Contestație decizie de concediere. Decizia 1468/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr- (Număr în format vechi 8603/2008)

DECIZIA CIVILĂ NR.1468/

Ședința publică din 09.03.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Ignat Silvia Georgiana

JUDECĂTOR 2: Mariana Constanța Anastasiei C -

JUDECĂTOR: - -

GREFIER:

Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurent AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ - ARR împotriva sentinței civile nr.6559 din data de 23.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "contestație decizie de concediere".

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ - ARR prin consilier juridic, ce depune delegație la dosar, intimatul personal și asistat de avocat G, ce depune împuternicire avocațială nr.-/03.03.2009.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocatul intimatului, depune la dosar un set de decizii emise de recurenta.

Curtea, deliberând, în temeiul dispozițiilor art.167 alin.1 Cod procedură civilă, încuviințează pentru intimat proba cu înscrisuri.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în susținerea/combaterea recursului.

Recurenta AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ - ARR prin consilier juridic solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea sentinței civile recurate și pe cale de consecință, respingerea contestației și menținerea deciziei concedierii ca fiind legală și temeinică.

Intimatul, prin avocat solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate. Recursul nu este motivat în drept, ci generic. Toate înscrisurile depuse la dosarul de fond nu au relevanță juridică, întrucât trebuiau depuse înaintea emiterii deciziei de concediere. Se solicită cheltuieli de judecată, conform chitanțelor și facturii nr.27/03.03.2009, pe care le depune la dosar.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.6559/23.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Autoritate Rutieră Română - ARR; a anulat decizia nr. 47/16.01.2008 emisă de intimată.

A dispus reintegrarea contestatorului pe postul și funcția deținute anterior emiterii deciziei anulate; a obligat intimata la plata către contestator a unor despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, începând cu data concedierii și până la reintegrarea efectivă.

A respins pretențiile contestatorului având ca obiect plata daunelor morale ca neîntemeiate și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că decizia atacată nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 268 alin. 2 lit. a) din Codul muncii.

În decizia contestată angajatorul se limitează la o descriere extrem de generică a faptelor imputate ca abatere disciplinară ("participarea la comisii de examinare pentru consilierii de siguranță semnând programatoarele aferente", "eliberarea de atestate/certificate de competență profesională"), fără a arăta despre ce comisii este vorba, data la care acestea s-au întrunit, despre ce atestate se face vorbire, prin individualizarea acestora, cu dată, număr sau alte elemente de identificare.

În afara faptei prevăzute la pct. 3 când se amintește data programatorului la care s-ar fi modificat rezultatele, nici una din abaterile imputate nu este individualizată în timp. Prin faptul că nu a fost specificată data săvârșirii abaterilor disciplinare, instanța nu poate verifica respectarea dispozițiilor prevăzute la art.268 alin. 1 Codul muncii, referitoare la prescripția aplicării sancțiunii disciplinare.

În ceea ce privește efectuarea cercetării disciplinare prealabile, din actele depuse la dosar rezultă că reclamantul a fost convocat în acest sens la data de 04.01.2008, obiectul convocării fiind eliberarea atestatelor de pregătire profesională în baza unor programatoare la care s-au modificat rezultatele.

Contestatorul a invocat faptul că nu a primit odată cu respectiva convocare și lista de întrebări anexată, de care a luat cunoștință cu ocazia cercetării disciplinare.

Din înscrisurile administrate în cauză, nu rezultă fără urmă de îndoială că lista respectivă a fost comunicată odată cu respectivul convocator, deoarece, deși pe acesta există semnătura de primire a salariatului, pe lista de întrebări despre care se afirmă că a fost anexată convocatorului nu există o astfel de semnătură și angajatorul, care avea sarcina probei în temeiul art.287 Codul muncii, nu a făcut dovada unei alte comunicări.

Mai mult, din respectiva listă de întrebări la care contestatorul a răspuns la data de 14.01.2008, cu ocazia cercetării disciplinare, nu rezultă în mod clar care sunt faptele imputate și în ce circumstanțe acestea au fost săvârșite. În acest sens, rezultă că întrebările au privit participarea la examinări în cursul anului 2007, semnarea unor anexe, numirea unor comisii de examinare, semnarea unor certificate de competență profesională, verificarea unor programatoare, eliberarea unor certificate, fără a se arăta în mod concret despre ce examinări, anexe, comisii, certificate, programatoare este vorba.

Din modul în care sunt formulate întrebările nu se poate deduce existența unor abateri disciplinare, astfel încât salariatul nu a putut să cunoască obiectul convocării și nu și-a putut formula apărările față de faptele imputate prin decizie, fiind astfel încălcat dreptul acestuia la apărare.

Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că acesta a participat în comisiile de examinare pentru consilierii de siguranță. Față de faptul că nu s-a specificat despre ce comisie este vorba, instanța nici nu a apreciat dacă a fost sau nu săvârșită abaterea disciplinară și dacă aceasta a fost sancționată cu respectarea termenului de prescripție prevăzut de art.268 alin. 1 din Codul muncii.

Instanța nu a reținut în apărare programatoarele depuse la dosar, deoarece acestea nu sunt cuprinse în conținutul deciziei contestate și, potrivit dispozițiilor art.77 din Codul muncii, nu se pot invoca ulterior concedierii alte motive de fapt și de drept decât cele cuprinse în decizie.

Aceleași aspecte sunt valabile și pentru cea de-a doua abatere disciplinară, instanța neputând aprecia despre ce atestate/certificate de competență profesională este vorba.

În ceea ce privește pretențiile reclamantului având ca obiect plata unor daune morale, instanța le-a respins ca neîntemeiate, în cauză nefiind făcută dovada întrunirii cumulative a condițiilor răspunderii patrimoniale a angajatorului față de salariat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal intimata Autoritate Rutieră Română - ARR, criticând sentința pentru motive de nelegalitate.

În motivarea recursului se susține că decizia contestata cuprinde toate elementele cerute de legiuitor sub sancțiunea nulității absolute la art. 268 alin. 2 din Codul muncii. Faptul că intimata nu a evidențiat fiecare element la care se refera articolul mai sus menționat, nu este de natura să atragă nulitatea absolută a deciziei, atâta timp cât, fiecare element este detaliat și se regăsește în cuprinsul deciziei.

Motivarea instanței de fond că decizia contestata nu "îndeplinește dispozițiile prevăzute la art. 268 alin. 2 lit. a) din Codul muncii " în sensul că intimata nu a descris faptele care constituie abateri disciplinare este eronată.

Recurenta consideră instanța a analizat superficial a probatoriul și în special a decizia contestată, având în vedere că în cuprinsul a aproximativ 5 pagini intimata a descris în mod precis și corect faptele contestatorului care sunt abateri disciplinare.

Referitor la abaterile disciplinare pentru care contestatorul a fost sancționat disciplinar, recurenta ARR a menționat că nu poate fi vorba de o descriere generica a acestora prin decizia de sancționare, deoarece sunt indicate toate elementele faptelor săvârșite de către contestator pe parcursul anului 2007. Individualizarea abaterilor în timp recurenta consideră a fi acoperită prin sintagma "pe parcursul anului 2007" atâta timp cât, contestatorul nu a săvârșit o singura abatere disciplinara, ci trei abateri pe care le-a săvârșit la diferite intervale de timp pe parcursul unui an de zile, abateri care au căpătat o forma continuata. Această formă continuată a abaterilor a accentuat gravitatea faptelor în sine, motiv pentru care necesitatea măsurii angajatorului de desfacere disciplinara a contractului de muncă a contestatorului a fost oportună și pe deplin justificată.

Astfel, individualizarea în timp a fiecărei abateri disciplinare în cuprinsul deciziei, individualizare solicitată de instanța de fond pentru a-i "permite acesteia să verifice temeinicia sancțiunii aplicate", este de-a dreptul ilară, atâta timp cât intimata a dovedit, participarea contestatorului în comisiile de examinare cât și eliberarea de către acesta a unor atestate (ulterior anulate), examinări susținute cu încălcări de acte normative specifice și eliberări de atestate fără a fi verificate îndeplinirea de către solicitant a condițiilor de eliberare. Recurenta susține că atât programatoarele de examinare, cât și atestatele eliberate de contestator au fost depuse la probatoriul cauzei.

Referitor la cercetarea disciplinara prealabilă a contestatorului, respectiv la conținutul și dovada comunicării convocatorului și a anexei acestuia, se arată că angajatorul a respectat întocmai prevederile art. 264 alin. 1 și art. 267 Codul muncii, dispunând cercetarea disciplinară prealabilă a contestatorului și emițând în acest sens convocatorul nr. 34127/04.01.2008, convocator care cuprinde obiectul, data, ora și locul întrevederii și care a fost comunicat contestatorului în data de 04.01.2008 (fapt confirmat de existenta semnăturii de primire de către contestator, de numărul de înregistrare al Teritoriale B și de data faxului).

Instanța de fond a reținut că angajatorul nu a făcut dovada comunicării către contestator a listei de întrebări (anexa la convocatorul 34127/04.01.2008), fapt confirmat, de inexistența unei semnături a contestatorului pe acest înscris.

Recurenta consideră că motivarea este eronată, atât timp cât în cuprinsul convocatorului, la mențiunea obiectul convocării este precizată anexa acestuia - lista de întrebări iar convocatorul poartă semnătura de primire a angajatului cercetat disciplinar.

Susținerea instanței de fond ar fi fost corectă și legală în situația în care această anexă nu ar fi fost precizată în mod clar în cuprinsul convocatorului. Mai mult decât atât, dacă susținerea contestatorului în sensul că nu a primit convocatorul odată cu lista de întrebări anexat, ar fi fost adevărat, ar fi semnat de primire convocatorul cu obiecțiuni în acest sens, dar nu a făcut-o, situație care atestă încă odată, inducerea în eroare a instanței de judecată.

Toate faptele contestatorului, fapte care se regăsesc în definiția dată de legiuitor abaterii disciplinare, au consecințe atât materiale cât și de imagine pentru Autoritatea Rutiera Romană, deoarece atestatele/certificatele de pregătire profesionala au intrat în circuitul civil, producându-și efectele, măsura anularii acestora având implicații deosebite pentru deținătorii acestora. Mai mult decât atât, una din consecințele majore ale abaterilor disciplinare săvârșite de recurentul este "eliberarea de atestate/certificate de pregătire profesionala" unor persoane care, în realitate,nu au fost examinatesaucare au participat la examenedesfășurate în afara cadrului legal. Persoanele în discuție nu aveau dreptul legal să le obțină și ceea ce este de reținut este că, unele dintre acestea, momentan, fac parte din categoria persoanelor cu funcții care concura la siguranța rutieră (conducătorii auto, consilieri de siguranță).

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

În recurs nu s-au administrat probe noi.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, dar și a dispozițiilor art. 3041pr. civ. Curtea găsește recursul formulat ca nefiind fondat considerentele avute în vedere fiind următoarele:

Potrivit art. 268 alin.2 lit. a) din Codul muncii, decizia de sancționare trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute, următoarele elemente:

- descrierea faptei care constituie abaterea disciplinară;

- precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;

- motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. 3, nu a fost efectuată cercetarea;

- temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;

- termenul în care sancțiunea poate fi contestată;

- instanța competentă la care soluția poate fi contestată.

Din cuprinsul deciziei contestate în prezenta cauză nu rezultă decât o descriere echivocă și imprecisă a faptelor reținute de către recurentă ca fiind abatere disciplinară.

Atestatele la care se face referire în recurs nu sunt individualizate în cuprinsul deciziei prin elemente concrete de identificare (dată, număr).

Cu excepția datei programatorului la care se pretinde că s-au modificat rezultatele, celelalte abateri nu sunt individualizate în timp și în mod corect Tribunalul a reținut că, în raport de absența acestei mențiuni, nu poate fi verificată respectarea dispozițiilor referitoare la prescripția aplicări sancțiunii.

Nici condițiile impuse de dispozițiile art. 267 Codul muncii referitoare la efectuarea cercetării disciplinare prealabile nu au fost îndeplinite fără echivoc.

Astfel, deși intimatul-contestator a fost convocat înscris la data de 04.01.2008, prin înscrisurile administrate în probatoriu de către recurentă, căreia îi incumbă sarcina probei, nu s-a putut dovedi că i-a fost comunicată contestatorului și lista întrebărilor ce i-au fost adresate.

Cât privește dezvoltarea motivelor de recurs referitoare la temeinicia sancțiunii disciplinare dispuse prin decizia contestată, Curtea apreciază că întrucât analiza cerințelor de legalitate prevalează celor ce privesc temeinicia deciziei, și întrucât decizia a fost găsită ca nefiind legală din perspectiva dispozițiilor art. 268 alin. 2 lit. a) din Codul muncii, aspectele legate de temeinicia măsurii sancționării disciplinare nu au a mai fi analizate.

Pentru considerentele arătate și în temeiul art. 312 alin. 1 pr. civ. recursul formulat va fi respins, ca nefondat.

Față de dispozițiile art. 274 pr. civ. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimat, în sumă de 10.000 lei, reprezentând onorariu avocațial ce a fost dovedit prin chitanțele aflate la dosar.

Cuantumul sumei reprezentând cheltuielile astfel efectuate și solicitate de către intimatul-contestator a fost cenzurate de către instanță, conform cu art. 274 alin. 2 pr. civ. avându-se în vedere că în recurs cauza a fost soluționată la primul termen de judecată, că intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-au administrat probe noi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurent AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ - ARR împotriva sentinței civile nr.6559 din data de 23.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul .

Obligă recurenta la 10.000 lei cheltuieli de judecată către intimat. IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 09.03.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.LH/th.red.

2ex-23.03.2009

Jud. fond: /

Președinte:Ignat Silvia Georgiana
Judecători:Ignat Silvia Georgiana, Mariana Constanța Anastasiei

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie de concediere. Decizia 1468/2009. Curtea de Apel Bucuresti