Contestație decizie de concediere. Decizia 1061/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1061/R-CM
Ședința publică din 02 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de recurenta-intimată UNIUNEA JUDEȚEANĂ A CASELOR DE AJUTOR RECIPROC, împotriva sentinței civile nr.284 din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc la data de 26 mai 2009 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie. În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că la data de 22.08.2008, Aac ontestat decizia nr. 4/21.07.2008 emisă de intimata Uniunea Județeană a Caselor de Ajutor Reciproc V solicitând anularea acesteia, reintegrarea în funcția deținută anterior și obligarea unității la plata drepturilor bănești de care a fost lipsit, a despăgubirilor calculate de la data încetării activității, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în perioada 01.01.2001 - 04.07.2008 a desfășurat activitatea de consilier juridic în cadrul unității intimate, iar prin decizia menționată i-a fost desfăcut contractul de muncă pentru motivul prevăzut de art. 65 și 67 din Codul muncii.
Acesta consideră că măsura luată este nelegală și neîntemeiată, angajatorul dând dovadă de rea-credință și neseriozitate în executarea drepturilor și obligațiilor rezultate din contractul de muncă încheiat.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și pe cale de consecință menținerea deciziei, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, s-a arătat, prin decizia nr. 3/04.06.2008 a Președintelui V s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului prin concediere, începând cu data de 01.07.2008, în temeiul art. 65 coroborat cu art. 67 din Codul muncii, perioada cuprinsă între 09.06.2008 și 30.06.2008 constituind perioadă de preaviz. În perioada de preaviz contestatorul a prezentat certificate medicale, ceea ce a determinat suspendarea preavizului pe perioada incapacității de muncă. Întrucât la data de 13.06.2008 a încetat incapacitatea temporară de muncă, termenul de preaviz a început să curgă până la data de 04.07.2008, dată la care contractul individual de muncă al contestatorului a încetat prin concediere conform art. 65-67 și 73 din Codul muncii.
S-a mai arătat de către intimată că prin adresa nr. 311/04.06.2008 i s-a comunicat contestatorului faptul că prin Hotărârea nr. 3/30.05.2008 luată în ședința Consiliului director al V din data de 30.05.2008, s-a aprobat organizarea activității unității iar postul de consilier juridic ocupat de acesta a fost desființat. A mai fost înștiințat de faptul că perioada 09.06.2008 - 30.06.2008 constituie perioadă de preaviz conform art. 73 din Codul muncii și art. 70 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Au fost comunicate contestatorului prin curier atât decizia nr. 3/04.06.2008, cât și adresa nr. 311/04.06.2008.
Cu privire la decizia nr. 3/04.06.2008 s-a arătat că nu a fost formulată contestație, astfel că această decizie își produce efectele de la data de 05.07.2008.
A mai susținut intimata că, la data de 01.04.2008 contestatorul și-a ridicat carnetul de muncă de la V și de la aceeași dată are încheiat contract de muncă pe perioadă nedeterminată cu Universitatea din Râmnicu V, la care are norma de bază, astfel că acesta are un loc de muncă, nefiind prejudiciat în niciun fel de reorganizarea activității unității.
Prin sentința civilă nr.284/11.03.2009, Tribunalul Vâlceaa respins excepția tardivității contestației, invocată de intimată.
A admis contestația, a dispus anularea deciziei nr. 4/21.07.2008 și reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior emiterii actului de concediere, obligând pe intimată să plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, precum și cheltuieli de judecată în cuantum de 300 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în prealabil că acțiunea este formulată în termen legal.
În prezenta cauză se contestă decizia nr. 4/21.07.2008, care a fost comunicată contestatorului la data de 06.08.2008, prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc, iar contestația a fost introdusă la Tribunalul Vâlcea la data de 22.08.2008, fiind formulată în termen legal.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin decizia nr. 4/21.07.2008 emisă de V, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului A în temeiul art. 65 coroborat cu art. 67 și 73 din Codul muncii, începând cu data de 04.07.2008. S-a stabilit ca perioadă de preaviz intervalul 13.06.2008 - 03.07.2008, menționându-se că în perioada 01.06.2008 - 12.06.2008, în care contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, termenul de preaviz a fost suspendat.
În partea de preambul a deciziei nr. 2/21.07.2008 s-a arătat că prin decizia nr. 3/04.06.2008 a Președintelui Uniunii Județene a Vs -a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului A, prin concediere, în temeiul art. 65 și 67 din Codul muncii, iar intervalul 09.06.2008 - 30.06.2008 constituie perioadă de preaviz. S-a mai precizat că ținând seama de faptul că în perioada 01.06.2008 - 12.06.2008 contestatorul a fost în incapacitate temporară de plată, în situația în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător.
Decizia contestată nr. 4/21.07.2008 nu cuprinde motivele pentru care s-a dispus concedierea, angajatorul nerespectând dispozițiile legale.
Cu privire la decizia anterioară, nr. 3/04.06.2008, instanța de fond a reținut că aceasta nu a fost contestată, însă prin înscrisurile depuse la dosar de către intimată nu s-a făcut dovada comunicării conform dispozițiilor legale. În condițiile în care decizia de concediere nu a fost comunicată salariatului, aceasta nu produce efecte și este considerată inexistentă.
Reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior emiterii actului de concediere, ca urmare a anulării acestuia s-a întemeiat pe disp. art. 78 alin. 2 din Codul muncii.
De asemenea, în conformitate cu prevederile alin. 1 al aceluiași articol, intimata a fost obligată la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul.
În fine, în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal intimata Uniunea Județeană a Caselor de Ajutor Reciproc V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- Interpretând greșit actul juridic dedus judecății, instanța de fond a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
A reținut greșit din probele administrate că s-a dispus concedierea contestatorului prin decizia nr. 4/21.07.2008. Această decizie a fost emisă pentru a fi prorogată data încetării contractului individual de muncă al contestatorului, drept consecință a suspendării termenului de preaviz prin intervenirea incapacității temporare de muncă a salariatului.
Concedierea a fost dispusă prin decizia nr. 3/04.06.2008 a Vi ar termenul de preaviz a fost prevăzut tot în această decizie.
Acest fapt reiese din conținutul deciziei contestate, care trimite la decizia nr. 3/04.06.2008, prin care s-a dispus motivat concedierea contestatorului.
- Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond a reținut că decizia nr. 3/04.06.2008 nu a fost contestată, dar a considerat că nu produce efecte întrucât nu s-a făcut dovada comunicării acesteia conform dispozițiilor legale.
Date fiind refuzul primirii consemnat prin proces-verbal și dovezile de comunicare prin recomandată cu confirmare de primire și prin curier rapid aflate la dosar, aprecierea ca neconformă a comunicării efectuată de unitate arată fără echivoc că instanța de fond a aplicat greșit legea.
- Dacă s-ar fi avut în vedere adevărata natură a deciziei nr. 4/21.07.2008, și anume aceea de act prin care a fost prorogată încetarea raporturilor de muncă, ar fi rezultat că prezenta contestație este nefondată.
Concedierea contestatorului s-a făcut prin decizia nr. 3/04.06.2008 în baza dispozițiilor art. 65 din Codul muncii, prin desființarea postului ca urmare a reorganizării activității instituției. Desființarea postului a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimatul-contestator Aaf ormulat următoarele apărări:
- Instanța de fond a reținut corect faptul că raporturile de muncă au încetat prin decizia nr. 4/21.07.2008 având în vedere că această decizie a fost comunicată salariatului prin intermediul executorului judecătoresc cu privire la încetarea contractului individual de muncă. Notificând încetarea raporturilor de muncă, unitatea a înaintat V aceeași decizie. A menționat în carnetul de muncă al contestatorului decizia nr. 4/21.07.2008.
- Art. 268 alin. (4) din Codul muncii impune ca procedura de comunicare a deciziei de concediere să se desfășoare prin scrisoare recomandată, adică sub semnătura angajatului concediat.
Actele invocate de unitate constituie comunicări către un terț.
- Din actele ce vor fi depuse la dosarul cauzei va rezulta că desființarea postului său de consilier juridic nu a fost efectivă. Unitatea avea încă pe rolul instanțelor dosare, la judecata cărora a solicitat prezența contestatorului.
Mai mult, pe acest post a fost angajată o altă persoană.
Contestatorul ocupa încă două posturi în cadrul unității - cel de referent personal și pe cel de executor instituții financiar nebancare, a căror existență rezultă din actele aflate la dosar.
Prin desființarea postului său practic intimata a silit să-și angajeze avocați în soluționarea litigiilor, mărind cheltuielile și înrăutățind situația financiar economică. De aceea măsura luată nu este serioasă, nu corespunde unei nevoi reale.
- În fine, se arată în apărare, intimata Val uat măsura de desfacere a contractului de muncă al contestatorului în perioada în care se afla în incapacitate temporară de muncă. De la orele 1200, din ziua de 29.05.2008, contestatorul nu s-a mai prezentat la serviciu din cauza problemelor de sănătate.
Pe durata incapacității temporare de muncă, raportul contractual este suspendat iar angajatorul nu are posibilitatea modificării sau încetării acestuia.
Recursul este fondat.
Așa cum a reținut și tribunalul, în preambulul deciziei contestate s-a arătat că prin decizia nr. 3/04.06.2008 a Președintelui s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului începând cu 1.07.2008 în temeiul art. 65 și 67 din Codul muncii și s-a stabilit că termenul de preaviz este cuprins între 9.06.2008 și 30.06.2008.
Referirea expresă în preambulul deciziei contestate nr. 4/21.07.2008 la decizia de concediere anterioară nr. 3/04.06.2008 are drept semnificație motivarea măsurii dispuse la 21.07.2008, ceea ce rezultă cu claritate și din termenii utilizați: "având în vedere că prin decizia nr. 3/04.06.2008 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă", "luând în considerare faptul că intervalul 9.06.2008 - 30.06.2008 constituie perioada de preaviz ".
Din exprimarea "perioada 9.06.2008 - 30.06.2008 constituie perioadă de preaviz", care folosește verbul la timpul prezent și din completarea acestor motive cu un altul arătat la punctul 3 rezultă cu claritate, contrar celor reținute la judecata în primă instanță, că prin decizia nr. 4/21.07.2008 s-a dispus prorogarea termenului de preaviz, ca urmare a prelungirii perioadei de incapacitate temporară de muncă.
Ca dovadă, încetarea raporturilor de muncă stabilite inițial pentru 1.07.2008 este amânată la 4.07.2008.
În această situație, instanța de fond a fost investită a examina legalitatea și temeinicia unei decizii de prorogare a termenului de preaviz, și nu a deciziei de concediere.
Decizia de concediere nr. 3/04.06.2008 nu a fost contestată, așa cum s-a reținut și la judecata în primă instanță.
Dat fiind refuzul contestatorului de a primi această decizie, consemnat în procesul-verbal de la filele 38-39 din dosar, unitatea a procedat la comunicarea acesteia atât cu recomandată, cât și prin curier rapid, potrivit actelor de la filele 34-37 din dosar.
a fost returnată după expirarea termenului de păstrare, conform ștampilei oficiului poștal deoarece după înștiințare destinatarul nu s-a prezentat să ridice actul.
Atât comunicarea prin recomandată, cât și cea prin curier rapid s-au făcut pe numele și la domiciliul contestatorului, menționat în actul de identitate de la fila 109 din dosar.
A rezultat din înscrisurile menționate mai sus că decizia de concediere a fost comunicată contestatorului cu respectarea procedurii prevăzute de dispozițiile art. 74 Codul muncii, text legal incident în concedierile pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Aceasta înseamnă că actul de concediere, necontestat de altfel, a produs efecte de la data expirării termenului de păstrare a recomandatei.
Nu a rezultat din probele administrate împrejurarea mai presus de voința salariatului care l-a împiedicat ca în perioada 10.06.2008 - 17.06.2008 să se prezinte la oficiul poștal spre a ridica actul.
Aspectul analizat mai sus are relevanță în ceea ce privește conținutul și limitele controlului de legalitate și temeinicie al deciziei contestate.
Din cele reținute anterior rezultă că decizia contestată nu trebuie să cuprindă mențiunile prevăzute de art. 74 din Codul muncii pentru decizia propriu-zisă de concediere.
Pe de altă parte, împotriva măsurii de concediere din inițiativa angajatorului dispuse prin decizia nr. 3/04.06.2008 contestatorul nu poate invoca motive de nelegalitate sau netemeinicie întrucât nu a învestit instanța cu o astfel de contestație.
Iar apărările formulate în recurs în această privință constituie în realitate cereri noi, inadmisibile potrivit art. 294 alin. (1) coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă.
Cum alte motive de nelegalitate și netemeinicie a deciziei nr. 4/21.07.2008 de prorogare a termenului de preaviz nu au fost indicate în contestație și nu au rezultat din probele administrate, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă coroborate cu art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi admis iar sentința modificată în sensul respingerii contestației.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-intimată UNIUNEA JUDEȚEANĂ A CASELOR DE AJUTOR RECIPROC V, împotriva sentinței civile nr.284 din 11 martie 2009, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind contestatorul
Modifică sentința în sensul că respinge contestația.
Obligă intimatul-contestator la plata către recurenta-intimată Uniunea Județeană a Caselor de Ajutor Reciproc a cheltuielilor de judecată de 1011,50 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./16.06.2009
Jud.fond: /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Irina Tănase, Nicoleta Simona
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 916/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 50/2010. Curtea de... → |
|---|
