Contestație decizie de concediere. Decizia 1077/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIECIVILĂ Nr. 1077/2008
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - -președintele Curții de Apel
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 466/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care se constată că a depus la dosar din partea pârâtului intimat întâmpinare, prin care solicită soluționarea recursului în lipsă.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr-, contestatorul a chemat în judecată pe intimata " " -
solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se dispună anularea deciziei nr.106B/47/31.01.2008 emisă de intimată;
- să se dispună reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii, respectiv cel de, la Secția reparații locomotive Sibiu;
- să fie obligată intimata " " - B să plătească contestatorului drepturile salariale care i se cuvin, calculate începând cu data concedierii și până la data reintegrării efective pe post;
- să fie obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației sale a arătat că decizia atacată este nelegală deoarece motivele care au stat la baza emiterii ei sunt nereale. În acest context, a susținut că intimata nu are nici o dovadă, care să demonstreze că petentul ar fi sustras, din Sibiu, cantitatea de 108 litri motorină și că prin Ordonanța primului procuror emisă în data de 28.02.2008, în dosar penal nr.137/II/2/2007, s-a constatat nevinovăția contestatorului deoarece s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. g Cod penal.
Contestația nu a fost motivată în drept.
Prin întâmpinarea depusă, intimata " " - Bas olicitat respingerea contestației ca nefondată întrucât contestatorul a fost depistat încercând să sustragă cantitatea de 108 litri motorină.
La termenul de judecată din 23.04.208, instanța de fond, din oficiu, a invocat excepția tardivității formulării contestației.
Prin sentința civilă nr.466/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosar nr-, s-a admis excepția tardivității introducerii contestației și pe cale de consecință, s-a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata " " - B.
Pentru a hotărî îna cest mod, instanța de fond a reținut, prealabil analizării fondului cauzei că excepția tardivității formulării contestației invocată din oficiu, de către instanța de fond, este întemeiată.
Astfel, s-a reținut că, potrivit art.283 alin.1 lit. a Codul muncii, contestația împotriva deciziei unilaterale a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea ori încetarea contractului individual de muncă se formulează în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei.
În cauză, intimata a demonstrat că, în data de 1.02.2008, contestatorul a luat cunoștință de decizia a cărei anulare o solicită, dată de la care început să curgă termenul de 30 de zile, prevăzut de lege.
Cum contestația a fost înregistrată, pe rolul instanței, în data de 7.03.2008, s-
constatat că excepția tardivității este fondată, întrucât contestația a fost formulată peste termenul de 30 de zile, prevăzut de art.283 alin.1 lit. a Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, contestatorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul admiterii contestației.
În expunerea motivelor sale de recurs, a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra cererii intimatei de repunere în termen, în condițiile art.103 Cod proc.civ. în condițiile în care recurentul a dovedit că s-a aflat în imposibilitate de a depune contestație din moment ce rezoluția parchetului i-a fost comunicată de-abia la 5.03.2008.
Pe fond, a susținut că a demonstrat, cu probele administrate în cauză, că nu se face vinovat de sustragerea cantității de 108 litri motorină.
Prin întâmpinarea depusă, intimata " " - Bas olicitat respingerea recursului declarat de contestator ca neîntemeiat, întrucât soluția instanței de fond se întemeiază pe o interpretare corectă a dispozițiilor art.283 alin.1 lit.a Codul muncii.
Pe fond, a învederat că aspectele invocate de contestator, vizând nevinovăția sa, nu pot fi primite deoarece în ordonanța parchetului s-a reținut vinovăția recurentului sub aspectul sustragerii cantității de 108 litri motorină, însă față de valoarea scăzută a prejudiciului, i-a fost aplicată o amendă administrativă.
În drept, a invocat art.115-118 Cod proc.civ. art.58 alin.1, art.61 lit. a și art.283 alin.1 lit.a Codul muncii.
Cererea de recurs, a fost întemeiată pe art.304/1 Cod proc.civ. și art.312 Cod proc.civ.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, atât prin prisma criticilor și conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele stabilite de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că recursul declarat de contestatorul este nefondat, din considerentele care vor fi expuse în continuare:
Termenele stipulate de art.283 Codul muncii sunt termene de prescripție fiind susceptibile de întrerupere, suspendare și repunere în termen, în condițiile Decretului nr.167/1958.
Jurisprudența a statuat, în mod constant că repunerea în termen se va aplica numai în cazul existenței unor motive temeinic justificate.
În speță, motivul invocat de către recurent nu constituie un temei pentru repunerea în termenul de formulare a contestației deoarece nu constituie o situație exterioară voinței recurentului, care prin intensitatea ei să-l împiedice să exercite dreptul la acțiune, în mod legal.
Necomunicarea ordonanței parchetului nu are nici o relevanță, câtă vreme decizia de concediere i-a fost comunicată, sub semnătură în data de 1.02.2008 (4), iar legea prevede expres că termenul de 30 de zile curge de la data comunicării deciziei unilaterale a angajatorului.
În raport de cele ce preced, se constată că soluția instanței de fond, care s-a pronunțat doar pe excepție, fără cercetarea fondului, este temeinică și legală, motiv pentru care în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 466/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2008.
PREȘEDINTE: Ana Doriani | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica | JUDECĂTOR 3: Adriana Petrașcu Elena Truță |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
Jud. fond.,
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Adriana Petrașcu Elena Truță
| ← Conflict de muncă. Decizia 165/2008. Curtea de Apel Alba Iulia | Contestație decizie de concediere. Decizia 428/2008. Curtea de... → |
|---|
