Contestație decizie de concediere. Decizia 1095/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1095
Ședința publică din 22.10. 2009
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de intimata SC "R" - - ZIARUL ROMÂNIA LIBERĂ, cu sediul în B, str.- -, sector 3, nr.3, - 101 împotriva sentinței civile nr.430/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu contestatorul, cauza având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurenta - intimată "R" - ZIARUL ROMÂNIA LIBERĂ av. în substituirea av. cu delegație la dosar și intimatul - contestator .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
La solicitarea instanței, contestatorul se legitimează cu CI seria - nr.-.
Contestatorul depune la dosar întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei arată că instanța de fond în mod greșit a admis contestația formulată, cu motivarea că nu pot fi reținute disp.art.57 al.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Față de această motivare, apărătorul recurentei menționează că art.57 din CCM la nivel de ramură prevede că în cazul în care se procedează la desfacerea contractului individual de muncă din motive neimputabile salariatului, angajatorul este obligat să acorde un preaviz de 20 de zile lucrătoare, în caz contrar, persoana are dreptul la o indemnizație egală cu salariul de bază pe o lună avut la data desfacerii contractului de muncă, precum și la salariile compensatorii.
Deasemeni, potrivit art.243 muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii de fond și respingerea acțiunii formulate.
Solicită cheltuieli de judecată potrivit chitanței depusă la dosar.
Contestatorul arată că potrivit art.65 al.2 muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă, ori s-a probat cu înscrisuri că desființarea locului de muncă nu a fost reală.
Mai arată că potrivit art.236 al.4 muncii, în mod corect a reținut instanța de fond că, contractele de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Deasemeni, mai invederează că persoanele concediate în temeiul art.61 lit.c și d și art. 65 și 66 beneficiază de un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare.
Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii de fond.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.430/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei nr.1017/6.04.209 emisă de intimata SC "R" -- România Liberă B prin reprezentant.
A fost anulată decizia nr.1017/2009 și dispusă reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior emiterii deciziei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale inclusiv sporurile salariale, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea la daune morale.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.1178/91/29.04.2009 pe rolul Tribunalului Vrancea, contestatorul, în contradictoriu cu intimata SC "R" - - România Liberă, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 1017/6.04.2009 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în temeiul art.65 alin.1 Codul muncii și a solicitat să se anuleze această decizie, să fie reîncadrat în postul deținut, să i se plătească drepturile bănești de la 06.04.2009 și până la reintegrarea pe post și să i se plătească daune morale.
Contestatorul a arătat că decizia este nelegală pentru următoarele motive:
Desfacerea contractului de muncă s-a dispus începând cu 06.04.2009, iar decizia i-a fost comunicată la 07.04.2009, nu a fost consultat sindicatul și au fost încălcate disp.art.57 alin.4 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură mass media, s-a încălcat art.74 Codul muncii în sensul că nu se face nici o referire la lista locurilor de muncă disponibile, nu i s-a acordat preaviz, fiind încălcate disp.art.73 Codul muncii.
Contestatorul a mai arătat că persoana care a semnat decizia de concediere nu avea dreptul să semneze decizii de desfacere a contractului de muncă, astfel că decizia este nulă.
In dovedirea contestației contestatorul a depus la dosar acte.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat să se respingă contestația ca neîntemeiată.
A menționat că au fost respectate dispozițiile prev.la art.74 Codul muncii, iar faptul că în decizie s-a înscris în mod eronat data de 06.04.2008 ca dată a încetării contractului de muncă nu i-a produs contestatorului nici o vătămare pentru că acesta a primit drepturile bănești până la 7.04.2008.
A mai precizat că nu era posibil ca în decizie să fie trecută o listă a locurilor de muncă disponibile, pentru că s-a făcut mențiunea expresă că în cadrul societății nu sunt locuri de muncă disponibile.
Sindicatul a fost informat cu privire la reorganizarea societății prin adresa nr.1101/2.04.2009 și a fost invitat la negocieri pentru aceeași dată la ora 15,30.
Intimata a susținut că daunele morale nu pot fi acordate pentru că nu sunt cuprinse în contractul colectiv sau în contractul individual de muncă.
In dovedirea susținerilor făcute, intimata a depus la dosar acte.
Contestația este întemeiată.
Concedierea a avut loc în temeiul art.65 alin.1 Codul muncii pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, invocându-se desființarea postului de tehnoredactor ocupat de contestator.
Potrivit art.74 Codul muncii decizia de concediere trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: motivele care determină concedierea, durata preavizului, lista locurilor de muncă disponibile.
Prin decizie s-a menționat la art.4 că în cadrul societății nu sunt locuri de muncă disponibile, astfel încât această critică nu este întemeiată.
La art.3 din decizie s-a menționat însă că nu se acordă preavizul de 20 de zile lucrătoare prev.la art.57 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură mass media, ci se acordă o indemnizație în compensare.
Potrivit art.73 Codul muncii persoanele concediate în temeiul art.65 Codul muncii beneficiază de dreptul de preaviz, astfel că acest drept nu poate fi înlocuit cu o despăgubire în bani, rațiunea fiind aceea că potrivit art.73 alin.3 în situația în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător.
Nu se poate reține ca temei pentru această măsură disp.art.57 alin.1) din la nivel de ramură mass media, pentru că potrivit art.236 alin.4) Codul Muncii contractele colective de muncă constituie legea părților doar dacă sunt încheiate cu respectarea dispozițiilor legale.
Decizia a fost legal semnată de reprezentanta, acest drept fiindu-i acordat de conducerea societății prin decizia nr.753/30.11.2007, astfel că această critică nu este întemeiată.
Nu este întemeiată cererea privind acordarea daunelor morale având în vedere că în interpretarea art.269 codul muncii, prin decizia nr. XL /2007 a admis recursul în interesul legii și a stabilit că aceste daune se acordă doar dacă au fost prevăzute în contractul colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă, în cauză contestatorul nefăcând această dovadă.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte contestația, a anulat dispoziția și a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior, iar intimata să fie obligată la plata drepturilor salariale și a sporurilor, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata daunelor morale.
A fost respins cererea privind obligarea intimatei la cheltuieli de judecată, contestatorul nefăcând dovada acestora.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs intimata SC " R" - B, criticând-o pentru greșita aplicare a legii.
A invocat prevederile art.57 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură mass-media, potrivit cărora în cazul în care unei persoane i se desface contractul de muncă fără să i se acorde preavizul prevăzut la alin.1, acesta are dreptul la o indemnizație egală cu salariul de bază pe o lună avut la data desfacerii contractului de muncă, precum și la salariile compensatorii prevăzute la art.35 din contract.
Asemenea dispoziții sunt obligatorii pentru părți urmare a semnării contractului colectiv de muncă și publicării în Monitorul Oficial, prima instanță reținând în mod greșit faptul că nu sunt aplicabile prevederile contractului colectiv de muncă care au caracter special față de cele ale Codului muncii.
A solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de contestator ca neîntemeiată.
Prin întâmpinare, intimatul-contestator a solicitat respingerea recursului ca nefondat, desființarea locului de muncă realizându-se cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii referitoare la precizarea listei locurilor de muncă disponibile existente în momentul concedierii, acordării preavizului și a duratei acesteia, fără să fi efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În ceea ce privește dispozițiile art.57 din contractul colectiv de muncă a argumentat că nu ar avea caracter legal fiind în contradicție cu prevederile art.73 al.1 și art. 236 al.4 muncii.
A solicitat cheltuieli de judecată.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041pr.civilă, curtea îl apreciază ca fiind fondat, cu următoarea motivare:
Potrivit considerentelor hotărârii pronunțată de prima instanță care au determinat-o și care explicitează dispozitivul acesteia, decizia de sancționare ce face obiectul contestației a fost anulată pentru nerespectarea acordării dreptului de preaviz de către intimată.
Conform dispozițiilor art.73 al.1 muncii, persoanele concediate în sensul art.61 lit.c și d, al art.65 și 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare.
Rațiunea prevederii unui asemenea drept la preaviz are dublu scop, pentru angajator limitarea efectelor negative pe care le-ar putea produce denunțarea unilaterală a contractului individual de muncă iar pentru salariat o garanție a dreptului la muncă și a stabilității în muncă.
Fiind prevăzut în favoarea ambelor părți, opinia instanței de recurs este că, prin reglementări de natură convențională, acestea pot stabili asupra modalității de acordare, respectiv beneficiere a dreptului la preaviz.
Este și situația în speță, prin Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură mass-media pentru anul 2006-2007 înregistrat sub nr.993/11/8.05.2006 la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale modificat prin Actul adițional nr.3/13.03.2009, în art.57 al.3 fiind prevăzut ca, în cazul când unei persoane i se desface contractul de muncă fără să i se acorde preavizul prevăzut la al.1, acesta are dreptul la o indemnizație egală cu salariul de bază pe o lună la data desfacerii contractului de muncă, precum și la salariile compensatorii prevăzute la art.35 din prezentul contract.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.7 al.2, art.11 al.1 lit.c din Legea nr.130/1996 contractul colectiv de muncă, încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților producându-și efectele pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura mass-media pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
În lipsa constatării judecătorești a nulității unei asemenea clauze în condițiile art.24 al.2 din Legea nr.130/1996, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură mass-media își produce efectele între părți, cauza de nulitate a lipsei preavizului neputând fi în condițiile arătate mai sus, reținută.
În consecință, va fi admis recursul declarat de intimata SC R - B, în conformitate cu dispozițiile art.312 al.3 pr.civilă cauza urmând să fie trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Vrancea.
Și potrivit Deciziei nr.21/12.06.2009 pronunțată în materia recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție- Secțiile Unite, s-a statuat asupra casării cu trimitere în materia conflictelor de muncă a cauzei, în situația în care prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei.
După casare, instanța de fond va judeca din nou ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată, în condițiile prevăzute de art.315 al.3 pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata SC "R" - - ZIARUL ROMÂNIA LIBERĂ, cu sediul în B, str.- -, sector 3, nr.3, - 101 împotriva sentinței civile nr.430/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Casează sentința civilă nr.430/2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
- - -
Grefier
-
Red./26.11.2009
Dact./4 ex/4.12.2009
FOND: -
Asis.jus.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1141/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1243/2009. Curtea... → |
|---|
