consecință, instanța constatat că este întemeiat capătul de cerere formulat de contestator având ca obiect obligarea intimatei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.01.2009 - 16.04.2009.

În ceea ce privește cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata daunelor morale, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că în speță contestatorul nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit.

De asemenea, instanța a reținut că este neîntemeiată și cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, în speță nefiind făcută dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.

În consecință, instanța a reținut că este întemeiată în parte contestația,și a admis-o ca atare, dispunând anularea deciziei nr. 62/03.04.2009 și, reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă,cu obligarea intimatei și să-i achite acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă.

A fost obligată intimata să achite contestatorului drepturile salariale aferente perioadei 01.01.2009 - 16.04.2009 și au fost respinse cererile formulate de contestator privind obligarea intimatei la plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.

Au fost respinse excepțiile tardivității emiterii deciziei și a nulității deciziei, invocate de contestator.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata AVICOLA SA,criticând-o ca netemeinică și nelegală.

motivat recurenta că instanța a interpretat eronat situația de fapt, reținând greșit că nu ar fi făcut dovada săvârșirii de către contestator a abaterilor disciplinare cuprinse în decizia nr.62 din 03.04.2009 și că neprezentarea salariatului la noul loc de muncă nu constituie abatere disciplinară.

A mai susținut recurenta că instanța de fond nu a analizat documentația depusă la dosar, respectiv Hotărârea nr.6 din 14.11.2008 și nici Hotărârea nr.5 din 14.11.2008 ale Adunării Generale Extraordinare și Ordinare a Acționarilor prin care au fost aprobate noua schemă de funcționare a societății,schimbarea sediului social cât și sistarea activității la unele sectoare.

Mai arată recurenta că, urmare a acestui fapt a avut loc redistribuirea întregului personal existent al AVICOLA SA,la noile compartimente constituite,conform noii organigrame, societatea urmărind o mai bună coordonare,organizare și eficientizare a întregii activități, ca măsură de protecție a salariaților, raportat la art.48,pentru a evita concedierea acestora.

A mai precizat recurenta că singurul salariat care nu a vrut și nu a motivat refuzul semnării modificării locului de muncă a fost contestatorul, care a și contestat cele două Hotărâri ale și,în instanță acestea rămânând însă definitive și irevocabile în favoarea AVICOLA SA.

mai invocat recurenta că instanța era datoare să observe o serie de aspecte mai mult decât evidente care ar fi condus la o corectă apreciere a raporturilor juridice deduse judecății și nu să rețină în mod eronat faptul că în atribuțiunile de serviciu ale contestatorului ar fi intrat și cea de întocmire a pontajelor.În noua organigramă aprobată la 14.11.2008 contestatorul era subordonat șefului de compartiment care are și obligația de a întocmi și evidențele lunare de pontaj pentru salariați.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței primei instanțe în sensul respingerii contestației și menținerii deciziei de desfacere a contractului de muncă ca fiind legală și temeinică.

Recursul nu este fondat.

Curtea, verificând susținerile recurentei privind greșita reținere a situației de fapt de către prima instanță, constată că acestea sunt total nefondate.

Curtea reține că în mod temeinic și legal instanța de fond a analizat conținutul deciziei nr. 62/2009 raportând motivația acesteia la situația reală în care se află contestatorul.

Astfel se reține că desfacerea contractului de muncă al contestatorului s-a făcut pentru lipsa acestuia de la noul loc de muncă, recurenta ignorând faptul că urmare a reorganizării invocate, se impunea modificarea contractului de muncă al contestatorului, în privința locului muncii, modificare ce nu putea surveni decât cu respectarea dispozițiilor art.41 și 65 din Codul muncii.

Potrivit art.41 alin.1 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, iar la alin.2 se prevede că "doar cu titlu de excepție modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și condițiile prevăzute de prezentul cod."

Din dispozițiile suscitate, rezultă că modificarea locului de muncă al contestatorului nu putea fi făcută în mod unilateral de către angajator, în absența consimțământului salariatului, chiar dacă ar fi fost consecința unei reorganizări reale și efective. În atare situație, recurenta ar fi trebuit să dispună concedierea salariatului în temeiul art.65 din Codul muncii și nicidecum să-l considere pe angajat "mutat din oficiu" la noul loc de muncă, pe care de altfel acesta l-a refuzat expres, menționând pe actul adițional din 22 XII 2008 că nu este de acord cu modificarea locului său de muncă.

Curtea reține astfel că demersurile recurentei au pornit de la o premisă greșită, recurenta ignorând total faptul că modificarea unilaterală a contractului de muncă al contestatorului sub aspectul locului de muncă al acestuia nu a operat în absența consimțământului angajatului.

Prin urmare, în absența consimțământului salariatului, unitatea nu putea să-i modifice unilateral locul de muncă, consecința refuzului acestuia de a accepta schimbarea locului de muncă ca urmare a reorganizării societății, fiind desfacerea contractului de muncă în temeiul art.65 din Codul muncii.

Cum însă recurenta a considerat în mod nelegal că a operat schimbarea locului de muncă al contestatorului, în mod neîntemeiat și nelegal l-a considerat pe acesta ca fiind absent de la noul loc de muncă impus.

În consecință, Curtea constată că din această perspectivă toate apărările recurentei în mod greșit sunt axate pe reorganizarea reală și efectivă a societății, când în realitate, motivul de nelegalitate al deciziei 62 din 03 04 2009 privește absența contestatorului de la un alt loc de muncă decât cel inserat în contractul său de muncă.

Așa fiind, pentru toate cele ce preced, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 cod procedură civilă va respinge recursul ca nefundat, menținând ca legală și temeinică sentința civilă nr. 1480 din 02 10 2009 Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de intimata SC SA I împotriva sentinței civile nr. 1480 din 02 10 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2010.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red,

Tehnored. /

2 ex./02 02 2010

Tribunal I -

Președinte:Georgeta Pavelescu
Judecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie de concediere. Decizia 101/2010. Curtea de Apel Iasi