Contestație decizie de concediere. Decizia 135/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 135/2009
Ședința publică de la 02 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Ana Doriani
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor promovate de reclamanta și de pârâta DIRECȚIA APELOR împotriva sentinței civile nr. 372 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Din completul de judecată inițial a făcut parte și doamna judecător, dar față de împrejurarea că lipsește din instanță astfel cum s-a reținut în Procesul verbal încheiat cu această ocazie, s-a procedat la includerea în complet a doamnei judecător - - conform planificării de permanență a secției.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă avocat pentru reclamanta recurentă - și avocat pentru pârâta recurentă Direcția Apelor
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că pricina a fost suspendată la data de 29.09.2008 la cererea ambelor părți, fiind repusă pe rol la solicitarea reclamantei recurente .
Reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbaterea recursurilor.
Instanța, referitor la recursul reclamantei -, din oficiu pune în discuție excepția tardivității, astfel cum s-a reținut în încheierea din data de 1 septembrie 2008.
Reprezentanta reclamantei recurente pune concluzii de admitere a excepției tardivității recursului reclamantei, având în vedere că recursul a fost înregistrat peste termenul de 10 zile. Invocă dispozițiile art. 80 din Legea nr. 168/1998.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită să se constată că recursul reclamantei este tardiv.
În ceea ce privește recursul promovat de pârâta Direcția Apelor O, reprezentantul acesteia solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii reclamantei pentru motivele depuse la dosar.
În subsidiar, dacă instanța va menține anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, pune concluzii de admitere în parte a recursului cu privire la acordarea despăgubirii egale cu salariile reactualizate cu coeficientul de inflație de la 1.02.2008 și până la reintegrarea pe post, solicitând ca unitatea să nu fie obligată la plata drepturilor salariale până la reintegrarea efectivă a reclamantei având în vedere că și reclamanta a formulat recurs și a solicitat suspendarea cauzei.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită respingerea recursului pârâtei și menținerea hotărârii atacate așa cum a fost pronunțată de instanța de fond, care în mod corect a constatat că nu au fost respectate prevederile legale privind procedura prealabilă desfacerii contractului de muncă pe motivul necorespunderii profesionale astfel cum cer dispozițiile art. 67 din
Solicită a se constata nefondată susținerea reprezentantului pârâtei că nu li se cuvin acordarea drepturilor salariale pe motiv că reclamanta a formulat recurs, invocând același considerent respectiv și pârâta a promovat recurs solicitând de asemenea suspendarea judecării recursului.
Instanța, având în vedere actele dosarului și concluziile expuse în dezbateri, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
În deliberare se constată că prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, sub dosar nr-, contestatoarea - a chemat în judecată pe intimata Direcția Apelor O solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se dispună anularea deciziei nr.2/3.01.2008 emisă de intimată, privind desfacerea contractului individual de muncă al contestatoarei;
- să se dispună reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei contestate;
- să fie obligată intimata la plata drepturilor salariale cuvenite contestatoarei, indexate, majorate și actualizate, începând cu data de 1.02.2008 și până la reintegrarea acesteia pe postul de director al Serviciului de Gospodărire a Apelor Sibiu;
- să fie obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației sale a arătat că a ocupat funcția de director al Serviciului de Gospodărire a Apelor Sibiu până la data de 3.01.2008, când prin decizia nr.2/2008 i s-a desfăcut contractul individual de muncă, întemeiat pe dispozițiile art.61 lit. d Codul muncii, respectiv pe necorespundere profesională.
Sub un prim aspect a invocat nulitatea deciziei de concediere motivat de împrejurarea că unitatea intimată nu a procedat la evaluarea ei profesională, în condițiile art.77 din unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Cu privire la temeinicia deciziei de desfacere a contractului său de muncă, contestatoarea a susținut că motivele reținute în sarcina sa sunt nereale și că de fapt acestea nu vizează aptitudinile sale profesionale ci apartenența ei politică la Partidul Democrat, în condițiile în care directorul intimatei este membru
În al doilea rând, contestatoarea a arătat că nu există temeiuri reale și serioase pentru concedierea sa, din moment ce pe tot parcursul derulării activității sale profesionale a avut rezultate foarte bune și a fost preocupată continuu de perfecționarea sa profesională, absolvind un curs postuniversitar pe probleme legate de managementul apei, iar în anul 2003 fost admisă în urma unui concurs, la doctorat, în cadrul Facultății de Hidrotehnică
De asemenea, a mai susținut că deși la cercetarea prealabilă a răspuns punctual la toate aspectele care au fost reținute în sarcina sa, demonstrând că sunt nereale și nefondate, cu toate acestea intimata a procedat la concedierea sa în mod abuziv.
Prin întâmpinarea depusă, intimata Direcția Apelor Oas olicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată cu motivarea că în urma constatărilor Comisiei de control s-a demonstrat că reclamanta nu cunoaște reglementările vizând activitatea de gospodărire a apelor și disciplina economico-financiară și că deciziile pe care le-a luat sunt neconforme cu actele normative specifice domeniului de activitate al instituției intimate, fapte care au făcut-o necorespunzătoare profesional.
Prin sentința civilă nr.372/3.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu sub dosar nr-, s-a admis ca fondată contestația formulată de contestatoarea - împotriva deciziei nr.2/3.01.2008 emisă intimata Direcția Apelor O și pe cale de consecință:
- s-a anulat decizia nr.2/2008 emisă de intimată și s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior luării acestei măsuri;
- a fost obligată intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile reactualizate cu coeficientul de inflație, calculate de la data de 1.02.2008 și până la reintegrarea efectivă pe postul de director deținut anterior concedierii.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că prin decizia nr.2/3.01.2008 emisă de intimată s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatoarei în temeiul art.61 lit. d Codul muncii, reținându-se în sarcina ei că a săvârșit grave abateri de la disciplina muncii, neîndeplinindu-și corespunzător atribuțiile care-i revin conform fișei postului, cu privire la desfășurarea și coordonarea tuturor activităților tehnice, economice și manageriale din cadrul Serviciului de Gospodărire a Apelor Sibiu. De asemenea s-a mai reținut că a utilizat resursele financiare în alte scopuri decât cele aprobate de intimată și că nu cunoaște reglementările specifice muncii sale și ale disciplinei economico- financiare, aspecte care o fac necorespunzătoare profesional pentru funcția de director.
Raportat la temeiul de drept care a stat la baza luării acestei decizii, respectiv art.61 lit. d Codul muncii,instanța de fond a apreciat că decizia nr.2/2008 emisă de intimată este nelegală deoarece potrivit art.63 alin.2 Codul muncii, o asemenea măsură poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii instituite prin aplicabil la nivel național, la nivel de ramură sau la nivel de unitate precum și prin reglementările interne.
Cum, în speță, nu au fost respectate dispozițiile art.63 alin.2 Codul muncii, coroborate cu cele ale art.77 din unic la nivel național, deoarece nu a fost constituită o comisie de evaluare ci doar una de cercetare disciplinară, iar contestatoarea nu fost convocată în vederea examinării, așa cum impune art.77 alin.3 din unic la nivel național, instanța de fond a apreciat că măsura dispusă împotriva contestatoarei nu este legală deoarece a fost luată cu încălcarea dispozițiilor exprese în materie și că acest fapt nu mai impune alte verificări de fond.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta - cât și pârâta Direcția Apelor O - Rm.
Referitor la recursul reclamantei, Curtea a invocat, din oficiu, excepția tardivității declarării recursului, raportat la termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă că hotărârea instanței de fond a fost comunicată reclamantei la data de 9.05.2008 (157), iar recursul a fost declarat la data de 21.05.2008, data înregistrării la registratura Tribunalului Sibiu (2_recurs), deci peste termenul prevăzut de lege.
Cât privește recursul formulat de pârâta Direcția Apelor O - Rm. V, se constată că acesta a fost declarat în termenul d e10 zile prevăzut d erat.80 din Legea nr.168/1999.
În expunerea motivelor sale de recurs, pârâta a susținut că soluția primei instanțe se întemeiază pe o interpretare greșită a dispozițiilor art.63 din Codul muncii și art.77 și urm. din unic la nivel național pe anii 2007-2010 și că se impune modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii contestației formulate și a menținerii deciziei nr.2/3.01.2008.
Astfel, sub un prim aspect arătat că toate abaterile reținute în sarcina reclamantei nu au vizat necorespunderea profesională a reclamantei, ca inginer, ci ca manager, ca director al Sibiu. Astfel, Comisia de cercetare disciplinară a constatat că reclamanta nu cunoaște reglementările din domeniul activității de gospodărire a apelor și ale disciplinei economico-financiare și că deciziile pe care le-a luat aceasta încalcă aceste norme și o fac incompatibilă cu funcția de conducere deținută.
Prin urmare, recurenta pârâtă susține că i-a oferit, ținând seama de pregătirea ei profesională încadrarea pe postul de inginer, în cadrul Biroului de Exploatare Lucrări - Sibiu, propunere pe care aceasta a refuzat-
În consecință, recurenta pârâtă a apreciat că măsura disciplinară dispusă împotriva reclamantei îndeplinește cerințele de formă și fond cerute de lege și că nu se impunea admiterea acțiunii și desființarea deciziei nr.2/2008, așa cum hotărât prima instanță.
Sub un ultim aspect, recurenta a arătat că numirea reclamantei în funcția de director a fost făcută de fosta conducere a direcției și fără ca aceasta să susțină vreun concurs sau examen pentru ocuparea acestui post.
În drept, a invocat art.304 pct.9 Cod proc.civ.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele precum și din oficiu, conform art. 304/1 Cod proc.civ. și art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată următoarele:
În ce privește recursul declarat de reclamanta -, Curtea constată că raportat la termenul de 10 zile reglementat de art.80 din Legea nr.168/1999, recursul formulat este tardiv.
Referitor la recursul pârâtei Direcția Apelor O - Rm. V, Curtea constată că este nefondat, din considerentele care vor fi expuse în continuare:
Prin decizia nr.2/3.01.2008, pârâta Direcția Apelor O - Rm. Vad ispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei, în temeiul art.61 lit. d Codul muncii și art.30 alin.1 lit. d din
La baza luării acestei măsuri au stat referatul înregistrat la nr.12685/6.12.2007 și raportul înregistrat sub nr.13266/19.12.2007 al Comisiei care a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă și a stabilit gradul de vinovăția și sancțiunea care se impune a fi aplicată reclamantei (77).
Art. 61 alin.1 lit. Codul muncii prevede că "Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat."
Art. 63 alin.1 Codul muncii statuează că " Concedierea pentru săvârșirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile și în termenele stabilite de prezentul cod.
(2)*)Concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel național, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unități, precum și prin regulamentul intern."
Potrivit art. 64 alin. 1 din Codul muncii: " În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) și d), precum și în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. f), angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii.
(2) În situația în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1), acesta are obligația de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale și/sau, după caz, capacității de muncă stabilite de medicul de medicină a muncii.
(3) Salariatul are la dispoziție un termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului, conform prevederilor alin. (1), pentru a-și manifesta în scris consimțământul cu privire la noul loc de muncă oferit.
(4) În cazul în care salariatul nu își manifestă consimțământul în termenul prevăzut la alin. (3), precum și după notificarea cazului către agenția teritorială de ocupare a forței de muncă conform alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.
(5) În cazul concedierii pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiază de o compensație, în condițiile stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, după caz."
Art.77 din unic la nivel național pe anii 2007-2010 prevede că"Salariatul poate fi concediat pentru motive de necorespundere profesională, cu respectarea procedurii de evaluare prealabilă stabilită prin prezentul contract colectiv de muncă".
Instanța de fond a reținut, raportat la actele și lucrările dosarului că decizia de desfacere a contractului de muncă al reclamantei este lovită de nulitate deoarece în cauză nu au fost respectate cerințele impuse, sub această sancțiune, de art.63 alin.2 din Codul muncii, și procedurii de evaluare stabilită prin unic la nivel național.
Art.63 alin.2 Codul muncii, în forma sa inițială a fost modificat, prin art. II din Nr.OUG 65/2005, aprobată cu modificări de Nr. 371/2005, iar prin această modificare termenul de " cercetare prealabilă" a fost înlocuit cu cel de "evaluare".Această înlocuire evidențiază pe de-o parte, lipsa culpei salariatului în cauză, iar pe de lată parte, subliniază distincția dintre cercetarea disciplinară, aplicabilă concedierii pe motive disciplinare și cercetării situației de necorespundere profesională, neimputabilă salariatului.
Prin urmare, evaluarea prealabilă a salariatului, în situația prevăzută de art.61 lit. d Codul muncii, este diferită de cercetarea disciplinară prealabilă prevăzută în situația concedierii în temeiul art.61 lit. a Codul muncii, deoarece în prima situație este exclusă culpa salariatului.
În cauză, din actele și lucrărilor dosarului rezultă că deși temeiul juridic pe care pârâta recurentă și-a întemeiat decizia nr.2/2008 este art.61 lit. d Codul muncii, aspectele reținute în sarcina sa vizează comiterea cu vinovăție a unor abateri disciplinare, iar procedura urmată de angajator a fost cea prevăzută pentru concedierea disciplinară și nu pentru concedierea pe motive de necorespundere profesională.
Susținerea recurentei pârâte, conform căreia înscrisurile referitoare abaterile săvârșite de reclamantă nu fac referire la necorespunderea profesională acesteia ca inginer, ci ca director al Serviciului de Gospodărire a Apelor Sibiu, nu pot fi primite câtă vreme legea nu face distincție între necorespundere profesională pentru ocuparea unei funcții de execuție sau a unei funcții de conducere. De asemenea nu are relevanță modul în care reclamanta a fost numită în funcția de director al acestui serviciu câtă vreme acest aspect nu a fost contestat sau cenzurat până la data concedierii acesteia.
În raport de cele ce preced, se constată că soluția pronunțată de prima instanță este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea ca nefondat a recursului formulat de pârâta Direcția Apelor O - Rm.
Totodată, se va dispune respingerea ca tardiv a recursului declarat de reclamanta - -.
(continuarea deciziei civile nr. 135/2009)
*****
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de contestatoarea - împotriva sent. civ. 372/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dos-.
Respinge recursul declarat de intimata Direcția Apelor O - Rm.V împotriva aceleiași hotărâri.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2.02.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Tehnored. MS, 2 ex.IM 19.03.2009
Jud.fond -,
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Nicoleta Vesa, Ana Doriani
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 142/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1040/2009. Curtea... → |
|---|
