Contestație decizie de concediere. Decizia 1243/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1243/
Ședința publică din 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în G,- A, împotriva sentinței civile nr.1005 din 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în G, str. -. - nr. 1, - 4,. 60.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata - reclamantă avocat în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta - pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al doilea termen de judecată fixat în recurs; recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului și menținea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Motivele de recurs sunt nefondate. Cu privire la acordul părților la încetarea contractului de muncă, acest acord trebuie dovedit cu un act scris. Contestatoarea nu a dorit încetarea contractului de muncă. De la ITM a luat cunoștință de decizia de desfacere a contractului de muncă. Nu a existat acest acord între părți și nici decizia nu a fost comunicată. S-a susținut că a existat un acord telefonic. Ulterior reclamanta a formulat cerere pentru încetarea contractului de muncă pentru că nu era lăsată să intre în societate. Reclamanta nu dorește să mai lucreze în societate pe viitor ci doar să i se respecte drepturile. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată sens în care depune chitanță privind plata onorariului pentru apărător.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 1005/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SRL
S-a dispus anularea deciziei nr.199/7.04.2009 emisă de către pârâta SC SRL
S-a dispus reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior emiterii deciziei 199/7.04.2009.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de la data de 1.04.2009, a desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă în funcție, precum și suma de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr. 2565/121/21.05.2008 rolul Tribunalului Galați, contestatoarea a solicitat anularea deciziei nr.199/7.04.2009 emisă de intimata SC SRL G, reintegrarea pe postul obținut anterior și plata drepturilor salariale cuvenite.
Au fost solicitate și cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, a arătat că a lucrat pe post de confecționer textile începând cu data de 1.11.2007.
La sfârșitul lunii aprilie 2009 i s-a adus la cunoștință faptul că i-a încetat contractul de muncă începând cu data de 1.04.2009.
Decizia nu i-a fost comunicată și, spre surprinderea sa, încetarea contractului de muncă era dispusă în baza art.55 lit.b din Codul muncii, deși nu a existat un acord în acest sens.
Despre decizie, contestatoarea arată că a aflat, de la ITM G când i-a fost înapoiat carnetul de muncă.
Intimata SC SRL Gaf ormulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea contestației.
Chiar dacă nu există un acord scris al contestatoarei pentru încetarea contractului său de muncă, susține intimata, a existat acordul telefonic al acesteia, astfel încât societatea a procedat în consecință.
Contestatoarea nu a mai venit la serviciu din ianuarie și de aceea s-a luat legătura telefonic cu aceasta care a precizat că și-a găsit alt loc de muncă și nu mai înțelege să revină la vechiul loc de muncă.
În acest context, a precizat intimata, a fost emisă decizia ce face obiectul contestației de față.
Tribunalul, analizând legalitatea și temeinicia deciziei contestate prin prisma motivelor invocate și potrivit înscrisurilor depuse la dosar, a reținut următoarele:
Conform deciziei nr.199/7.04.2009, depusă la fila 37 în dosar, contractul de muncă al contestatoarei a încetat în temeiul disp. art.55 lit.b din Codul muncii, adică prin acordul părților.
Contestatoarea a precizat în mod clar că nu a consimțit la așa ceva, iar intimata a recunoscut că nu există o dovadă scrisă în acest sens.
Actul juridic prin care părțile pun capăt raportului de muncă trebuie să îndeplinească condițiile stabilite de lege pentru validitate oricărui act juridic și mai cu seamă este necesar ca ele să-și materializeze acordul de voință printr-un consimțământ care să întrunească cerințele art.948 Cod civil. Într-o atare situație, pentru a proceda la încetarea contractului de muncă în baza art.55 lit.b din Codul muncii, angajatorul trebuie să aibă în vedere o eventuală cerere ori altă manifestare neîndoielnică din care să rezulte intenția clară a salariatului de a părăsi unitatea.
Ca și la încheierea contractului, forma scrisă este cea care trebuie urmată și aceasta, pentru a nu da naștere la echivoc. Ori, în cauza dedusă judecății, convorbirea telefonică de care se prevalează societatea intimată prin întâmpinare naște echivoc, mai ales că la societate se afla și cartea de muncă a contestatoarei, așa încât intimata avea posibilitatea să constate că afirmația salariatei legată de găsirea altui loc de muncă, nu se putea materializa de vreme ce la vechiul loc de muncă nu i se închisese cartea de muncă. De aici, caracterul îndoielnic al manifestării de voință și tot de aici rezultă și de ce e preferabil ca acordul părților să fie consemnat într-un înscris.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada acordului părților la încetarea contractului de muncă al contestatoarei, decizia nr.199/7.04.2009 emisă de SC SRL G apare ca fiind netemeinică și nelegală.
În atare situație, nefiind întrunite cerințele art.55 lit.b din Codul muncii, se impune anularea deciziei contestate cu toate consecințele ce decurg din aceasta, respectiv reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior și plata drepturilor salariale cuvenite începând cu data de la care s-a dispus încetarea nelegală a contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Așa fiind, în contextul celor de mai sus, tribunalul a admis contestația, a anulat decizia contestată și a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior, cu plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 1.04.2009 și până la reintegrarea efectivă, actualizate, majorate și indexate, conform art.78 în referire la art.269 din Codul muncii.
La cererea contestatoarei, intimata a fost obligată și la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depusă la dosar, cheltuieli datorate în baza art.291 din Codul muncii în referire la art.274 pr.civ.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta SC SRL G, criticând-o pentru următoarele motive:
Instanța nu a admis proba testimonială pentru a dovedi acordul intervenit între părți în vederea desfacerii contractului de muncă.
Doctrina apreciază că la încetarea contractului de muncă prin acordul părților nu este necesară forma scrisă a acordului iar încercarea societății de a solicita probatoriul în dovedirea acordului verbal dat de către salariată a fost respinsă.
În acest fel societatea a fost lipsită de posibilitatea de a-și proba susținerile și implicit de dovedi instanței acordul intervenit între părți, cu privire la încetarea contractului individual de muncă.
A mai invocat faptul că reclamanta nu a fost prezentă la sediul societății începând cu februarie 2009 fapt ce ar întări susținerile societății iar, prin introducerea unor acțiuni separate s-a creat o stare de confuzie, fiind invocate stări conflictuale între conducerea societății și salariată, dar fără a se prezenta nici o dovadă și nici un argument juridic în dovedirea celor invocate.
A solicitat admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii recurată în sensul respingerii acțiunii promovată de reclamantă.
Nu a fost formulată întâmpinare.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile formulate de recurenta - pârâtă SC SRL G vizează exclusiv modalitatea de administrare a mijloacelor de probă de către prima instanță, în vederea dovedirii împrejurărilor în care s-a dispus încetarea raporturilor juridice de muncă dintre părți.
Dispozițiile art. 55 lit.b Codul muncii, stabilesc asupra încetării contractului individual de muncă, ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea.
Rezultă că, în vederea încetării contractului individual de muncă prin acordul părților, este necesar ca acestea să stabilească asupra modalității concrete de încetare a raporturilor juridice de muncă, inclusiv asupra datei convenite de la care își produce efectele.
Tocmai pentru a se putea stabili asupra existenței consimțământului ambelor părți, a caracterului serios și explicit al acestuia, lipsit de orice echivoc sub aspect "ad probationem", s-ar impune ca acordul părților să fie consemnat într-un înscris.
De vreme ce încheierea contractului individual de muncă între părți a îmbrăcat forma scrisă, potrivit principiului simetriei și actul prin care acestea pun capăt raporturilor de muncă trebuie să îndeplinească asemenea condiții, prevăzute de lege.
Ca atare, în mod corect față de împrejurările cauzei, prima instanță a apreciat asupra caracterului neconcludent al probei testimoniale, prin încheierea de ședință din data de 17.06.2009.
Cum în recurs nu au fost administrate înscrisuri noi în sensul prevăzut de art. 305 Cod procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 312 al.1 Cod procedură civilă urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SRL G împotriva sentinței civile nr. 1005/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Ca parte căzută în pretenții, conform art. 274 al.1 Cod procedură civilă, va fi obligată recurenta - pârâtă să plătească intimatei - reclamante suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător, potrivit chitanței cu seria - nr.010/11.11.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în G,- A, -idrotehnica,.31, împotriva sentinței civile nr.1005 din 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei - reclamante, domiciliată în G, str. -. - nr. 1, - 4,. 60, suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /28.12.2009
:DC/4 ex/05.01.2010
Fond:/
Asistenți judiciari: C-tin/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1095/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 232/2010. Curtea... → |
|---|
