Contestație decizie de concediere. Decizia 1066/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1066
Ședința publică de la 12 Februarie 2010
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC Institutul de Cercetări și Energetice SA împotriva sentinței civile nr. 2503/22.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurenta-pârâtă consilier juridic, cu delegație la dosar, și intimata-reclamantă, lipsă fiind unitatea pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru cunoaștere întâmpinare.
Interpelată fiind, intimata-reclamantă arată că la unitate există un singur post de dactilograf, iar decizia din 1996 nu a contestat-
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, casarea sentinței recurate și menținerea deciziei de concediere emisă de unitatea reprezentată.
Intimata-reclamantă pune concluzii de respingere a recursului și de menținere a sentinței criticate ca fiind temeinică și legală potrivit întâmpinării.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 2503 din 22 iunie 2009 admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata SC" SA B, având ca obiect contestație la decizie de concediere.
anulat decizia de concediere nr. 48/2008, s-a dispus reîncadrarea contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii
A fost obligată intimata la plata unei despăgubiri conform art. 78 din Codul Muncii pentru perioada 29.04.2009 - 22-.06.2009.
A fost respinsă cererea privind cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin decizia nr. 48/16.04.2009 intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, începând cu data de 29.04.2009,în baza prevederilor art. 65 din codul muncii, coroborat cu art.III. 12 si art. III.15 din contractul colectiv de muncă al SA.
In cuprinsul deciziei nu s-a făcut, precizarea duratei preavizului, însă măsura concedierii nu este lovită de nulitate pentru acest motiv, deoarece intimata informat contestatoarea cu privire la acest drept prin adresa nr. 566/2009 comunicată anterior si, prin urmare, nu i s-a cauzat vreo vătămare.
Potrivit art.VII. 2 alin. 3 din contractul colectiv de muncă decizia de concediere trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu,"criteriile avute în vedere potrivit contractului colectiv de muncă pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere".
Ordinea de prioritate la concediere este prevăzută de art.VII. 3 alin.2 din contractul colectiv de muncă astfel: "(a) contractele individuale de muncă ale salariaților care cumulează două sau mai multe venituri,precum și ale celor care cumulează pensia cu salariul; (b) contractele individuale de muncă ale celor care îndeplinesc cumulativ condițiile de vârstă standard si stagiul minim de cotizare pentru pensionare; (c) contractele individuale de muncă ale salariaților care nu au copii în întreținere".
Totodată, la alin.3 s-a statuat că "Măsurile de concediere vor afecta numai în ultimul rând femeile care au în îngrijire copii".
Din decizia supusă examinării lipsesc aceste criterii, obligativitatea menționării în decizie fiind instituită tocmai pentru a proteja salariații de eventualele măsuri abuzive ce ar putea fi dispuse de angajator, sub acest aspect decizia fiind nelegală.
De asemenea, nu s-au produs nici dovezi cu privire la respectarea ordinii de prioritate la concediere, concedierea contestatoarei, ce are în întreținere copii, fiind posibilă "numai în ultimul rând".
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Primul motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond în mod greșit a reținut că nu a observat că intimata făcea parte dintr-o categorie de salariați protejată deoarece are un copil în întreținere,dar acest criteriu se aplică doar în cazul concedieri colective în înțelesul codului muncii sau al CCM.
Al doilea motiv de recurs invocat se referă la faptul că instanța,depășindu-și competența,s-a subrogat în drepturile conducerii societății și prin hotărârea pe care a dat-o a afectat deciziile valabile și legale ale organelor de conducere ale societății.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.4,7 și 9 Cod procedură civilă.
A solicitat admiterea recursului,casarea sentinței și menținerea ca temeinică și legală a deciziei nr.48/16 04 2009.
La data de 30 11 2009,intimata a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs este fondat deoarece instanța de fond în mod greșit a reținut că decizia de concediere este lovită de nulitate ca urmare a faptului că la emiterea acesteia nu s-au respectat dispozițiile art.VII.2 alin.3 și art.VII.3 alin.2 din CCM al SC SA B pentru anul 2008/2011 deoarece aceste dispoziții nu se referă la concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului conform art.65 muncii ca urmare a desființării postului cum este cazul în speța de față. Aceste dispoziții se referă la concedierea colectivă,aspect care rezultă și din modul în care au înțeles partenerii sociali să insereze aceste dispoziții în contractul colectiv de muncă respectiv în capitolul VII- unele măsuri de protecție specială a salariaților și acordarea de facilități acestora, la subcapitolul concedierea colectivă.
Chiar dacă s-ar accepta ideea că aceste dispoziții care reglementează obligația de a menționa în decizia de concediere criteriile avute în vedere potrivit contractului colectiv de muncă pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere se referă și la concedierea individuală conform art.65 Codul muncii totuși ar opera doar în cazul în care s-ar desființa două sau mai multe posturi de aceeași natură,fără să fie îndeplinite condițiile unei concedieri colective,pentru a se putea verifica criteriile avute în vedere la concedierea unui salariat sau a altuia.
În cazul în care se dispune concedierea unui salariat ca urmare a desființării postului său potrivit art.65 Codul muncii,nu se poate analiza legalitatea deciziei de concediere în raport de aceste criterii deoarece este vorba de desființarea unui singur post și numai angajatorul este în măsură să decidă,în cazul dificultăților economice,care post nu mai este necesar și poate fi desființat,fără să fie afectată funcționarea întregii unități.
C de al doilea motiv de recurs este nefondat,instanța nu și-a depășit atribuțiile nefiind incidente dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă deoarece nu a dispus măsuri în domeniul managementului resurselor umane ci a analizat legalitate deciziei de concediere în raport de dispozițiile legale invocate de contestatoare și potrivit competențelor conferite de lege.
În raport de considerentele arătate,Curtea urmează,ca în baza art.312 alin.3 procedură civilă raportat la art.304 pct.9 civ.Cod Penal,să admită recursul,să modifice sentința în sensul că va respinge contestația formulată împotriva deciziei nr. 48/16.04.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC Institutul de Cercetări și Energetice SA împotriva sentinței civile nr. 2503/22.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Modifică sentința, în sensul că respinge contestația.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 Februarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud.
3 ex/12 03 2010
fond:
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Corneliu Maria, Mihaela
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 6283/2009. Curtea... | Completare carnet de muncă. Decizia 61/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
