Contestație decizie de concediere. Decizia 1151/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1151
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1464 din 30.09.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimată fiind National
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentul, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Avocat pentru recurentul depune împuternicire avocațială la dosar șu arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurentul solicită admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii primei instanțe în sensul obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Arată că sunt depuse la dosarul de fond chitanță și factură. Fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1464 din 30.09. 2009 pronunțată de Tribunalul Iași a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Sc"Național " SA I, cu sediul în localitatea, nr. 443, jud. I și s- constatat nulitatea deciziei nr. 866/16.10.2008 emisă de intimată.
A fost obligată intimata să-l reintegreze pe contestator în postul deținut anterior desfacerii contractului său de muncă și să-i plătească o despăgubire egală cu toate salariile indexate, actualizate și majorate, precum și celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat, calculată începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective.
S-a respins cererea contestatorului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași la data de 25.11.2008,sub nr- contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 866/16.10.2008 emisă de către SC SA, comuna, jud. I solicitând să se constate nulitatea absolută a acesteia, reintegrarea sa pe postul avut anterior concedierii, plata drepturilor bănești de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă în muncă, cu cheltuieli de judecată.
In fapt, contestatorul a susținut că decizia este nulă absolut iar pe fond neîntemeiată. Nulitatea absolută se datorează tardivității emiterii ei; decizia este datată 16.10.2008 și sancționează o faptă petrecută la data de 01.09.2008 de care conducerea unității a luat cunoștință la data de 02.09.2008 astfel că a fost emisă cu depășirea termenului de 30 de zile de la data luării la cunoștință de actul de abatere.
A mai susținut contestatorul că decizia este nulă absolut și pentru că aceasta nu cuprinde mențiunile obligatorii ale art. 268 alin 2 din Codul Muncii, mai exact care atribuții din fișa postului nu au fost respectate și ce articole din decizia 1292/25.03.2008 nu a respectat.
Pe fond, contestatorul a susținut că a respectat sarcinile de serviciu, a identificat cele mai oportune licitații, a purtat consultări cu directorul executiv și directorul comercial referitor la acțiunile care trebuiau desfășurate în societate. Plecarea sa in concediu a fost motivată de acceptul verbal al directorului executiv care, la data formulării cererii, se afla in concediu, urmând ca la întoarcerea sa din concediu, 1.09.2008, acesta să semneze cererea ceea ce s-a și întâmplat.
Contestatorul a solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată precum și judecata cauzei în lipsă.
Intimata SC SA a invocat excepția de tardivitate a formulării contestației.
A fost depusă și documentația care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Prin sentința civilă nr. 371 din 04.03.2009, Tribunalul Iașia respins excepția tardivității formulării contestației, invocată de intimată, a admis excepția tardivității emiterii deciziei de desfacere disciplinare a contractului individual de muncă, excepție invocată de contestator și, pe cale de consecință: a admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Sc"Național " SA I, a anulat decizia nr. 866/16.10.2008 emisă de intimată, ca fiind tardiv emisă, a obligat intimata să-l reintegreze pe contestator în postul deținut anterior desfacerii contractului său de muncă și să-i plătească o despăgubire egală cu toate salariile indexate, actualizate și majorate, precum și celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat, calculată începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective, respingând cererea contestatorului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs intimata National SA, recurs admis prin decizia civilă nr.604/26.05.2009 a Curții de APEL IAȘI care a respins excepția tardivității emiterii deciziei contestate și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Iași.
Astfel reinvestit, Tribunalul,analizând cu prioritate excepția nulității deciziei contestate, a constatat că aceasta este fondată.
S-a reținut în acest sens că numitul a fost angajatul societății intimate în funcția de director vânzări iar prin decizia nr. 866 din 06.10.2008 emisă de intimată s-a dispus desfacerea contractului de muncă al contestatorului "în temeiul prevederilor art. 61 litera a) din Codul Muncii, a Regulamentului Intern și a clauzelor contractului individual de muncă",motivat de faptul că nu ar fi respectat procedurile interne privind concediul de odihnă iar din data de 01 septembrie 2008, la o zi înainte de revenirea directorului general în țară, dl. nu s-a mai prezentat la serviciu pe motiv că a lăsat în aceeași zi cerere de concediu, lipsind nemotivat 3 zile consecutive.
S-a mai menționat că sancțiunea se aplică pentru toate motivele prezentate în analiza și referatul Directorului general, fără a se limita la acestea, analiza făcută în baza raportului de activitate, a documentelor contabile a rapoartelor din desfacere, juridic, din activitatea celorlalți agenți de vânzări prin care sunt evidențiate: scăderea vânzărilor față de anul 2007, creșterea debitelor neîncasate, lipsa unei proceduri de colectare a sumelor din piață, lipsa unei proceduri de gestionare a contractelor.
Așa cum a invocat și contestatorul, conform dispozițiilor art. 268 alin. 2 din Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară,
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin.3 nu a fost efectuată cercetarea
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Instanța a reținut că Decizia nr. 866/06.10.2008 contestată nu cuprinde precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, prevăzute de art. 268 alin.2 lit.b) din Codul Muncii sub sancțiunea nulității absolute.
Nefiind indicate prevederile legale încălcate, nu se poate analiza conținutul acestora și nu se poate stabili dacă salariatul, prin faptele sale a săvârșit abaterile pentru care a fost sancționat.
Aplicarea sancțiunilor disciplinare și, mai ales, încetarea raporturilor de muncă din voința unilaterală a angajatorului trebuie să respecte obligatoriu condițiile de fond și de formă așa cum sunt reglementate de Codul Muncii în scopul prevenirii conduitei abuzive a angajatorului.
Mențiunile și precizările obligatorii au rolul de a-l informa corect și complet pe salariat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care i se aplică sancțiunea.
Angajatorul este cel care deține toate datele, probele și informațiile pe care se întemeiază măsura dispusă și este cel care trebuie să facă dovada temeiniciei și legalității acelei măsuri.
Angajatorul are obligația să respecte, sub toate aspectele, reglementările referitoare la încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă.
Sancțiunea nulității absolute care intervine în cazul omisiunii unuia dintre elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă decizia de desfacere a contractului de muncă este de natură legală și nu convențională fiind prevăzută de legiuitor cu scopul de a proteja interesele salariatului împotriva eventualelor abuzuri ale angajatorului cu care se află în raporturi de subordonare.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis excepția nulității absolute a deciziei nr. 866/16.10.2008 emisă de intimată pentru lipsa elementelor obligatorii prevăzute de art. 268 alin.2 lit.b) din Codul Muncii și va constatat nulitatea acestei decizii.
Ca urmare a desființării deciziei de concediere, la solicitarea contestatorului, în baza dispozițiilor art.78 alin. 2 din Codul Muncii se va dispune reintegrarea în postul deținut anterior concedierii.
În baza dispozițiilor art. 78 alin.1 din Codul Muncii, întrucât concedierea a fost efecuată nelegal, instanța a obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul calculată începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective.
Deși intimata este căzută în pretenții, întrucât contestatorul nu a făcut dovada avansării și a cuantumului cheltuielilor de judecată, instanța a respins acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Motivele de recurs invocate de recurent vizează însă doar greșita respingere a capătului de cerere de acordare a cheltuielilor de judecată, care, susține recurentul, au fost dovedite cu chitanța și factura depuse la fila 12 din dosarul de fond în valoare de 2000 de lei iar cele din recurs fiind în valoare de 1500 lei.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art.274 pr.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată,la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
Curtea reține că într-adevăr, la fila 17 dosar fond a fost depusă factura și chitanța de plată a onorariului de avocat în sumă de 2000 lei, iar la fila 19 dosar recurs se află factura și chitanța de plată a onorariului în sumă de 1500 lei, acte care nu au fost observate de către instanța de fond la pronunțarea soluției.
În consecință Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 cod pr.civ. va admite recursul contestatorului și va modifica în parte sentința civilă nr.1464 din 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în sensul că va fi obligată intimata Național să plătească contestatorului suma de 3500 lei cheltuieli de judecată efectuate la fond și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 1464 din 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă intimata National I să plătească recurentului - contestator suma de 4500 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 2009
.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /
2 ex. - 21.12.2009
Tribunalul Iași -
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 108/2008. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 126/2010. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
