Contestație decizie de sancționare. Decizia 591/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.591/
Ședința publică din 22 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata "CFR" SA -REGIONALA CF G,cu sediul în-,jud.G împotriva sentinței civile nr.722/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu contestatoarea, cauza având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:recurenta intimată "CFR" - REGIONALA CF G reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata contestatoare .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care:
Reprezentantul recurentei intimate depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică înregistrată cu nr-/2008.
Întrebat fiind reprezentantul recurentei intimate precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri reprezentantului recurentei intimate.
Reprezentantul recurentei intimate consideră că hotărârea pronunțată de Tribunalul Galați este netemeinică și legală solicitând pe cale de consecință admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii contestației și menținerea sancțiunii aplicate prin decizia de sancționare nr- ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel Galați - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr.772/121/29.07.2008.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.722/30.05.2008 Tribunalul Galați a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta "CFR" SA -REGIONALA CF
A anulat în parte decizia contestată în sensul că înlocuiește sancțiunea dispusă cu sancțiunea prevăzută de art.264 alin.1 lit.a din Codul muncii,respectiv avertisment.
A obligat pârâta la restituirea către reclamantă a sumelor reținute în baza deciziei contestate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată la data de 11.02.2008 la Tribunalul Galați,reclamanta a contestat decizia de sancționare nr.707/3.01.2008 emisă de intimata Sucursala Regională G prin care a fost sancționată cu 5% reducerea salariului în temeiul art.264 alin.1 lit.d Codul muncii.A solicitat anularea deciziei și obligarea angajatorului la restituirea sumei reținute în baza deciziei,precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că a fost sancționată pentru că nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu,în sensul că nu a respectat metodologia de desfășurare a licitației din 9.08.2007.
A arătat că a participat în calitate de membru al comisiei de licitație și întâmplarea a făcut să cunoască persoana care s-a prezentat pentru SC SRL,respectiv pe mama administratorului acestei societăți,care însă nu avea o procură personală.
A arătat că sancțiunea aplicată este prea aspră în condițiile în care nici președintele comisiei și nici un alt membru nu s-a opus continuării procedurii de licitație.A mai învederat că administratorul SC SRL a semnat contractul negociat de mama sa, că prețul obținut a fost unul avantajos și că aceasta a fost singura firmă care s-a prezentat la licitație.
A invocat contestatoarea nulitatea absolută a deciziei,conform art.268 alin.2 lit.c Codul muncii pentru că nu s-au înlăturat apărările formulate de salariat pe parcursul cercetării disciplinare.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea ca nefondată a contestației,întrucât contestatoarea nu a respectat metodologia de desfășurare a licitației din data de 09.08.2007 în sensul că a acceptat participarea unei persoane fără împuternicire și mai mult,a susținut că, cunoaște persoana respectivă;
- nu a executat întocmai sarcinile de serviciu ce decurg din funcția pe care a îndeplinit-o în cadrul comisiei de licitație;
- a încălcat prevederile Statutului disciplinar, în speță art.11 lit.a și pe cele ale fișei postului;
- avea obligația să asigure legalitatea licitației, a decis împreună cu ceilalți membri ai comisiei de licitație să admită la licitație o persoană fără împuternicire.
Or,prin aceasta contestatoarea a încălcat disp.art.11 lit.a din Statutul disciplinar prin care se prevede în mod clar că trebuia să-și însușească temeinic cunoștințele necesare îndeplinirii atribuțiilor de serviciu,să participe la instructaje organizate pentru însușirea instrucțiunilor de serviciu,să execute întocmai și la timp sarcinile ce decurg din funcția pe care o îndeplinește.
De asemenea,în conformitate cu pct.57 coroborat cu pct.63 din Dispoziția nr.19/10.12.1998 a directorului general al, SA în calitate de membru al comisiei de licitație,contestatoarea avea obligația să verifice lista ofertanților și documentele cerute în vederea admiterii la licitație precum și identificarea participanților înscriși pe listă iar dacă aceștia erau reprezentați prin mandatari să verifice legalitatea procurilor.
În conformitate cu dispozițiile arătate mai sus contestatoarea împreună cu ceilalți membri ai comisiei de licitație nu trebuia să admită prezența la licitație decât a administratorului societății sau a unui alt reprezentant legal în baza unei procuri.
În aceste condiții,motivarea contestatoarei că la licitație s-a prezentat o singură firmă neexistând concurență iar contractul a fost adjudecat la un preț de 10% mai mare decât prețul de pornire nu justifică sub nici o formă încălcarea Statutului disciplinar și a Dispoziției nr.19/2008.
Este adevărat că administratorul firmei a semnat ulterior contractul de închiriere în condițiile negociate de către persoana fără împuternicire care s-a prezentat la licitație dar nu se poate spune că acest lucru a condus la acoperirea viciului procedurii de licitație.
Toate afirmațiile contestatoarei, că nu s-a adus absolut nici o atingere bunului mers al activității societății și că nu s- înregistrat nici un prejudiciu de nici o natură nu pot fi primite,deoarece în temeiul normativelor mai sus invocate atâta timp cât la licitație nu s- prezentat administratorul societății care a participat la licitație sau o altă persoană împuternicită se apreciază că în mod legal nu a existat nici un ofertant,situație în care licitația nu trebuia să aibă loc și trebuia organizată o nouă licitație.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a constatat următoarele:
Excepția nulității absolute a deciziei a fost respinsă prin încheierea de ședință din 16.04.2008,având în vedere că în cuprinsul deciziei unitatea intimată precizează că apărările contestatoarei nu justifică neexercitarea atribuțiilor de serviciu.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că fapta reținută în sarcina contestatoarei există și a fost săvârșită de către aceasta.
Astfel contestatoarea având obligația să asigure legalitatea licitației, a decis împreună cu ceilalți membri ai comisiei de licitație să admită la licitație o persoană fără împuternicire.
Or,prin aceasta contestatoarea a încălcat disp.art.11 lit.a din Statutul disciplinar prin care se prevede în mod clar că trebuia să-și însușească temeinic cunoștințele necesare îndeplinirii atribuțiilor de serviciu,să participe la instructaje organizate pentru însușirea instrucțiunilor de serviciu,să execute întocmai și la timp sarcinile ce decurg din funcția pe care o îndeplinește.
De asemenea,în conformitate cu pct.57 coroborat cu pct.63 din Dispoziția nr.19/10.12.1998 a directorului general al, SA în calitate de membru al comisiei de licitație,contestatoarea avea obligația să verifice lista ofertanților și documentele cerute în vederea admiterii la licitație precum și identificarea participanților înscriși pe listă iar dacă aceștia erau reprezentați prin mandatari să verifice legalitatea procurilor.
În conformitate cu dispozițiile arătate mai sus contestatoarea împreună cu ceilalți membri ai comisiei de licitație nu trebuia să admită prezența la li citație decât a administratorului societății sau a unui alt reprezentant legal în baza unei procuri.
Totuși având în vedere că administratorul firmei a semnat ulterior contractul de închiriere în condițiile negociate de persoana fără împuternicire care s-a prezentat la licitație,împrejurarea că s-a adjudecat la un preț de 10% mai mare decât prețul de pornire,că la licitație s-a prezentat o singură firmă (aspecte necontestate de către intimată),tribunalul a apreciat că măsura sancționatorie a avertismentului este suficientă pentru împrejurările concrete în care s-a produs fapta.
Pentru aceste motive s-a admis acțiunea, s-a anulat în parte decizia contestată în sensul că s-a înlocuit sancțiunea dispusă cu sancțiunea avertismentului. Pârâta a fost obligată la restituirea sumelor reținute.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata, considerând- nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că prin cenzurarea sancțiunii aplicate de angajator în sensul înlocuirii acesteia cu o sancțiune mai blândă prima instanță și-a depășit în mod evident competența și limitele învestirii.
Instanța de fond nu putea decât,ori să anuleze sancțiunea contestată dacă ar fi constatat că nu există faptă care să poată fi considerată abatere disciplinară ori să o mențină, în situația în care ar fi constatat ca o atare fapta exista.
Or,soluția adoptată de instanță este nelegală întrucât potrivit art.263 al.1 din Legea 53/2003 angajatorul este singurul învestit în mod expres cu prerogativa disciplinară.
În drept a invocat disp.art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Deși citată legal,intimata contestatoare nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conf.cu disp.art.3041Cod procedură civilă,Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că nu există nici un act normativ care să dea în competența instanțelor judecătorești aplicarea de către ele însele a sancțiunilor disciplinare,dar nici care să interzică un asemenea drept,situație în care urmează a se aplica disp.de drept conexe ale legislației civile care întregesc pe cele ale Codului Muncii.
Potrivit acestor dispoziții, în situația în care se admite acțiunea sau calea de atac exercitată,singura interdicție impusă organelor de judecată este de nu crea petiționarului o situație mai gravă decât cea pe care a avut-o înainte de a promova contestația.
Or,admițându-se contestația și înlocuindu-se sancțiunea cu o alta mai ușoară,se creează celor în cauză o situație mai bună decât cea avută anterior.
Dreptul organelor de jurisdicție nu rezultă însă numai din disp.legale, ci în primul rând din necesitatea reclamată de însăși natura instituției răspunderii disciplinare, deoarece dacă nu s-ar recunoaște organelor arondate acest drept,s-ar anihila însăși realizarea singurului vizat de instituția de drept respectivă.
În situația în care se impune admiterea contestației,dar nu s-ar recunoaște organului de jurisdicție a muncii și dreptul de a înlocui sancțiunea aplicată cu o alta mai ușoară în cazul în care se reține existența abaterii,ci numai anularea sancțiunii inițiale,ar însemna ca persoana vătămată să rămână nesancționată ceea ce este de neconceput deoarece,pe de o parte conducerea unității nu mai poate aplica o nouă sancțiune pentru aceeași abatere celui în cauză după ce acesta a atacat pe calea contestației decizia de sancționare iar, pe de altă parte,anulându-se sancțiunea de către organul de jurisdicție și absolvindu-l pe cel în cauză de orice sancțiune,hotărârea având autoritate de lucru judecat,organul de conducere nu mai poate aplica - și din acest punct de vedere - vreo sancțiune pentru aceeași abatere, celui vinovat.
O asemenea formalitate ar fi contrară atât legii cât și caracterului educativ pe care soluțiile organelor de jurisdicție a muncii trebuie să-l aibă,cu atât mai mult cu cât sunt chemate să judece abaterile de la disciplina muncii.
Pentru a se considera că o instanță depășit atribuțiile puterii judecătorești este necesar să se constate că ea a îndeplinit un act pentru care era necompetentă-îndeplinirea actului fiind specifică atributului exclusiv al altei puteri de stat legislativă sau executivă,încălcându-se astfel principiul separației puterilor,ceea ce este de natură să ordinea constituțională,contrar susținerilor recurentei.
Prin urmare,instanța în baza rolului activ poate dispune înlocuirea unei sancțiuni aplicate de angajator cu o altă sancțiune pe care o consideră justificată pentru a nu lăsa nesancționată o faptă a cărei existență a fost demonstrată,așa cum corect a procedat instanța de fond.
Practica judiciară invocată de recurentă are doar valoare de jurisprudență și nu este obligatorie pentru instanțe care trebuie să se supună legii.
În atare condiții, criticile formulate de recurentă nu se încadrează în motivele de recurs prev.de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și prin urmare, în temeiul disp.art.312 al.1 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat de intimata, G, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata "CFR" A.-REGIONALA G,cu sediul în-,jud.G împotriva sentinței civile nr.722/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./26.09.2008
Tehnored./3 ex./06.10.2008
Fond:-
Asistenți jud.-C-tin
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 345/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1060/2008. Curtea... → |
|---|
