Contestație decizie de concediere. Decizia 916/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6765/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.916R
Ședința publică din data de 19.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.5954R din 27.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect "contestație decizie de concediere - contestație în anulare".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: contestatoarea prin avocat cu împuternicire avocațială la fila 9 dosar, și intimata personal și asistată de avocat ce depune la dosar împuternicire avocațială nr.18594/2010.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata a depus la dosar întâmpinare la data de 12.02.2010, prin serviciul registratură al acestei secții.
Contestatoarea, prin avocat, arată că nu mai susține capătul de cerere privind suspendarea executării deciziei civile supusă contestației în anulare.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea motivelor de contestație în anulare.
Contestatoarea, prin avocat, solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată și motivată prin cererea sa. Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de recurs a admis cererea pe motiv ca nu a efectuat cercetarea disciplinară obligatorie, deși acest referat există la filele 31-32 dosar fond. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, și menținerea a deciziei civile nr.5954R/27.10.2009 ca fiind temeinică și legală, conform motivelor dezvoltate în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4829/11.06.2008 Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins contestația precizata formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata SC SRL ca neîntemeiată, având ca obiect anularea deciziei de concediere nr.3/28.11.2007 și reintegrarea pe postul și funcția avute anterior.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost salariata intimatei SC SRL pe funcția de consultant management.
La data de 19.11.2007 angajatorul emite Decizia nr. 1 prin care a dispus desfacerea disciplinara a contractului de munca al reclamantei pentru absente nemotivate de la serviciu în perioada 3.08.2007-4.10.2007.
Întrucât pe data de 27.11.2007 reclamanta s-a prezentat la serviciu și a prezentat certificat de concediu medical prin care se făcea dovada că la data emiterii deciziei de concediere aceasta se afla în imposibilitate temporara de munca întrucât dispozițiilor art. 60 lit. Codul muncii interzic concedierea salariaților pe durata incapacității temporare de munca, intimata a emis Decizia nr. 2/27.11.2007 prin care a dispus revocarea Deciziei de concediere nr.1/ 19.11.2007.
Instanța de fond a apreciat că angajatorul avea dreptul să revoce prima decizie de concediere întrucât nici un text legal nu oprește revocarea iar, pe de alta parte, decizia de concediere privește un act jurisdicțional care, prin esența, este irevocabil.
Ulterior, la data de 28.11.2007 angajatorul a emis decizia cu nr. 3 prin care a dispus concedierea disciplinara a reclamantei începând cu data de 28.11.2007 pentru lipsă nemotivata de la serviciu în perioada 3.08.2007 - 4.10.2007.
Analizând decizia sus-menționata prin prisma respectării cerințelor de conținut obligatorii prevăzute de art. 268 al 2 Codul muncii, instanța de fond a apreciat că aceasta conține toate mențiunile prevăzute de lege.
Cu privire la apărarea reclamantei în sensul că decizia a fost emisa fără a se efectua cercetarea disciplinara instanța de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât în mod nejustificat salariata nu s-a prezentat la convocările făcute de angajator în sensul prezentării la sediul firmei în vederea efectuării cercetării disciplinare.
Prin adresa din data de 4.09.2007 intimata a transmis la domiciliul salariatei din str. - invitația de a se prezenta la punctul de lucru al societății pe data de 20.09.2007 ora 12 pentru a da explicații privind absenta nejustificata la program începând cu 3.08.2007 însă recomandata poștala cu nr.11052 din 4.09.2007 se întoarce la expeditor pe 18.09.2007 fără că aceasta să fie ridicata de destinatar, fiind evident faptul că angajata societății nu a dorit să primească plicul.
Pe dată de 7.11.2007, intimata a trimis oad oua invitație salariatei pentru a se prezenta la sediul societății, pe dată de 12.11.2007 ora 12, invitația trimisa prin serviciu Curier la adresa din Bd. - - ( unde de altfel reclamanta și-a ales domiciliul procesual) unde este primita de mama salariatei, (confirmarea de primire seria - SPR nr. -).
nu s-a prezentat pe 12.11.2007 pentru a da explicații privind absenta de la program astfel încât la data de 14.11.2007 s-a întocmit referatul fara număr privind cercetarea disciplinara a reclamantei prin care se propune desfacerea disciplinara a contractului de munca.
Potrivit dispozițiilor art. 267 alin. 3 Codul muncii neprezentarea salariatului la convocarea făcuta în condițiile prev. de alin. (2) fără motiv obiectiv da dreptul angajatorului să dispună sancționarea fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Sub aspectul temeiniciei instanța de fond a apreciat că în mod legal angajatorul s-a prevalat de prerogativa disciplinara prev. de art. 264 lit. Codul muncii întrucât a apreciat că fapta săvârșita de reclamanta - absenta nejustificata de la serviciu pe perioada 3.08.-4.10.2007 constituire abatere disciplinara în sensul dispozițiilor art. 263 al. 2. muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea căii de atac formulate, modificarea în tot a hotărârii recurate, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Recurenta a criticat sentința atacată pe motive de nelegalitate, netemeinicie, în esență, arătând următoarele:
Prima instanță a pronunțat hotărârea cu interpretarea si aplicarea greșită a legii, neținând cont de faptul că, reclamanta nu s-a putut prezenta la convocarea făcută pe data de 12.11.2007 în vederea cercetării disciplinare, deoarece se afla în concediu medical, fapt adus la cunoștința societății angajatoare prin depunerea certificatelor medicale. În mod nelegal la data de 14.11.2007 s-a întocmit un referat prin care s-a constatat lipsa nejustificată a reclamantei de la cercetarea disciplinară și s-a propus desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Recurenta a învederat faptul că nu a absentat nejustificat de la serviciu în perioada 03.08.2007-04.10.2007, în perioada 02.08-09.08.2007 fiind plecată în interes de serviciu în Turcia, alături de administratorul societății angajatoare.
În drept, recurenta s-a prevalat de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepție să se conteste nulitatea recursului pentru depunerea tardivă a motivelor de recurs și pe fondul cauzei, respingerea căii de atac a recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Prin decizia civilă nr.5954R/27.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis recursul declarat de recurenta-contestatoare împotriva sentinței civile nr.4829/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a - VIII- a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL. A modificat în tot sentința atacată, în sensul că a admis contestația, a anulat decizia de concediere nr.3/28.11.2007, a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii, a obligat intimata la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate, cuvenite contestatoarei de la data concedierii și până la data reintegrării efective și a obligat intimata la 400 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
La data de 19.11.2007, societatea angajatoare a emis decizia nr.1 prin care a dispus concedierea disciplinară a recurentei pentru absență nemotivată de la serviciu în perioada 03.08.2007-04.10.2007. Întrucât recurenta a dovedit cu certificat medical că se află în concediu medical la data emiterii deciziei sus-menționate, angajatorul a revocat această dispoziție și la data de 28.11.2007, prin decizia nr.3 contestată a luat din nou măsura concedierii disciplinare.
Din analiza materialului probator administrat în cele două faze procesuale rezultă că societatea intimată nu a procedat la efectuarea cercetării disciplinare, considerând că cele două convocări trimise în perioada septembrie-noiembrie 2007, anterior emiterii primei decizii de concediere (revocate ulterior) sunt suficiente pentru a dovedi imposibilitatea efectuării cercetării datorate refuzului nejustificat al salariatei de a se prezenta în fața comisiei de disciplină.
Trebuie observat faptul că pentru cea de-a doua convocare trimisă la data de 07.11.2007, prin care recurenta-reclamantă era invitată la cercetarea disciplinară la data de 12.11.2007, aceasta a făcut dovada cu certificat medical că se află în concediu medical. Deși salariata a adus la cunoștința angajatorului acest lucru, fapt care reiese din viza pusă de reprezentantul societății pe certificatul medical, însoțită de semnătura acestuia, la aceeași dată se întocmește un referat prin care s-a constatat refuzul salariatei de a se da curs convocărilor făcute în vederea cercetării disciplinare și se propune sancționarea acesteia cu desfacerea contractului de muncă. Faptul că, deși angajatorul a cunoscut că cea de-a doua convocare, pentru data de 12.11.2007 nu era valabilă, în condițiile în care recurenta se afla în incapacitate temporară de muncă în perioada 03.11.22-11.2007, totuși la aceeași dată,când a luat cunoștință de această situație, a inocmit referatul prin care propune desfacerea disciplinară a contractului de muncă, evidențiază că instrumentarea cercetării disciplinare nu s-a realizat în condiții de regularitate procedurală, lipsind practic cercetarea disciplinară care potrivit disp. art.267 Codul muncii are caracter obligatoriu, fiind o garanție a respectării dreptului la apărare al salariatului.
Având în vedere că cercetarea disciplinară nu a fost realizată nici anterior emiterii deciziei nr.3/28.11.2009, instanța de recurs constată că sunt incidente disp. art.267 alin.1 Codul muncii, care sancționează cu nulitatea absolută aplicarea unei măsuri disciplinare fără cercetarea prealabilă disciplinară (contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 generalizând obligativitatea efectuării cercetării și în cazul avertismentului).
Pe cale de consecință, instanța apreciind recursul ca întemeiat, l-a admis și a modificat hotărârea recurată în sensul admiterii contestației reclamantei și anulării deciziei nr.3/28.11.2007 de concediere disciplinară. Făcând aplicarea prevederilor art.78 Codul muncii, instanța a dispus reintegrarea salariatei pe postul și funcția deținute anterior, cu plata drepturilor salariale majorate, indexate și reactualizate de la data plății, precum și la plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă raportat la art.316 Cod procedură civilă, coroborat cu art.298 Cod procedură civilă, instanța a obligat intimatul la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli de judecată conform chitanței nr.60/05.06.2009 (fila 42 din dosarul de recurs).
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea C Grup SRL, în care, invocându-se dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă s-a arătat că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială constând în neobservarea existenței la paginile 31-32 din dosarul de fond a înscrisului intitulat Referat privind cercetarea abaterii disciplinare a salariatei precum și faptul că nulitatea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă al salariatei este legată de inexistența cercetării disciplinare prealabile și nu de inexistența acesteia, indiferent de condițiile în care a fost întocmită, iar certificatele medicale prezentate de către salariată acoperă o perioadă ulterioară celei în care aceasta și-a motivat lipsa de la serviciu.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către contestatoare, încadrate în dispozițiile art.318 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Ipoteza reglementată de dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, nu se regăsește în speța de față, deoarece potrivit acestui articol, "otărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Textul de lege vizează greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, deoarece, în caz contrar s-ar da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele, ceea ce ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac.
Ipoteza prevăzută de lege prin art.318 teza I-a Cod procedură civilă, vizează erori materiale, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință pronunțarea unor soluții greșite. Este vorba deci, despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată, aspect ce nu se regăsește în speța de față, deoarece susținerile contestatoarei prin care se critică soluția dispusă de către instanța de recurs, ca urmare a unei pretinse neobservări a existenței la paginile 31-32 din dosarul de fond a înscrisului intitulat Referat privind cercetarea abaterii disciplinare a salariatei precum și faptul că nulitatea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă al salariatei este legată de inexistența cercetării disciplinare prealabile și nu de inexistența acesteia iar certificatele medicale prezentate de către salariată acoperă o perioadă ulterioară celei în care aceasta și-a motivat lipsa de la serviciu pot constitui, eventual, o greșeală de judecată și nu o eroare materială în sensul prevăzut de dispozițiile art.318 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, văzând dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, se va dispune obligarea contestatoarei la plata către intimată a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial redus, motivat de complexitatea redusă a speței și munca îndeplinită de avocat ce a constat în redactarea întâmpinării și susținerea concluziilor cu prilejul dezbaterilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.5954R din 27.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, ca neîntemeiată.
Obligă contestatoarea la 400 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
16.03.2010
Jud. recurs:;;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 705/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1061/2009. Curtea... → |
|---|
