Contestație decizie de concediere. Decizia 1046/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂNr. 1046/
Ședința publică din data de 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de contestatoarea, domiciliată în Focșani,-, bloc 10,. 49, jud. V și cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat #. din B, str. - - --, bloc 10,. 49, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 374/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în conflictul de muncă intervenit în contradictoriu cu intimata SC SRL, cu sediul în comuna Vânători, jud. V, având ca obiect " contestație decizie de concediere" împotriva deciziei numărul 1/02.02.2009 emisă de societatea intimată.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2009, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 14.10.2009, apoi la data de 20.10.2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Cererea de chemare în judecată
La data de 09.03.2009 reclamanta a formulat contestație în contradictoriu cu pârâta SC SRL solicitând anularea deciziei nr. 1/0.02.2009 a SC SRL, reîncadrarea în postul deținut anterior, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale care era îndreptățită până la reîncadrarea efectivă.
În fapt, în motivarea cererii, a arătat reclamanta că prin decizia nr. 1 din 02.02.2009, în calitate de inginer în cadrul SC SRL, i-a fost desfăcut contractul individual de muncă începând cu data de 20.11.2008 în temeiul art. 55 lit. b) Codul Muncii - acordul părților. Această măsură a încetării contractului individual de muncă este vădit neîntemeiată, abuzivă, deoarece nu a existat un acord al părților privitor la încetarea contractului individual de muncă.
Or, cu toate că decizia prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei face trimitere la dispozițiile art. 55 lit. b) Codul Muncii, nu a existat niciodată un acord al salariatei cu privire la încetarea acestuia.
Mai mult decât atât, nu au existat nici un fel de discuții cu privire la încetarea în orice mod a contractului individual de muncă.
Or, având în vedere că dispozițiile art. 55 lit. b) Codul Muncii fac trimitere imperativ la acordul ambelor părți semnatare ale contractului individual de muncă, nerespectarea acestei dispoziții este de natură a conduce la nulitatea absolută a deciziei atacate.
Aplicarea sancțiunii s-a făcut cu nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 268, alin. (1), din Legea nr. 53/2003.
În realitate angajatorul a urmărit aplicarea unei sancțiuni disciplinare, raportat și la corespondența purtată între angajator și salariați.
În data de 16.01.2009 contestatoarea a precizat că i-a fost comunicată o convocare la sediul societății din Vânători - județul V pentru data de 20.01.2009 în vederea efectuării cercetării prealabile", totodată menționându-se că: "vă aducem la cunoștință că lipsiți nemotivat din data de 20.11.2008".
Astfel, temei al acestei sancțiuni disciplinare îl constituie susținerile angajatorului că începând cu data de 20.11.2009 lipsește nemotivat de la serviciu.
Prin urmare, angajatorul a luat la cunoștință de această faptă pe care o imputa în data de 20.11.2008 când a constatat că aceasta în mod nemotivat nu se mai prezintă la serviciu.
Potrivit art. 268, alin. (1), din Legea nr. 53/2003:
"Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei".
Astfel, între data de 20.11.2008 (data la care angajatorul a luat la cunoștință de săvârșirea presupusei abateri disciplinare) și data de 02.02.2009 (data aplicării sancțiunii disciplinare) au trecut mai mult de 30 de zile, termen imperativ impus de către Legea nr. 53/2003 (20.11.2008 - 02.02.2009 = 74 zile).
Chiar în măsura în care s-ar aprecia că angajatorul a procedat la cercetarea prealabilă, aceasta a fost dispusă în data de 16.01.2009 (la 57 de zile după săvârșirea presupusei abateri disciplinare). Potrivit dispozițiilor art. 268 din Codul Muncii, este stipulată aplicarea sancțiunii printr-o decizie scrisă, astfel încât nu poate fi avut în vedere momentul la care este începută o eventuală cercetare prealabilă.
Nu au fost prevăzute în decizie, mențiunile obligatorii impuse de lege.
În mod obligatoriu în decizie, trebuie să se descrie fapta ce constituie abatere disciplinară, să se precizeze prevederile încălcate, motivele pentru care s-au înlăturat apărările salariatului.
Or, decizia nr. 1 din 02.02.2009 nu cuprinde aceste mențiuni, neprecizându-se în cuprinsul deciziei descrierea faptei, ce anume dispoziții a încălcat salariatul, etc.
A mai invocat reclamanta că, potrivit art. 263 alin. 2 "Abaterea disciplinară este o faptă săvârșită în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție".
Nu a fost săvârșită nici o acțiune sau inacțiune în legătură cu munca, cu vinovăție.
Fapta contestatoarei de a nu se mai prezenta locul de muncă (împreună cu toți ceilalți salariați ai societății) începând cu data de 27.11.2009 a fost determinată de faptul că nu și-a primit drepturile salariale:
Nu este vorba despre drepturile aferente lunii noiembrie, ci despre drepturile salariale în totalitatea lor începând cu data încheierii contractului individual de muncă.
Angajatorul SC SRL nu i-a plătit nici o sumă de bani niciodată de la semnarea contractului individual al contestatoarei.
A mai precizat reclamanta că munca efectivă la angajator a început la 08.09.2008 iar angajatorul nu a înțeles să onoreze vreodată obligația de plată.
A solicitat reclamanta și daune morale apreciind că i-a fost adusă atingere onoarei și demnității prin aplicarea unei sancțiuni nelegale.
Poziția pârâtului - întâmpinarea
Intimata nu a formulat întâmpinare dar a depus acte la dosar.
Sentința civilă nr. 374/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea
Prin sentința civilă nr. 374/25.05.2009 Tribunalul Vranceaa admis în parte contestația formulată, a anulat decizia nr. 1 din 02.02.2009 și a obligat pârâta să achite reclamantei drepturile salariale cuvenite pentru perioada 13 octombrie 2008 - 27 noiembrie 2008 și a respins ca neîntemeiate capătul de cerere privind reîncadrarea în muncă a contestatoarei și plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.
Considerentele sentinței pronunțată de instanța de fond
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin contractul individual de muncă înregistrat la nr. 24396/03.11.2008 contestatoarea a fost angajată la societatea pârâtă în funcția de inginer cu un salariu brut de 1080 lei lunar.
Contractul s-a încheiat pe durată nedeterminată, iar prestarea muncii a început la 13.10.2008.
La 16.01.2009 intimata a invitat-o pe contestatoare să se prezinte la 20.01.2009 în vederea cercetării prealabile arătând că aceasta a lipsit nemotivat din 20.11.2008 și că urmează a se aplica disp. art. 264 alin.1 lit. g Codul Muncii - desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
La 02.02.2009 intimata a emis decizia contestată prin care a dispus încetarea contractului de muncă prin acordul părților și tot la 02.02.2009 a înregistrat și cerere la Inspectoratul Teritorial d e Muncă prin care a solicitat să se suspende activitatea pentru că nu mai are activitate din 20.11.2008.
Decizia contestată este nelegală pentru că încetarea contractului de muncă prin acordul părților, potrivit art. 55 alin. 1 lit. b) Codul Muncii, are loc ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea.
Acordul părților trebuia să fie neîndoielnic și nu poate fi dedus din faptul neprezentării contestatoarei la invitația făcută de intimată.
Intimata nu a făcut dovada că angajata și-a manifestat intenția de a denunța contractul de muncă sau că a fost de acord cu această măsură.
Decizia contestată nu îndeplinește cerințele de fond și formă prevăzute la art. 74 Codul Muncii, motiv pentru care urmează a fi anulată, cu consecința obligării intimatei la plata drepturilor bănești către contestatoare.
Contestatoarea a pretins că intimata nu i-a plătit drepturile bănești încă de la angajare și cum intimata nu a făcut dovada plății, s-a făcut aplicarea art. 287 Codul Muncii și s-a considerat probată această susținere, urmând ca intimata să fie obligată la plata drepturilor salariale de la data angajării - 13 octombrie 2008 și până la 27 noiembrie 2008 când a încetat activitatea.
Nu a fost admisă cererea de reîncadrare în muncă pentru faptul că intimata a făcut dovada că are suspendată activitatea începând cu 29.04.2009.
De asemenea, nu a fost primită cererea contestatoarei de a i se acorda daune morale, având în vedere că aceste daune, așa cum a stabilit ICCJ prin Decizia nr. 40/mai 2007, pot fi acordate doar dacă au fost prevăzute în contractul colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă și reclamanta nu a făcut dovada că au fost prevăzute.
Recursul declarat de contestatoarea
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta apreciind soluția instanței de fond nelegală și netemeinică doar sub aspectul plății drepturilor salariale de 1080 lei/lună brut pentru perioada 27.11.2008, data încetării efective a raporturilor de muncă până la data suspendării activității societății, 29.04.2009, actualizată cu indicele de inflație și sub aspectul nereîncadrării în funcția deținută anterior pentru perioada 27.11.2008 - 29.04.2009.
De asemenea, a solicitat daune morale în cuantum de 10.000 ron.
Având în vedere aspectul că societatea și-a suspendat activitatea începând cu data de 29.04.2009 - soluția legală și echitabilă ar fi fost ca angajatorul să achite drepturile salariale până la această dată și să fie reîncadrată până la această dată, contractul individual de muncă urmând să înceteze datorită suspendării activității societății.
Este important și totodată relevant acest aspect tocmai și datorită situației speciale a contestatoarei, care este însărcinată în luna a opta, potrivit înscrisurilor doveditoare depuse la dosarul cauzei.
Or, neîncadrarea în muncă ca urmare a anulării deciziei prin care s-a desfăcut contractul individual de muncă, este de natură aop riva de la dreptul de a beneficia de suma reprezentând plata concediului de maternitate prin neîndeplinirea condiției continuității în muncă de 1 an de zile înainte de nașterea copilului.
Astfel, hotărârea nu numai că este nelegală sub aspectul neîncadrării și neacordării drepturilor salariale până la data suspendării activității societății, dar și datorită faptului că afectează continuitatea în muncă cu consecința pierderii drepturilor bănești pentru concediul de maternitate.
Considerentele deciziei instanței de recurs
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a celor de ordine publică, conform art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a constatat că, contractul individual de muncă nu putea înceta prin acordul părților conform art. 55 lit. b Codul Muncii întrucât nu a existat acordul ambelor părți și, de aceea, a dispus anularea deciziei și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru perioada 13 octombrie 2008 - 27 noiembrie 2008.
În cauză trebuia dispusă reintegrarea conform art. 78 alin. 2 Codul Muncii ca o consecință firească a anulării concedierii. Nu poate fi admisă teza instanței de fond conform căreia nu poate fi dispusă reintegrarea întrucât societatea și-a suspendat activitatea. Aici situația salariatei nu poate rămâne neclarificată odată ce ea s-a adresat instanței de judecată tocmai pentru lămurirea situației sale juridice. Odată ce s-a dispus anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă, rezultă că încă continuă să existe contractul de muncă. Nu se poate dispune anularea deciziei și să se respingă reintegrarea, consecință directă și firească a anulării fiind tocmai reintegrarea.
Prin urmare, conform art. 312 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de către contestatoare și se va modifica în parte sentința recurată, se va dispune reintegrarea contestatoarei în postul avut anterior emiterii deciziei, urmând ca și contestatoarea, ca toți ceilalți salariați ai intimatei să suporte consecințele suspendării temporare a activității angajatorului, probabil suspendarea contractului individual de muncă conform art. 58 lit. d Codul Muncii. Urmează ca intimata să fie obligată conform art. 78 alin. 2 Codul Muncii la plata drepturilor salariale pentru întreaga perioadă 27.11.2008 și până la data suspendării activității, 29.04.2009 actualizate cu rata inflației la data plății (aceste drepturi bănești se acorda în completarea perioadei pentru care a dispus instanța de fond: 13 octombrie 2008 - 27 noiembrie 2008).
Cu privire la cealaltă critică adusă de recurentă, neacordarea daunelor morale instanța de recurs constată că nici la instanța de fond recurenta nu a motivat concret prejudiciul moral suferit, daunele efective suportate de contestatoare. De asemenea, recurenta nu a dovedit aceste daune cu nici un mijloc de probă, iar dispozițiile art. 287 Codul Muncii nu sunt aplicabile pe acest capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de contestatoarea, domiciliată în Focșani,-, bloc 10,. 49, jud. V și cu domiciliul ales la Cabinet Avocat #. din B, str. - --, bloc 10,. 49, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 374/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Modifică în parte sentința civilă nr. 374/2009 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare:
ADMITE capătul de cerere privind reintegrarea în postul deținut anterior.
Obligă pe intimata SC SRL, cu sediul în comuna Vânători, jud. V, la reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere nr. 1/02.02.2009, cu plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada 27.11.2008 - 29.04.2009.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 20 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Alina Savin | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică | JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu |
Grefier, |
: - -/03.11.2009
: 5 ex.//09.02.2010
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Comunicat: 3 ex./11.02.2010
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1566/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 454/2008. Curtea... → |
|---|
