Contestație decizie de concediere. Decizia 1090/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1090
Ședința publică de la 07 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier -- -
************
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata PRIMĂRIA COMUNEI -INSTITUȚIA PRIMARULUI, împotriva sentinței civile nr. 1301 din 06.11.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat contestator, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimat contestator reprezentat de avocat lipsind: recurent intimat Primăria comunei - Instituția Primarului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat pentru intimat contestator, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Mehedinți ca fiind legală și temeinică; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 1301 din 06.11.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr- s-a admis contestația formulată de contestatorul, domiciliat în comuna, sat, județul M împotriva Dispoziției nr.1256 din 18.06.2006 emisă de Primarul comunei.
Anulează Dispoziția nr.1256/18.06.2007 emisă de Primăria comunei.
Dispune reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior emiterii dispoziției.
Obligă intimata să plătească contestatorului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate de la data desfacerii contractului de muncă până la data reintegrării efective.
Respinge cererea privind obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunțata astfel instanța a reținut că, contestatorul a fost salariatul intimatei Primăria comunei în funcția de inspector (inginer agronom) potrivit contractului individual de muncă nr.1461/2006.
Cu începere din 4.06.2007, contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, fapt dovedit de certificatul de concediu medical seria - nr.- (fila 8 dosar), incapacitate de muncă ce s-a prelungit până în 10.06.2007.
Cum salariatul nu-și efectuase integral concediul de odihnă aferent anului 2006, fiind rechemat pentru soluționarea unor probleme urgente ale angajatorului, fapt dovedit de adresa nr. 5989/20.12.2006 (fila 9 dosar), prin cererea nr. 3007/6.06.2007, acesta a solicitat conducerii unității să-i aprobe efectuarea, în continuare, a concediului de odihnă rămas neefectuat.
Pentru a justifica această cerere, contestatorul a invocat starea precară a sănătății sale, precum și faptul că cererea de concediu odihnă îi fusese aprobată anterior.
Prin rezoluția aplicată în aceeași dată, anume 6.06.2007, conducerea unității nu a aprobat salariatului efectuarea concediului de odihnă aferent anului anterior, iar apoi, prin Dispoziția nr.1256/18.06.2007 a dispus concedierea acestuia, reținând că în intervalul 11 - 15.06.2007, acesta a absentat nemotivat de la locul de muncă.
Măsura dispusă a fost apreciată de către instanță ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.287 Codul muncii, angajatorul are obligația să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, sarcina probei revenindu-
In speța de față, angajatorul nu a dovedit că i-a comunicat salariatului faptul că cererea sa de acordare concediului de odihnă a fost respinsă.
Deși, față de data formulării acesteia, respectiv 06.06 și data solicitării acordării concediului de odihnă, anume 11.06.2007, exista un interval de timp suficient pentru ca această comunicare să aibă loc.
Mai mult, salariatul solicitase continuarea efectuării concediului de odihnă după rechemare, rechemare ce poate afecta efectuarea concediului de odihnă potrivit art.146 al.2 Codul muncii numai în caz de forță majoră sau pentru interese urgente.
Angajatorul, după dispariția situației prevăzute de textul de lege anterior anunțat, avea obligația de a garanta efectuarea concediului de odihnă în natură, cu atât mai mult cu cât art.139 al.2 Codul muncii arată că dreptul la concediul de odihnă nu poate forma obiectul vreunei acțiuni sau limitări.
În atare condiții și cum intimata nu a putut dovedi prelungirea unor interese urgente pentru o perioadă mai mare de 6 luni, aceasta avea obligația de a acorda salariatului zilele de concediu de odihnă neefectuate, fără a mai fi necesară cerere din partea solicitantului.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că intervalul de timp cuprins între 11 și 15.06.2007 nu reprezintă o absentare nemotivată de la locul de muncă a salariatului, acesta în fapt, efectuându-și concediul de odihnă legal.
Față de cele anterior expuse, se apreciază ca neîntemeiată concedierea dispusă, urmând a fi anulată și în temeiul art.78 al.1 și 2 din Codul muncii va repune părțile în situația existentă anterior emiterii deciziei contestate și va obliga angajatorul la plata către reclamant unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat acesta.
Cât privește cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta a fost respinsă ca nedovedită.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului a arătat că decizia recurată a fost pronunțată prin încălcarea normelor de procedură, în cauză fiind citat primarul comunei iar hotărârea fiind pronunțată în contradictoriu cu Primăria.
Un alt motiv de critică l-a constituit faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la motivele de fapt și de drept invocate în decizia de concediere, cu privire la încălcarea de către contestator a atribuțiilor din fișa postului, și prin nerespectarea hotărâri comisiei locale de fond funciar.
De asemenea instanța a concluzionat în mod netemeinic că intimata nu a făcut dovada că i s-a comunicat salariatului faptul că cererea de concediu nu i-a fost aprobată, fără să țină cont că salariatul avea obligația să respecte disciplina muncii și să nu plece în concediu decât în urma aprobării cererii.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente;
Din dispoziția de concediere aflată la dosarul instanței de fond reiese că această măsură a avut ca și temei, pe lângă absențele nemotivate ale contestatorului pe perioada 11-15 iunie 2007, și faptul că acesta ar fi întocmit și semnat mai multe planuri parcelare și titluri ce erau greșite, precum și faptul că acesta nu a întocmit planurile parcelare pentru măsurătorile cadastrale întocmite împreună cu membri comisiei locale de fond funciar.
Instanța de fond a analizat doar aspectele din decizie referitoare la absențele nemotivate ale contestatorului de la serviciu fără nici o referire la celelalte abateri reținute în decizie.
Potrivit art. 129 alin 6 cod proc. Civ. în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Aceasta înseamnă că judecătorii nu se pot pronunța decât asupra celor cerute prin cererea de chemare în judecată, dar și că sunt obligați să se pronunțe asupra tuturor cererilor și aspectelor invocate în cererea ce o au spre soluționare.
Nepronunțarea asupra tuturor aspectelor deduse judecății, echivalează practic cu nepronunțarea asupra fondului cauzei, fapt ce impune în baza art 304 pct. 9 cod proc, civ. raportat la art 312 cod. Proc. Civ. casarea sentinței și trimiterea cauzei spre soluționare la aceeași instanță.
În rejudecare instanța de fond va analiza contestația cu privire la toate abaterile reținute în sarcina contestatorului, și în situația în care va considera ca fiind admisibilă va lua în considerare și o eventuală culpă a contestatorului cu consecința neprestării muncii cu efect asupra eventualelor despăgubiri ce s-ar impune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata PRIMĂRIA COMUNEI -INSTITUȚIA PRIMARULUI, împotriva sentinței civile nr. 1301 din 06.11.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat contestator, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 07 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud -
Ex.4/18.03.2008
Jud. fond.
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Marian Lungu, Marin Panduru
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 228/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1332/2008. Curtea... → |
|---|
