Contestație decizie de sancționare. Decizia 15/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 15/2009
Ședința publică din 12 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - vicePREȘEDINTE: Manuela Stoica
- - - JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă Ana Doriani
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâta SC ROMANIA SRL H împotriva sentinței civile nr. 892/LM/5 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul în dosar civil nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă avocat pentru pârâta recurentă, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar au fost depuse prin serviciul registratură Note de ședință formulate de pârâta recurentă Romania SRL și în xerocopie chitanță onorariu avocat, factură servicii de reprezentare în dosar și două bonuri fiscale carburant auto. Reclamanta intimată a înregistrat la dosar Concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtei recurente înaintează instanței în xerocopie cererea nr. 10455/2007 prin care reclamanta a solicitat unității a i se aproba încetare contractului de muncă începând cu data de 10.09.2007 întrucât a găsit un alt loc de muncă, cererea nr. 10558/2007 a numitei prin care solicită societății pârâte încetarea contractului de muncă începând cu 14.09.2007, extras din Legea nr. 161/2003 Cap.3, secțiunea 1, art. 42-47 și bonuri fiscale eliberate de Stația H pentru a face dovada cheltuielilor de transport.
Instanța, față de împrejurarea că nu sunt chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente " Romania" SRL, avocat, susține motivele de recurs astfel cum au fost în scris detaliate, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii. Învederează în esență că documentele găsite asupra numitei, sora reclamantei, printre care două documente parțial secretizate ce priveau toți furnizorii de transport, nu puteau fi procurate decât de pe calculatorul de serviciu al reclamantei, iar regulamentul intern al societății sancționează scoaterea documentelor în orice fel din unitate, fapta constituind infracțiune.
Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, având în vedere actele dosarului și concluziile expuse în susținerea recursului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta " ROMÂNIA" H solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie anulată decizia nr.2./11.10.2007 și să fie obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite, calculate începând cu data de 27.09.2007 și până la data de 11.10.2007;
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acțiunii sale a arătat că a fost salariata societății pârâte până la data de 27.09.2007 când i-a fost suspendat contractul individual de muncă, urmare a declanșării, în mod nejustificat, a procedurii cercetării disciplinare împotriva ei.
A mai susținut că pârâta a reținut împotriva ei că, prin atitudinea sa, ar fi favorizat- pe numita, care îi este soră, să scoată din unitate acte contabile aparținând compartimentului de aprovizionare, și că aceste aspecte sunt simple presupuneri, fără nici un fundament, deoarece nu a participat în nici un fel la o astfel de faptă și nici nu a cunoscut că sora ei ar fi făcut așa ceva.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta " ROMÂNIA" Has olicitat respingerea acțiunii reclamantei, față de împrejurarea că activitatea culpabilă a reclamantei, de favorizare a sustragerii de acte de către numita a fost demonstrată, indiferent de forma pe care a îmbrăcat-o vinovăția acesteia.
În drept, a invocat art.115-118 Cod proc.civ.
Prin sentința civilă nr.892/LM/ 5.06.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, s-a admis acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta " ROMÂNIA" H și pe cale de consecință:
- s-a anulat decizia nr.2./11.10.2007 emisă de pârâtă și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite pe perioada 27.09.2007 - 11.10.2007;
- a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că decizia nr.2./20077 emisă de pârâtă, prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantei, pe o perioadă de 10 zile lucrătoare, este netemeinică și nelegală deoarece pârâta nu a făcut dovada certă că reclamanta a favorizat scoaterea unor documente din cadrul societății de către numita iar aplicarea acestei sancțiuni se bazează pe o aparență de favorizare, nicidecum pe o certitudine a vinovăției reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, pârâta " ROMÂNIA" H criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În expunerea motivelor sale de recurs, a susținut că soluția instanței de fond este greșită deoarece a dovedit cu probe vinovăția reclamantei în ce privește săvârșirea faptei definită ca abatere disciplinară,de art.8.4 lit. f din Regulamentul intern al societății și că vinovăția,în materie civilă poate îmbrăca atât forma intenției cât și pe cea a culpei prin neglijență sau imprudență.
A mai susținut că potrivit reglementărilor interne, simpla găsire la un salariat a unor documente din calculatorul unui alt salariat este suficientă pentru a proba favorizarea copierii lor, în condițiile în care calculatoarele sunt parolate pentru utilizatori unici.
În drept, a invocat art.304 pct.7-9, art.261 și art.312 alin.3 Cod proc.civ.
În apărare, intimata reclamantă a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâta " ROMÂNIA" H și menținerea soluției pronunțate de prima instanță întrucât în cauză nu s-a dovedit că ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina sa.
A mai arătat că actele găsite asupra numitei și care au fost prezentate de către societate reprezintă, unele din ele, însemnările acesteia, iar altele înscrisuri la care exista acces liber pe calculatorul societății, nefiind parolate. În plus, nu s-a probat sub nici o formă cum anume a favorizat reclamanta sustragerea unor înscrisuri din societate.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma acestor critici și în conformitate cu art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că prezentul recurs este nefondat pentru următoarele considerente:
Art.263 alin. 2 Codul muncii prevede că "Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici."
Din definiția dată de textul de lege de mai sus, rezultă că pentru ca o faptă salariatului să constituie abatere disciplinară, aptă să atragă, după sine, răspunderea disciplinară a acestuia, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: fapta să fie în legătură cu munca, fapta să constea într-o acțiune sau inacțiune, presupune vinovăția salariatului iar prin faptă, să fie încălcate normele legale, ale regulamentului intern, contractului colectiv de muncă, precum și ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În cazul reclamantei, raportul nr.1733/21.09.2007 emis de societatea care asigură paza societății recurente, ce a stat la baza emiterii deciziei de sancționare nr.2./11.10.2007, a constatat, în urma controlului inopinat efectuat asupra mai multor salariați, la ieșirea acestora din unitate, că numita, angajată pe postul de funcționar economic import-export are asupra sa mai multe acte interne ale societății, aparținând altui compartiment decât cel în cadrul căruia aceasta lucra, respectiv compartimentului aprovizionare, pe care intenționează să le scoată din unitate, că nu există o aprobare în acest sens din partea conducerii, și că există aparența că reclamanta intimată, care lucrează în cadrul compartimentului aprovizionare și care este sora numitei, a favorizat scoaterea din unitate, de către aceasta din urmă a acestor înscrisuri.
S-a mai reținut că aceasta faptă se încadrează la art.8.4 lit. f din Regulamentul intern al societății pârâte, constituind o abatere disciplinară sancționată conform art.264 lit. b Codul muncii, cu suspendarea contractului individual de muncă pe o perioadă de 10 zile lucrătoare, între 28.09.2007-11.10.2007, inclusiv.
Într-adevăr, potrivit art.8.4 lit.f din regulament (144), rezultă că sustragerea sau favorizarea sustragerii de obiecte, documente, bunuri materiale de orice fel din societate sau aparținând colegilor de serviciu constituie abatere disciplinară și poate atrage după sine desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
În ce-o privește pe numita, societatea recurentă a dispus concedierea disciplinară a acesteia, măsura rămânând definitivă prin respingerea acțiunii formulate de această angajată, conform sentinței civile nr.893/LM/5.06.2007 a Tribunalului Hunedoara.
Referitor la reclamanta intimată, măsura dispusă de unitatea pârâtă a vizat suspendarea contractului individual de muncă, pe o perioadă de 10 zile lucrătoare.
Această ultimă măsură este însă netemeinică și nelegală, așa cum corect a apreciat și instanța de fond, întrucât în cauză nu s-a demonstrat în nici un fel, în ce mod a favorizat-o reclamanta, pe sora ei, să sustragă acte interne din societate, simpla relație de rudenie dintre cele două și faptul că reclamanta lucrează în cadrul compartimentului aprovizionare neputând constitui un motiv suficient pentru a proba o astfel de abatere, iar aparența de favorizare la care se face referire în decizia de sancționare nu echivalează cu existența vinovăției în nici una din formele sale.
Cum pârâta nu a demonstrat în ce constă vinovăția reclamantei, sarcina probei revenind angajatorului, potrivit art.287 Codul muncii, se constată că aspectele critice invocate de pârâta " ROMÂNIA" nu pot fi primite și că soluția instanței este temeinică și legală.
Prin urmare, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea ca nefondat a recursului formulat de pârâta " ROMÂNIA"
În conformitate cu dispozițiile art.274 Cod proc.civ. recurenta pârâtă va fi obligată să plătească intimatei reclamante suma de 600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorarul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de intimata " România" H împotriva sentinței civile nr. 892/LM/5.06.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
Obligă recurenta " România" să plătească intimatei suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.01.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Tehnored.MS/2 ex. IM 20.02.2009
Jud.fond-
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Alina Lodoabă Ana Doriani
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1053/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 953/2009. Curtea de... → |
|---|
