Contestație decizie de concediere. Decizia 1141/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1141/
Ședința publică din 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în B, str. -, - 7,. 51, împotriva sentinței civile nr.568/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC SRL, cu sediul în B,-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - reclamant, lipsă fiind intimata - pârâtă SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termene de judecată fixat în recurs; recurentul - pârât a depus completări la motivele de recurs;
Recurentul - pârât se legitimează cu CI seria - nr. -, CNP -, emisă de Poliția Mun. B la data de 28.07.2003, precizează că nu dorește să-și angajeze apărător și nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Recurentul - reclamant precizează că instanța de fond nu a avut în vedere disp. art. 163 din Codul muncii. Statele de plată pe lunile noiembrie, decembrie 2008 și ianuarie 2009 nu sunt semnate. Aceste state de plată sunt fictive. Acestea nu au fost înregistrate la ITM. Suma datorată de pârâtă este de 875 lei și nu de 546 lei așa cum a stabilit instanța de fond. Solicită a i se acorda drepturile salariale solicitate, calculate la rata inflației. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.568/23.06.2009 Tribunalul Brăilaa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC SRL.
A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 546 lei, reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 1.dec.2008 - 28 ian.2009, actualizată cu rata inflației la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr.345/113/04.02.2009 reclamantul Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr.345/113/4.02.2009 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SRL B pentru a fi obligată să îi plătească suma de 875 lei reprezentând salariul pentru două luni și J, actualizat cu rata inflației, precum și cheltuielile de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 6.11.2008 a fost angajat la societatea pârâtă pe perioadă nedeterminată, cu un salariu de 350 lei, că la data de 9.01.2009 a primit prin poștă o înștiințare conform căreia începând cu data de 7.01.2009 intră în preaviz de 15 zile și începând cu data de 28.01.2009 contractul de muncă îi încetează, iar la 28.01.2009 a primit decizia de concediere.
A mai susținut că pe perioada de două luni și J nu a primit nici un salariu de la societatea pârâtă, motiv pentru care, întrucât cursul euro a crescut în lunile decembrie 2008 și ianuarie 2009, solictă obligarea pârâtei la plata salariului raportat la rata inflației, pentru a acoperi prejudiciul care i-a fost adus.
Ca temei de drept al cererii a invocat art.109 și 112 Cod procedură civilă și art.161 alin.4 și 163 Codul muncii, iar în dovedire a depus în copie de pe contractul individual de muncă și decizia de încetare a acestuia, precum și adresa prin care i s-a comunicat preavizul.
La primul termen de judecată (12.03.2009), reclamantul a precizat oral că obiectul acțiunii îl constituie plata drepturilor salariale pe perioada decembrie 2008-ianuarie 2009 și a preavizului, actualizate cu rata inflației la data plății.
Cu ocazia cuvântului pe fond reclamantul și-a modificat acțiunea, solicitând ca pârâta să fie obligată și la daune de 2500 lei pentru 7 luni de zile cât a fost împiedicat din vina acesteia să se angajeze. Prin concluziile scrise a reiterat această cerere, solicitând totodată să i se plătească salariul începând cu data de 6.11.2008 până la data de 7.01.2009 și 15 zile de preaviz.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care s-a apărat susținând că în perioada 10.11.2008-28.01.2009, cât a fost angajat, reclamantului i s-a plătit salariul, banii fiindu-i duși la centrul de colectare unde își desfășura activitatea, dar întrucât statele de plată erau la sediul societății acesta nu le-a semnat la data primirii salariilor, urmând să le semneze ulterior.
A mai arătat că întrucât din salariul de 350 lei lunar se scad sumele virate la bugetul statului, reclamantului nu i s-a cuvenit suma de 875 lei solicitată, ci doar 700 de lei.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a contrazis susținerile pârâtei privind încasarea salariului, precizând că nu i s-a prezentat nici un stat de plată și că acesta a fost unul din motivele discuțiilor cu reprezentantul pârâtei și pentru care a primit preaviz.
La solicitarea reclamantului s-a administrat proba cu interogatoriu, iar pârâta a depus copie de pe statele de plată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat de pârâta SC SRL B ca gestionar depozit pe perioadă nedeterminată începând cu data de 10.11.2008, astfel cum reiese din contractul individual de muncă.
Prin adresa nr.40/7.01.2009 pârâta i-a comunicat că din data de 7.01.2009 i se acordă un preaviz de 15 zile lucrătoare, urmând ca începând cu data de 28.01.2009 să îi înceteze contractul de muncă din cauza dificultăților economice, măsură ce s-a concretizat prin decizia de concediere nr.41/28.01.2009.
În perioada cât a fost salariat al pârâtei reclamantul trebuia să primească, potrivit contractului individual de muncă, un salariu de bază lunar brut de 350 lei.
Prin acțiune reclamantul a susținut că nu a primit drepturile salariale cuvenite și care însumează 875 lei.
Potrivit art.163 alin.1 Codul muncii, lata p. salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Or, statele de plată depuse pentru lunile noiembrie - decembrie 2008 și ianuarie 2009 nu sunt semnate de reclamant.
În această situație, este nefondată apărarea pârâtei cum că în fapt reclamantul a primit salariile, dar nu a semnat statele de plată.
Cu privire la suma pretinsă de reclamant prin acțiune, instanța constată că aceasta este mai mare decât totalul drepturilor salariale nete care i se cuveneau pentru lunile decembrie 2008 și ianuarie 2009, inclusiv pentru preaviz.
Astfel, potrivit statelor de plată, în aceste două luni pentru care conform precizărilor făcute în ședința publică din 12.03.2009 a solicitat plata drepturilor bănești, trebuia să încaseze în total 546 lei, iar nu 875 lei.
Nu poate fi primită cererea reclamantului de a i se plăti și drepturile salariale pentru luna noiembrie 2008, deoarece chiar dacă reprezintă o majorare a câtimii obiectului acțiunii, această solicitare s-a făcut prin concluziile scrise, deci după închiderea dezbaterilor.
Întrucât art.161 alin.4 din Codul muncii prevede că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, se constată că cererea reclamantului de actualizare a drepturilor salariale în raport de rata inflației este fondată.
Ținând seama că această actualizare este de natură să acopere prejudiciul cauzat de devalorizarea generată de creșterea inflației, nu mai poate fi primită cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 2500 lei cu titlul de daune cauzate reclamantului în 7 luni de zile.
Mai mult, această solicitare constituie o completare a obiectului acțiunii, care nu a fost formulată în termenul prevăzut de art.132 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele expuse instanța a admis în parte acțiunea și obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 546 lei, reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 1.dec.2008 - 28 ian.2009, actualizată cu rata inflației la data plății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că are de încasat suma de 546 lei în loc de 785 lei.
Nu a indicat nici un temei de drept.
În concluzie a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimata nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. Cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Contrar susținerilor recurentului instanța de fond a reținut corect că suma datorată de societatea intimată este de 546 lei.
Astfel, din statul de plată pe luna decembrie 2008 recurentul are de primit suma netă de 287 lei iar pe luna ianuarie 2009 suma netă de 257 lei, sume corect calculate de angajator.
Corect a învederat recurentul că salariul din contractul individual de muncă înregistrat la ITM sub nr.-/6.11.2008 este de 350 lei însă acesta nu a observat faptul că este salariu de bază brut lunar și nu cel net.
De asemenea, din statul pe luna ianuarie 2009 rezultă că recurentul a încasat suma de 257 lei sumă ce reprezintă preavizul acordat de angajator.
Referitor la inflație, instanța de fond obligat pe angajator să actualizeze drepturile bănești restante cu rata inflației dar nu precizat un anumit cuantum însă acesta nu reprezintă un motiv de recurs întrucât nu-l prejudiciază pe recurent.
Astfel, potrivit art. 371 indice 2 Cod procedură civilă, în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.
Și la alineatul 3 se prevede că, dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației stabilite în bani, indiferent de natura ei se va proceda și la actualizarea sumei. În cazul în care titlul executoriu nu conține nici un asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plății efective a obligației cuprinsă în titlul executoriu.
Deci, recurentul poate oricând cu ocazia executării hotărârii să solicite organului de executare actualizarea creanței.
Față de toate motivele expuse mai sus, se constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică din toate punctele de vedere, nefiind incident nici un motiv de recurs dintre cele prev. de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentă, în baza disp. art. 312 al.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B, str. -, - 7,. 51, împotriva sentinței civile nr.568/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 Octombrie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /12.11.2009
:DC/2 ex/13.11.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
| ← Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1095/2009. Curtea... → |
|---|
