Contestație decizie de concediere. Decizia 1053/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1053
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigii de muncă-contestație decizie de concediere- privind cererea de revizuire formulată de revizuient împotriva deciziei nr.325/07.04.2009 a Curții de APEL IAȘI, intimat fiind PRIMARUL COMUNEI.
La ordine, la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimatul PRIMARUL COMUNEI, lipsă fiind revizuientul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Avocat depune la dosar adeverința nr.1512/29.10.2009 prin care dovedește faptul că face parte din Baroul Iași.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată si acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată și nelegală. Susține că revizuientul își motivează cererea prin faptul că instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind ilegalitatea Hotărârii Consiliului Local Trifesti nr.44/08.08.2008.Apărătorul intimatului solicită să se constate că prin cererea introductivă nu s-a solicitat judecarea în contradictoriu cu Consiliul Local Trifesti, drept pentru care instanța nu se putea pronunța asupra unui capăt de cerere cu care nu a fost investită.
Precizează că la termenul de judecată din 15.10.2008, interpelat fiind de către instanța de fond, reclamantul precizează că înțelege să se judece cu Primarul comunei Trifesti. Solicita cheltuieli de judecată si depune la dosar factura reprezentând onorar avocat in sumă de 1500 lei.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării.
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de față constată următoarele;
Prin contestația formulată de contestatorul și înregistrata pe rolul Tribunalului Iași sub nr- la 26.09. 2008 s-a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 947/ 04.09.2008 emisă de Primăria comune și reintegrarea în funcția de șofer, avută anterior concedierii, cu obligarea angajatorului la plata salariilor indexate, majorate sau reactualizate, de care ar fi beneficiat dacă nu era concediat.
S-a motivat că din data de 1.01.2003 a fost angajat la Primăria în funcția de șofer, activitate pe care a desfășurat-o până la 4.09.2008, deoarece a fost concediat prin desființarea postului pe motiv de organizare a organigramei Primăriei și a lipsei de fonduri.
Intimatul Primarul comunei nu a formulat întâmpinare dar a depus concluzii scrise prin care solicitat respingerea contestației.
Instanța de fond,analizând actele și lucrările dosarului, a reținut căcontestatorula fost angajat în funcția de șofer de către Primăria com., în baza contractului individual de muncă nr. 28/ 2003 pe durată nedeterminată și că prin decizia nr. 947/ 04.09.2008 s-a dispus încetarea contractului de muncă a acestuia ca urmare a reorganizării activității din lipsă de fonduri.
Prin hotărârea nr. 44/ 2008 emisă de Consiliul Local s-a aprobat modificarea organigramei și a listei funcțiilor din cadrul Primăriei în sensul că s-au desființat posturile de șofer și consilier juridic.
Instanța de fond a constatat că această concediere a avut loc pentru motive care nu țin de persoana salariatului și anume desființarea locului de muncă ocupat de salariat iar decizia de concediere trebuia să cuprindă și lista locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care contestatorul trebuia să opteze pentru ocupa un loc vacant în condițiile art. 64 din Codul muncii, în caz contrar decizia este lovită de nulitate.
Pentru aceste considerente, constatând că intimata nu a făcut dovada că a depus diligențe pentru găsirea unui loc de muncă în beneficiul celui concediat, s-a admis contestația și s-a anulat decizia nr. 947/ 04.09.2008, cu obligarea intimatului de a-l reintegra pe contestator pe postul deținut anterior si de a achita contestatorului o despăgubire legală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Prin dec.civ. nr. nr.325/07.04.2009 a Curții de APEL IAȘIa fost admis recursul declarat de Primarul comunei Trifesti si, pe fond, s-a respins contestația formulata de împotriva deciziei de concediere nr.947 din 4 septembrie 2009.
Curtea a reținut ca prin dispoziția nr. 947 din 4.09.2008, în conformitate cu prevederile art. 65 Codul muncii, recurentul Primarul comunei a dispus încetarea contractului de muncă al intimatului, angajat în funcția de șofer la Primăria comunei, începând cu data de 4.09.2009.
Dispoziția nr. 947 din 4.09.2008 este o decizie de concediere, un act unilateral de voință prin care angajatorul dispune încetarea contractului individual de muncă, însă conținutul acesteia este reglementat în Codul muncii în texte diferite, situate în secțiuni și chiar capitole și titluri diferite. Aceste texte sunt complementare, corelându-se și completându-se reciproc, în funcție de cazul concret de încetare a contractului individual de muncă.
Or, chiar în art. 74 alin. 1, se face trimitere la art. 64 din cod, care are în vedere cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c și d, precum și cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 lit.
Așadar, doar în cazul concedierii pentru motive care țin de persoana salariatului, respectiv inaptitudine fizică și /sau psihică și necorespundere profesională, și în cazul încetării de drept a contractului individual de muncă ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcția ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, neprecizarea în cuprinsul deciziei a listei locurilor de muncă vacante în unitate și a termenului în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant atrage nulitatea acesteia, potrivit art. 74 alin. 1 lit. d Codul muncii.
În conținutul deciziei sunt prevăzute atât motivele de fapt și de drept care determină concedierea, respectiv desființarea postului ocupat de intimat și prevederile art. 65 Codul muncii, cât și durata preavizului acordat intimatului, de 15 zile lucrătoare, în perioada 13 august-4 septembrie 2008, elemente obligatorii prevăzute la art. 74 lit. a și b Codul muncii.
Așa cum s-a arătat, în cazul concedierii întemeiate pe dispozițiile art. 65 Codul muncii, decizia de concediere nu trebuie să cuprindă în mod obligatoriu elementele de la art. 74 lit. c și d Codul muncii, deci nici lista locurilor de muncă vacante în unitate și termenul în care contestatorul urma să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant. Deși nu avea această obligație, recurentul menționează, în conținutul deciziei de concediere, că nu există posibilitatea încadrării intimatului în unitate pe un alt post. Contrar celor reținute de prima instanță, recurentul a depus și diligențe pentru găsirea unui loc de muncă în beneficiul intimatului, sens în care, anterior concedierii, s-a adresat AJOFM I, iar ulterior l-a încunoștințat pe intimat că are posibilitatea de a se angaja în conformitate cu prevederile Legii nr. 76/2002.
În ceea ce privește temeinicia deciziei de concediere, Curtea a constatat că potrivit art. 65 alin. 1 Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. 2 al art. 65 prevede că desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Intimatul a ocupat postul de șofer, desființat prin Hotărârea nr. 44 din 8 august 2008 Consiliului Local, prin urmare a existat o desființare efectivă a locului de muncă ocupat de intimat, care nu se mai regăsește în organigrama și în lista de funcții din cadrul Primăriei. Desființarea locului de muncă a avut o cauză reală și serioasă, reprezentată de lipsa fondurilor necesare pentru acoperirea salariilor angajaților coroborată cu existența unui singur autoturism aflat în proprietatea Consiliului Local, care are inspecția tehnică expirată din anul 2005, neputând circula pe drumurile publice, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de recurent.
La data de 20.07.2009 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe cererea de revizuire a deciziei civile nr.325/2009 pronunțata de Curtea de APEL IAȘI, cerere formulată de revizuientul.
Invoca acesta disp.art.322 pct.5 pr.civ, motivând ca după pronunțarea deciziei din recurs a descoperit un înscris nou emanând de la partea potrivnica, respectiv Primăria com. Trifesti, înscris reprezentând contul de execuție al bugetului local la data de 30.06.2008, din care rezulta la capitolul cheltuieli de personal un disponibil de 48.410,00 lei.
Ca atare, susține revizuientul, motivul imposibilității susținerii cheltuielilor de personal, implicit al celor legate de postul sau, nu este real iar concedierea nu a avut o cauza serioasa. Se impune deci,arata,rejudecarea recursului si respingerea acestuia ca nefondat.
La dosarul cauzei s-au depus înscrisuri.
Analizând cererea de revizuire in raport de prevederile textului legal invocat ca temei, respectiv art.322 pct.5 pr.civ.Curtea constata ca aceasta este neîntemeiata.
Este adevărat că în conformitate cu dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă după pronunțare s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. Insa, pentru a fi aplicabile prevederile art.322 pct.5 teza I din Codul d e procedură civilă, înscrisul la care se referă textul de lege trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții, printre care și acelea dea fi existat la data pronunțării hotărârii, de a nu fi putut fi infatisat dintr-o împrejurare mai presus de voința parților si de a fi fost determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță, soluția ar fi fost alta decât aceea pronunțată.
Ori, în speță, Curtea constata ca înscrisul nou depus la filele 4-5 dosar nu îndeplinește nici una dintre aceste condiții prevăzute expres de lege pentru admisibilitatea cererii de revizuire. Revizuientul avea posibilitatea sa depună acest înscris in recurs ori sa solicite Curții de Apel obligarea recurentului Primarul comunei Trifesti de a-l prezenta in instanța. Nu s-a probat deci in cauza existenta unei împrejurari mai presus de voința parților care sa-l fi împiedicat pe revizuient, intimat in acel dosar, sa depună acest înscris la judecata recursului.
Nici condiția ca acesta sa fi fost determinant pentru soluția din recurs nu este îndeplinita in cauza întrucât nu se poate constata, fara administrarea unor probe suplimentare, o legătura directa intre suma prevăzuta la capitolul cheltuieli de personal in contul de execuție al bugetului local pe anul 2008 si restructurarea postului revizuientului.
de cele reținute, se va respinge cererea de revizuire a dec.civ.325/2009 a Curții de APEL IAȘI iar revizuientul va fi obligat, conform art.274.civ.la plata către intimat a cheltuielilor de judecata reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire a dec.civ. nr.325/07.04.2009 pronunțata de Curtea de APEL IAȘI, formulata de revizuientul, decizie pe care o menține.
Obliga revizuientul sa plătească intimatului Primarul com.Trifesti suma de 1500 lei, cheltuieli de judecata.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
23.11.2009- 2ex.-
Tribunalul Iași:;
.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 975/2009. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 15/2009. Curtea... → |
|---|
