Contestație decizie de sancționare. Decizia 2725/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6689/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2725R
Ședința publică de la 27 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurenta -, împotriva sentinței civile nr.4715 din 06.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul personal, legitimat în fața instanței, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar a fost depusa o cerere de repunere pe rol la data de 03.04.2009, de către intimat.
Intimatul arata ca nu mai are alte cereri sau probe.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimatului cuvântul în combaterea recursului.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, din înscrisurile dosarului rezultă că nu a mai avut alte abateri disciplinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4715 din 06.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata SC -, dispunandu-se anularea deciziei nr.12/03.03.2008 si obligarea intimatei la plata catre contestatorul a drepturilor bănești reținute în baza deciziei sus-menționate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin decizia nr.12/03.03.2008, intimata a dispus sancționarea contestatorului, cu diminuarea salariului de bază brut cu un procent de 10% pentru luna februarie, reținându-se că acesta se face vinovat de nerespectarea programului de lucru în mod repetat, întârzieri la program și părăsirea locului de muncă fără sa anunțe șeful ierarhic.
Potrivit art.263 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Potrivit art.268 al.2 Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare trebuie sa figureze anumite mentiuni, instanța reținand că decizia contestată nu indeplineste condițiile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute in sensul ca nu contine descrierea faptei și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art.267 alin.3, nu a fost efectuată cercetarea.
Retine prima instanta ca dispoziția legală nu se referă la o descriere generică a faptei, angajatorul având obligația de a indica în mod concret abaterile disciplinare, pentru care a emis decizia de sancționare disciplinară, pentru a permite angajatului să-și formuleze apărări și pentru a permite instanței să exercite controlul prevăzut de art.268 alin.5 Codul muncii.
S-a constatat că intimata a aplicat sancțiunea pentru următoarele abateri disciplinare: nerespectarea programului de lucru în mod repetat, întârzieri la program, părăsirea locului de muncă fără să anunțe șeful ierarhic. În decizie nu se specifică in mod concret datele la care au fost săvârșite faptele imputate, acest ultim element avand o mare importanță, deoarece, in lipsa acestuia, instanța nu poate calcula termenul de prescripție prevăzut de art.268 alin.1 Codul muncii (sancțiunea nu poate fi aplicată după trecerea unui termen mai mare de 6 luni de la data săvârșirii faptei), iar angajatului nu îi este permisă exercitarea dreptului la apărare.
A mai constatat instanta de fond ca potrivit art.267 Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art.264 alin.1 lit.a nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. Cercetarea prealabilă este o condiție imperativă a legii, reprezentând o garanție a dreptului la apărare pe toată durata desfășurării acțiunii disciplinare și trebuie să respecte metodologia prevăzută de art.267 Codul muncii. Pentru a realiza acest rol, în primul rând salariatului trebuie să i se aducă la cunoștință învinuirea pentru care este cercetat, pentru a-i acorda dreptul să-și formuleze eventualele apărări și să ofere probe și motive în combaterea învinuirii.
Decizia nu menționează, de asemenea, prevederile din regulamentul intern și fișa postului care au fost încălcate, a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, intimata -, solicitand sa se dispuna anularea sentintei civile atacate.
În motivarea recursului recurenta arata că intimatul a avut abateri de la prevederile Regulamentului de Ordine Interioara privind nerespectarea programului de lucru: întârzieri la program, părăsirea locului de munca fara înștiințarea șefului ierarhic.Ultima abatere de acest gen s-a înregistrat in data de 08.02.2008 cand intimatul s-a prezentat la serviciu mult dupa ora 7.00, ora la care incepe programul de lucru.
Mentioneaza recurenta ca in urma referatului înregistrat cu nr. 164/08.02.2008 depus de domnul, în calitate de Director Administrativ, este convocat intimatul in data, de 11.02.2008, ora 11.00, la sediul societății, in vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile conform art.267 din Codul muncii si Art.75 din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National, prin înștiințarea nr.23/08.02.2008, semnata de domnul ca fiind luata la cunoștința. La data si ora respective s-a întocmit procesul-verbal nr.25/11.02.2008. Din partea Comisiei desemnate de conducerea societății au participat domnul, in calitate de Consilier Resurse Umane si doamna, in calitate de sef birou Resurse Umane.I-au fost prezentate domnului motivele convocării, acesta afirmând in apărarea sa ca la ora 7.30 era plecat sa cumpere apa si din aceasta cauza nu a fost găsit la atelierul de tamplarie. Comisia stabilește o noua convocare, data pana la care se vor face verificări necesare clarificării situației, aceasta avand loc la data de 29.02.2008, fiind consemnata in Procesul-verbal nr.36/29.02.2008 in care se prezintă si nota explicativa nr.0527/29.02.2008, nota semnata de domnul. Precizeaza recurenta ca in acest proces-verbal intimatul recunoaște ca uneori nu are un comportament adecvat si promite sa-si revizuiască atitudinea si sa respecte prevederile Regulamentului de Ordine interioara. Luând nota de promisiunea domnului, se propune sancționarea cu diminuarea salariului cu 10% pe o luna, respectiv pe luna februarie 2008. Sancțiunea a fost stabilita in urma efectuării unei cercetări prealabile conform art. 267 din Codul muncii.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de criticile formulate, văzând și dispozițiile art. 3041.pr.civ. Curtea constată următoarele:
Intimatul are calitatea de salariat al recurentei, prin decizia nr. 12/03.03.2008 fiind sancționat, cf. art. 263 si art. 264 alin. 1 lit. d Codul muncii cu diminuarea salariului de bază brut cu un procent de 10% pentru luna februarie, reținându-se că acesta se face vinovat de nerespectarea programului de lucru în mod repetat ( întârzieri la program și părăsirea locului de muncă fără sa anunțe șeful ierarhic).
Decizia de sanctionare disciplinara este supusa controlului instantei de judecata atat in privinta motivelor de legalitate cat si in privinta temeiniciei sale.
In speta, in mod corect prima instanta a constatat ca decizia nu indeplineste o cerinta de forma esentiala care are influenta, prin natura sa, si asupra posibilitatii de a verifica temeincia aplicarii sanctiunii disciplinare, si anume descrierea faptei.
Astfel, cf. art. 268 alin. 2 Codul muncii, decizia de sanctionare trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii absolute, urmatoarele mentiuni: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art.267 alin.3, nu a fost efectuată cercetarea; temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; termenul în care sancțiunea poate fi contestată; instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Intimata s-a rezumat sa mentioneze in cuprinsul deciziei emise o formulare generala privitoare la savarsirea de catre salariat a unor abateri disciplinare in mod repetat, fara a preciza in ce constau aceste abateri in mod concret. Legiuitorul a avut in vedere o descriere a faptei considerate abatere disciplinara de catre angajator prin raportare la imprejurarile concrete in care s-a savarsit, astfel incat sa existe posibilitatea pentru salariat de a se putea formula aparari si pentru instanta de judecata de a aprecia asupra indeplinirii conditiilor prevazute de lege pentru ca o fapta sa fie considerata abatere disciplinara, asupra oportunitatii sanctionarii si individualizarii sanctiunii. Or, decizia contestata nu raspunde acestei cerinte.
Lipsa mentiunilor prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute nu poate fi suplinita prin alte acte exterioare, intentia legiuitorului fiind in mod cert ca insasi decizia de sanctionare sa contina aceste aspecte.
In mod intemeiat, a mai retinut prima instanta ca decizia ce face obiectul analizei nu indeplineste cerinta prev. de art. 268 alin 2 lit. c Codul muncii, si anume precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat.
Cat priveste efectuarea cercetarii disciplinare, retinem din actele depuse de recurenta impreuna cu cererea de recurs ca intimatul a fost convocat in vederea realizarii cercetarii disciplinare prealabile prin instiintarea nr. 23 din 8.02.2008, pentru data de 11.02.2008, ora 11,00, de care a luat cunostinta sub semnatura de primire in data de 8.02.2008, iar comisia de cercetare s-a intrunit de doua ori, respectiv in data de 8.02.2008 si de 29.02.2008, de fiecare data intimatul fiind prezent.
Totusi, cercetarea disciplinara nu a fost una efectiva intrucat s-a luat act de promisiunea intimatului de a-si revizui comportamentul, insa cu privire la data de 8.02.2008 se invoca anumite imprejurari neverificate de angajator, cu toate acestea se propune sanctionarea salariatului.
Mai mult, nu reiese in legatura cu ce fapte s-a realizat cercetarea disciplinara si ce a constatat comisia constituita in acest scop, intrucat, asa cum este si cazul deciziei de sanctionare, nu se enunta faptele ce au facut obiectul cercetarii. Simpla realizare formala a cercetarii disciplinare nu este de natura sa satisfaca exigentele stabilite de lege.
disciplinara de care angajatorul dispune nu poate fi exercitata decat in limitele, de fond si de forma, prevazute de dispozitiile legale, or, in speta, recurenta nu a respectat aceste conditii, astfel incat motivele de recurs nu sunt intemeiate, prima instanta interpretand si aplicand in mod corect legea situatiei de fapt retinute.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta -, împotriva sentinței civile nr.4715 din 06.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
08.05.2009
Jud. fond:; Dalina
Președinte:Daniela Georgeta EnacheJudecători:Daniela Georgeta Enache, Silvia Georgiana Ignat
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1072/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 7330/2009. Curtea... → |
|---|
