Contestație decizie de concediere. Decizia 1040/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1040/2009
Ședința publică din 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - judecător
- - - judecător
- - grefier
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.188/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânarea pronunțării din 5 octombrie 2009 și 12 octombrie 2009, care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea de dreptul muncii înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, sub dosar nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta " " S solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se dispună anularea deciziei de concediere din 26.05.2008, prin care pârâta i-a desfăcut contractul individual de muncă, în temeiul art.61 lit.a din Codul muncii și reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior luării acestei măsuri;
- să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale neachitate din data de 30.04.2008 până la data concedierii precum și despăgubirilor bănești egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, de care ar fi beneficiat reclamantul ca salariat, începând cu data concedierii și până la data reintegrării efective;
- să fie obligată pârâta la plata sumei de 31320 lei, reprezentând prima brută din vânzarea personală, conform art.12.1 din fișa postului;
- să fie obligată pârâta la plata contravalorii combustibilului consumat cu autoturismul de serviciu care mi-a fost dat de societate conform fișei postului;
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale a arătat că și-a desfășurat activitatea în cadrul societății pârâte, în funcția de director operații tranzacții în cadrul Agenției imobiliare până la data de 26.05.2008, când prin decizia nr.005/26.05.2008 pârâta a dispus concedierea sa disciplinară, în temeiul art.61 lit. a din Codul muncii.
Referitor la această deciziei, reclamantul a susținut că este nelegală și netemeinică deoarece faptele reținute în sarcina sa reprezintă simple enunțuri generale, fără nici individualizare concretă, exagerate și calomnioase și că în cursul cercetării disciplinare prealabile a contestat în scris toate aspectele care i-au fost imputate și reținute în decizia de concediere.
A mai susținut că deși nu a mai fost sancționat disciplinar de către pârâtă și că deși și-a adus contribuția personal la creșterea profitului realizat de societate, în mod inexplicabil, prin dispoziția conducerii pârâtei, în data de 7.05.2008 i-a fost retras autoturismul de serviciu, în data de 8.05.2008 i-a fost suspendat accesul la telefonul de serviciu iar în data de 9.05.2008, accesul în biroul unde își desfășura activitatea și unde avea mai multe obiecte personale.
În data de 9.05.2005, pârâta i-a comunicat convocarea pentru cercetarea disciplinară la care reclamantul s-a prezentat și unde a declarat în scris că nu se face vinovat de săvârșirea nici unei abateri disciplinare.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.76 și 78 din Codul muncii.
În cauză, pârâta " " Saf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului și menținerea sancțiunii dispuse, prin decizia contestată, cu motivarea că aspectele reținute în sarcina reclamantului ca abateri disciplinare sunt reale, nu imaginare, și că acesta se face vinovat de neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor din contractul individual de muncă, fișa postului și Regulamentul de ordine interioară.
Referitor la drepturile salariale reprezentând lichidarea pe luna mai 2008, în cuantum de 265 lei, pârâta a susținut că a fost trimisă prin mandat poștal și că reclamantul a refuzat să o primească.
În legătură cu plata contravalorii combustibilului, pârâta a solicitat respingerea cererii deoarece nu există deconturi depuse de contestator la firmă care să justifice acordarea acestei sume.
În ce privește plata sumei de 31.320 lei, pârâta a arătat că pretențiile formulate sunt nejustificate întrucât în data de 2.05.2008 reclamantul a primit de la pârâtă suma netă de 20.000 lei, reprezentând comisioane ce i se cuveneau din tranzacțiile imobiliare efectuate.
Pârâta " " Sad epus odată cu întâmpinarea și acțiune reconvențională, prin care a solicitat obligarea pârâtului reconvențional la plata sumei de 5.321,62 lei, către reclamanta reconvențională " " S, cu titlu plată nedatorată.
În motivarea acțiunii, reclamanta reconvențională a susținut că după ridicarea comisionului de 20.000 lei de către pârâtul reconvențional, în contabilitatea firmei s-a constatat că acesta a primit cu 5.321,62 lei mai mult decât i se cuvenea.
În drept, a invocat art.115-118 Cod proc.civ. art.119-120 Cod proc.civ. Codul muncii și art.274 Cod proc.civ.
Prin precizarea acțiunii reconvenționale depusă la termenul de judecată din 4.09.2008 (153), reclamanta reconvențională " " S și-a majorat câtimea pretențiilor la suma de 6825 lei, reprezentând suma de 5.321,62 lei, plată nedatorată iar suma de 1504 lei, impozitul aferent sumei de mai sus care a fost achitat de către societate.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul reconvențional a solicitat respingerea acțiunii reconvenționale, susținând că nu știe de unde provine această sumă și care nimic de restituit firmei.
Prin sentința civilă nr.188/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, s-a respins acțiunea de dreptul muncii formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta " "
Totodată, s-a admis acțiunea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională " " S împotriva pârâtului reconvențional și pe cale de consecință:
- pârâtul reconvențional a fost obligat să plătească reclamantei reconvenționale sume de 4763 lei cu titlu despăgubiri.
- a fost obligat pârâtul reconvențional să plătească reclamantei reconvenționale suma de 1350 lei, cheltuieli de judecată.
În temeiul art.246 Cod proc.civ. s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere având ca obiect plata contravalorii combustibilului consumat cu autoturismul de serviciu.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că reclamantul a fost angajatul societății pârâte, în intervalul 16.04.2007 - 26.05.2008, îndeplinind funcția de director operații și tranzacții, și că prin decizia emisă de pârâtă la 26.05.2008, s-a dispus concedierea disciplinară a acestuia, întemeiat pe dispozițiile art.61 lit. a Codul muncii.
S-a mai reținut că faptele reținute și sancționate de către angajator constituie abateri disciplinare, deoarece constau în nerespectarea atribuțiilor de serviciu prevăzute în fișa postului precum și în îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu. În plus, s-a reținut că reclamantul s-a făcut vinovat de modificarea unilaterală a clauzelor contractului individual de muncă prin însușirea unei alte funcții, cea de agent imobiliar și de cauzarea unor prejudicii societății prin atitudinea necorespunzătoare pe care a adoptat-o cu unii clienți.
Prin urmare, s-a reținut că pârâta a demonstrat prin probele administrate în cauză că măsura disciplinară dispusă împotriva reclamantului este una temeinică și legală și că nu se impune desființarea ei iar reclamantul nu a depus la dosar dovezi de natură a răsturna cele reținute în sarcina sa prin decizia de concediere.
Legat de pretențiile bănești, instanța de fond a reținut că pârâta a probat plata acestor drepturi de natură salarială precum și a comisioanelor cuvenite reclamantului în luna mai 2008, împrejurare confirmată de altfel și de expertiza contabilă efectuată în cauză.
Cererea de compensare a pretențiilor sale cu cele ale pârâtei a fost respinsă de instanță întrucât nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.1145 Cod civil, pentru opera compensarea legală.
Pentru aceleași considerente au fost respinge celelalte pretenții ale reclamantului.
Totodată, în conformitate cu art.246 Cod proc.civ. s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere având ca obiect plata contravalorii combustibilului.
În legătură cu acțiunea reconvențională formulată în cauză, instanța a reținut că este fondată în parte, pentru suma de 4763 lei, reprezentând drepturi bănești achitate necuvenit conform înscrisurilor depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamantul - pârât reconvențional aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii reclamantului și al respingerii cererii reconvenționale formulate de reclamanta reconvențională " "
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, a arătat că soluția instanței de fond se întemeiază pe interpretarea greșită a prevederilor legale și pe aprecierea eronată probelor dosarului.
În ce privește concedierea sa disciplinară, recurentul a arătat că decizia de concediere nu cuprinde descrierea faptelor care au fost reținute în sarcina sa ca abateri disciplinare, nefiind arătate în concret locul și data comiterii lor și că pârâta nu a avut în vedere, atunci când luat această măsură, faptul că acesta nu a mai fost anterior sancționat disciplinar. De asemenea decizia nu arată care sunt prejudiciile cauzate de reclamant pârâtei, prin comportamentul său necorespunzător.
Un alt motiv de nulitate invocat de către reclamant s-a referit la faptul că în decizia de concediere nu sunt menționate motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului formulate în timpul cercetării disciplinare.
O altă critică a vizat motivarea instanței de fond conform căreia reclamantul a modificat unilateral contractul individual de muncă, prin însușirea funcției de agent imobiliar. Cu privire la acest aspect, a susținut că motivarea instanței este una contradictorie deoarece funcția prevăzută în contractul de muncă era cea de director vânzări iar conform fișei postului, principala sa atribuție era aceea de a încheia contracte de intermediere imobiliară, atribuție care este specifică și agentului imobiliar. Prin urmate, recurentul a arătat că este irelevantă denumirea funcției, importantă fiind natura activității efectiv prestată și remunerată respectiv cea de agent imobiliar. În plus, recurentul a învederat că societatea pârâtă este una de intermedieri imobiliare, nedeținând un fond imobiliar destinat vânzării astfel că reclamantul nu putea încheia contracte cu terții, în calitate de director vânzări.
Referitor la faptele reținute în sarcina sa, recurentul a arătat că răspunsurile sale date cu ocazia cercetării disciplinare au fost consemnate în procesul verbal de cercetare disciplinară din data de 23.05.2008 însă nu au fost luate în considerare nici de către angajator.
În ce privește probele administrate în cauză, recurentul a susținut că depozițiile martorilor audiați au fost subiective dat fiind faptul că aceștia au calitatea de salariați ai pârâtei. De asemenea a mai arătat că nu s-au avut în vedere cele peste 120 de contracte noi încheiate în cursul anului și care au adus câștiguri însemnate societății pârâte.
Legat de expertiza contabilă întocmită în cauză, reclamantul a susținut că este lovită de nulitate absolută, prin prisma dispozițiilor art.208 alin.1 Cod proc.civ. deoarece nu fost convocat conform prevederilor legale în materie iar la dosar nu a fost depusă dovada de citare. Lipsa evidentă a citării sale de către expert echivalează cu o încălcare a dreptului său la apărare. Convocarea prin fax invocată de pârâtă în apărare este irelevantă deoarece este destinată societății pârâte, care are acces la fax, nu reclamantului care a fost contactat telefonic tardiv, de către expert, după ce acesta din urmă fusese la sediul pârâtei și după ce acesta luase de acolo informații în lipsa sa.
Cât privește factura nr. SB nr.- din 2.10.2007, în sumă de 393.521,1 lei, reclamantul a arătat că a fost înlăturată în mod greșit de către prima instanță deoarece data emiterii ei este 2.10.2007, iar perioada în litigiu este 16.04.2007-26.05.2008.
Sub un ultim aspect a arătat că în ce privește dovada plății drepturilor bănești de către intimata pârâtă, recurentul a arătat că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că mandatul poștal a fost trimis de către societate la adresa sa din comuna, deși avea cunoștință despre adresa de reședință a acestuia și că acesta este motivul pentru acre a fost returnat expeditorului.
În drept, a invocat art.304 pct.9 și art.304/1 Cod proc.civ.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele și nu doar prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată următoarele:
Art.268 alin.2 din Codul muncii prevede că decizia de sancționare disciplinară trebuie să cuprindă obligatoriu:
" a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;"
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că în cauză aceste cerințe de formă ale deciziei au fost îndeplinite de către pârâta intimată.
Astfel, sub un prim aspect se constată că descrierea faptelor reținute în sarcina reclamantului, ca abateri disciplinare, nu este una cu caracter general așa cum se susține în recurs deoarece angajatorul a evidențiat în ce constau toate aceste încălcări ale sarcinilor de serviciu și le-a descris pe scurt ele putând fi verificate.
Totodată, au fost indicate prevederile din statut și regulament intern care au fost încălcate de către reclamant iar în finalul considerentelor deciziei au fost arătate motivele pentru care angajatorul a înlăturat apărările formulate de reclamant, cu prilejul cercetării disciplinare prealabile.
În consecință, din acest punct de vedere nu se impune modificarea soluției primei instanțe.
Referitor la modificarea unilaterală de către reclamant a felului muncii, din actele și lucrările dosarului rezultă că acesta a fost încadrat la societatea pârâtă, în temeiul contractului individual de muncă nr.111/16.04.2007, înregistrat la. sub nr.-/19.04.2007 (7), pe postul de director operații tranzacții, având locul de muncă la punctul de lucru la societății situat în S-.
Ulterior, reclamantul prin rapoartele și adresele prezentate a menționat că este doar agent imobiliar, neîndeplinindu-și obligațiile ce-i reveneau potrivit fișei postului, ca director operații tranzacții. Este adevărat că este importantă natura muncii prestate și nu denumirea postului însă, în speță, din actele și probele de la dosar rezultă că reclamantul nu și-a îndeplinit corespunzător pe atribuțiile de director care-i reveneau conform fișei postului.
În ce privește administrarea probei testimoniale, se constată că susținerile critice invocate de către recurent nu pot fi primite deoarece din actele și lucrările dosarului rezultă că instanța a respectat dispozițiile art.167 și urm. Cod proc.civ. discutând cererea de probațiune în contradictoriu cu părțile și încuviințând audierea de martori atât pentru reclamant cât și pentru pârâtă. De altfel, reclamantul avea posibilitatea să se opună audierii martorilor încuviințați de instanță pentru pârâtă, lucru pe care însă nu l-a făcut. În plus, instanța de judecată și-a format convingerea pe baza întregului ansamblu probator administrat în cauză și nu doar pe baza declaraților martorilor audiați astfel că nici din acest punct de vedere nu există temeiuri pentru modificarea soluției.
Referitor la efectuarea expertizei contabile se constată de asemenea criticile reclamantului sunt nefondate dată fiind poziția acestuia în fața instanței de fond, când a recunoscut că a avut cunoștință despre efectuarea expertizei și nu a contestat convorbirile telefonice avute cu experta și având în vedere că experta a făcut dovada respectării dispozițiilor art.208 Cod proc.civ. reclamantul nesuferind nici un prejudiciu. Mai mult decât atât dacă acesta a apreciat că îi este încălcat dreptul la apărare avea posibilitatea să solicite efectuarea unei contraexpertize însă a refuzat acest lucru.
Cu privire la factura SB nr.-/2.10.2007, în sumă de -,1 lei (295), instanța de recurs constată că susținerile reclamantului nu pot fi primite deoarece comisionul achitat cu această factură este aferent contractului de intermediere încheiat sub nr.722/28.06.2006 între pârâtă și S, deci anterior angajării reclamantului. Întrucât factura întocmită inițial pentru plata comisionului a fost anulată (293), reclamantul a întocmit o factură nouă, sub nr.-/2.10.2007 având ca obiect plata aceluiași comision și pentru plata căruia inițial a fost întocmită factura nr. SB nr.-/1.10.2007, factură care a fost anulată.
În consecință, instanța a procedat în mod corect atunci când nu a avut în vedere factura nr.-/2.10.2009 deoarece contractul de intermediere nu a fost semnat de către reclamant, el nefăcând altceva decât să întocmească din nou o factură.
Cât privește plata drepturilor bănești pretinse de recurent din înscrisurile depuse la fila 46, rezultă că acestea au fost achitate reclamantului.
În raport de cele ce preced, se constată că soluția instanței de fond este la adăpost de criticile formulate motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.188/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Manuela Stoica - - | JUDECĂTOR 2: Ana Doriani - - | JUDECĂTOR 3: Monica Maria - - |
Grefier, - |
Red. SM.
Tehnored. SM.
2ex./7.12.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Monica Maria
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 135/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 6681/2009. Curtea... → |
|---|
