Contestație decizie de concediere. Decizia 1072/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1072
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de SC SA I împotriva sentinței civile nr. 829 din 13.05.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul recurentei SC SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Avocat pentru intimatul depune împuternicire avocațială la dosar și arată că nu au de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimatul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Arată că decizia contestată nu respectă prevederile legale din Codul Muncii. Depune concluzii scrise. Fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr-, a contestat decizia nr. 33/13.02.2009 prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 55 lit. c), 58 alin.1, art. 61 lit.a), art.264 alin.1 lit.f) din Codul Muncii, art.186 alin 1 lit. f), art. 189, lit.a,b,d, art. 183, art.188(2) din Contractul Colectiv de Muncă, și art. 91, art.92, art.138 lit.e), art. 142 din Regulamentul de Ordine Interioară al SC SA I și Legii 31/1990 privind societățile comerciale,precum și obligarea pârâtei la plata sporului de vechime și a orelor suplimentare.
În motivarea acțiunii, contestatorul a susținut că nu se face vinovat de încălcarea atribuțiilor de serviciu, așa cum s-a reținut în decizia contestată.
Intimata SC SA Iad epus întâmpinare solicitând respingerea contestației.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a arătat că, la data de 13.01.2009, prin referatul întocmit de ing. - de Fermă nr.10 înregistrat sub nr. 230, s-a adus la cunoștința conducerii că salariatul, având funcția de electrician, nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu în noaptea de 11.01.2009/12.01.2009, în sensul că nu a remediat defectele constatate în modulul III al fermei, în speță fiind vorba de 5 motoare electrice. În baza dispozițiilor art. 267 din legea 53/2003, salariatul a fost convocat la sediul societății pentru a da notă explicativă, iar comisia de cercetare disciplinară, numită prin decizia nr. 89/2008, considerând că salariatul nu se află la primul incident, a propus sancționarea lui cu desfacerea contractului de muncă.
Referitor la capătul de cerere privind plata orelor suplimentare, intimata a arătat că nu a efectuat ore suplimentare iar în ceea ce privește sporul solicitat, și-a încasat toate drepturile bănești cuvenite.
Au fost depuse copii de pe înscrisuri.
La termenul din 29.04.2009 instanța, din oficiu, a invocat excepția nulității absolute a deciziei contestate, raportat la dispozițiile art. 268 alin. 2, lit.b) din Codul Muncii referitoare la lipsa prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat.
Prin sentința civilă nr. 829 din 13 mai 2009, Tribunalul Iașia admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC SA
A constatat nulitatea deciziei nr. 33/13.02.2009 emisă de intimată.
A dispus reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior emiterii deciziei și a obligat intimata să plătească salariatului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi da care ar fi beneficiat începând cu data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
A disjuns și suspendat judecarea cererilor privind plata sporului de vechime și a orelor suplimentare pe perioada aprilie 2007-ianuarie 2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 268 alin. 2 din Codul Muncii, raportat la dispozițiile art. 61 lit. a) coroborat cu art.264 alin.1 lit. f) din Codul Muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, decizie care, sub sancțiunea nulității absolute trebuie să cuprindă: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat, temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară, termenul în care decizia poate fi contestată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
În speță, decizia numărul 33/13.02.2009 emisă de SC SA I nu cuprinde toate aceste elemente obligatorii, respectiv precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat.
Aplicarea sancțiunilor disciplinare și, în mod special, încetarea raportului de muncă din voința unilaterală a angajatorului sunt permise cu respectarea unor condiții de fond și de formă riguros reglementate de legislația muncii, în scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive ale angajatorului.
Mențiunile și precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le cuprindă decizia de concediere, au rolul, în primul rând, de a-l informa corect și complet pe salariat cu privire la faptele care i se impută, motivele și temeiurile de drept pentru care i se aplică sancțiunea, inclusiv cu privire la căile de atac și termenele în care are dreptul să constate temeinicia și legalitatea măsurii dispuse din voința unilaterală a angajatorului.
Angajatorul deține toate datele, probele și informațiile pe care se întemeiază măsura luată iar mențiunile și prevederile textului de lege sunt necesare atât salariatului cât și instanței judecătorești în vederea soluționării litigiului părților.
Față de aceste considerente, se va constata nulitatea absolută a deciziei nr. 33/13.02.2009 emisă de intimata SC SA
Constatarea deciziei ca fiind nulă pentru lipsa elementelor formale prevăzute de lege, face de prisos analiza pe fond a temeiniciei acesteia.
Întrucât concedierea a fost efectuată în mod nelegal instanța, constatând nulitatea ei, în baza dispozițiilor art. 78 alin 1 din Codul Muncii va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi da care ar fi beneficiat salariatul.
De asemenea, la solicitarea sa, în baza dispozițiilor art. 78 alin 2 din Codul Muncii, instanța va dispune și repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere.
În ceea ce privește capetele de cerere privind plata sporului de vechime și plata orelor suplimentare, având în vedere că este necesară discutarea și administrarea de probe, în baza dispozițiilor art. 165 din Codul d e procedură civilă, va disjunge și suspenda soluționarea lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, intimata SC SA I, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, se susține că prima instanță a interpretat și a apreciat în mod eronat că decizia nr. 33/13.02.2009 nu cuprinde precizări referitoare la articolele din Regulamentul Intern sau statutul de personal și nici temeiul de drept, elemente prevăzute expres de Codul Muncii, a căror lipsă fac ca decizia să fie nulă.
La alineatul 5 este menționat temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară, iar în continuare sunt enumerate articolele din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA încălcate de salariat, respectiv art. 186 lit. f, art. 189 lit. a, b, d, art. 183, art. 188 alin. 2, precum și articolele prevăzute de Regulamentul de ordine interioară, respectiv art. 91, art. 92, art. 138 lit. e și art. 143.
Prin notele scrise depuse, intimatul a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, susținând că, în decizia de sancționare, nu sunt arătate faptele care au condus la aplicarea sancțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
Prin decizia nr. 33 din 13.02.2009, intimatul contestator a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, avându-se în vedere referatul înregistrat cu nr. 230 din 15.01.2009, prin care s-a adus la cunoștință conducerii că salariatul, angajat în funcția de electrician, nu a respectat dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici, precum și îndatoririle de serviciu, îngreunând și perturbând activitatea în cadrul sectorului Ferma nr. 10, punând în pericol întregul efectiv de pui.
Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. 2 Codul Muncii, citate de prima instanță, sub sancțiunea nulității absolute, decizia trebuie să conțină precizarea prevederilor din statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat.
Contrar celor reținute de prima instanță, în decizia de sancționare sunt menționate prevederile din Contractul colectiv de muncă aplicabil încălcate de salariat, respectiv art. 189 lit. a, b, d, pentru care se prevede în mod expres că angajatorul poate dispune măsura concedierii, art. 182 și art. 183.
Prin urmare, constatând că prima instanță a admis în mod eronat excepția invocată de intimat, constatând nulitatea absolută a deciziei de sancționare, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 și 5 Cod proc. civilă și art. 81 din Legea nr. 168/1999, cu referire la Decizia în interesul legii nr. XXI din 12 iunie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, se va admite recursul și se va casa în tot sentința, în sensul că se va respinge excepția nulității absolute a deciziei de sancționare, urmând să fie trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care nu s-a pronunțat asupra fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de I împotriva sentinței civile nr.829/13.05.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează în tot.
Respinge excepția nulității deciziei nr.33/13.02.2009 emisă de intimată.
Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 03 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /
2 ex. - 3.12.2009
Tribunalul Iași -
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Georgeta Pavelescu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 207/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 2725/2009. Curtea... → |
|---|
