Contestație decizie de concediere. Decizia 1113/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1113
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile declarate de recurentul intimat și de intimata recurentă SC SA împotriva sentinței civile nr. 1141 din 12 VI 2009 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut la ordine, în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru intimata recurentă, lipsă recurentul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată, apărătorul recurentului intimat, avocat a depus la dosar, prin registratura instanței, o cerere prin care solicită lăsarea dosarului la ultima strigare deoarece se află la Tribunalul Vaslui.
Instanța lasă dosarul la ultima strigare și la apelul făcut se prezintă pentru recurentul intimat, avocat ce substituie pe avocat și reprezentantul intimatei recurente.
Părțile prezente precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat, pentru recurentul intimat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Instanța de fond nu a administrat probe pentru capătul de cerere privind acordarea de daune morale. Rezolvând excepția, instanța de judecată l-a privat de posibilitatea de a face apărări în ceea ce privește fondul capătului de cerere accesoriu de acordare a daunelor morale. Solicită trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea celui de al doilea capăt de cerere pentru admiterea daunelor morale. Solicită totodată respingerea recursului formulat de intimata recurentă. Cu cheltuieli de judecată.
Consilier jr. solicită admiterea recursului formulat de societatea intimată recurentă și respingerea recursului formulat de recurentul intimat pentru motivele expuse în întâmpinare. Instanța de fond greșit a admis acele excepții. Contestatorul a fost anunțat prin două convocări.Reclamantul a făcut rost de un certificat medical în condițiile în care pe data de 22 2009 s-a prezentat la serviciu. Solicită casarea sentinței și menținerea deciziei de sancționare.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr 1141 din 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata " " S și s- constatat nulitatea deciziei nr. 2553/26.01.2009 emisă de intimată.
A fost obligată intimata să îl reintegreze pe contestator pe postul deținut anterior emiterii deciziei nr. 2553/26.01.2009 și să-i să achite o despăgubire egală cu drepturile salariale majorate, actualizate și indexate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu desfacerea contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective.
S- respins cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata de daune morale.
A fost obligată intimata să achite contestatorului suma de 2220 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că petentul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 2553/ 26.01.2009 emisă de intimata " " S, solicitând anularea deciziei de desfacere disciplinată a contractului de muncă, reintegrarea în funcția avută și obligarea intimatei să-i plătească despăgubiri egale cu salariile indexate până la reintegrare, precum și daune morale în sumă de 150.000 lei și cu cheltuieli de judecată.
Motivând cererea, contestatorul, prin apărător, arată că a fost angajatul intimatei în perioada 2001- 2009, având funcția de inspector de daune achitându-se de toate sarcinile de serviciu, iar prin decizia nr. 2553/ 2009 i s-a desfăcut contractul de muncă motivat de faptul că în urma controlului efectuat la data de 6.01.2009 s-a reținut că nu a respectat procedura legală de avizare și plată a unor daune (menționate în decizia de desfacere ).
Contestatorul a susținut că măsura luată împotriva lui este netemeinică și nelegală întrucât a fost sancționat disciplinar fără să i se dea posibilitatea de a se apăra, fiind convocat de intimată la data de 23.01.2009 pentru cercetarea disciplinară, iar pe data de 22.01.2009 el a trimis prin fax o adresă conducerii prin care arată că din motive de sănătate nu se poate deplasa la S, solicitând conducerii societății să-i trimită întrebările prin fax, așa cum s-a procedat de fiecare dată cu angajații, dat conducerea a refuzat, procedând ilegal la desfacerea contractului de muncă.
A mai arătat contestatorul că nici unul din motivele menționate în decizie nu sunt reale, iar vinovăția nu-i aparține, dosarele AV 0114IS8, AV 115IS8 și având avizările făcute în termenul legal; dosarul de daună AV 0177 avea polița de asigurare valabilă,iar la dosarele RCA 0373, - și nu era necesar nici un aviz de specialitate, depășirea valorii estimate la dosarele de daună RCA 0331, 0343, 0325, 0342 ȘI 0329IS8 nefiind o greșeală
La deschiderea unui dosar de daună, inspectorul de daună estimează valoarea daunei, însă serviciul stabilește valoarea reală după efectuarea reparației.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 76 - 78 CM și art. 112- 115.pr.civ.
Contestatorul, prin apărător, a depus și răspuns la întâmpinare prin care invocă nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului de muncă, motivat de faptul că nu s- procedat, conf. art. 267 alin. 1 din CM, la efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile iar pe de altă parte potrivit disp. art. 60 litera a din CM concedierea nu putea fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă stabilită prin certificat medical.
Intimata " " prin reprezentant legal a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulate de contestator ca netemeinică și nelegală.
Intimata a arătat că petentul a fost angajatul societății în perioada 6.01.2003 - 26.01.2009 și în urma controlului efectuat la Sucursala I și a neregulilor consemnate în Raportul de audit nr. 31/ 6.01.2009 a fost convocat la data de 23.01.2009, în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile dar acesta a trimis un fax la S la data de 22.01.2009 prin care motiva că nu se putea deplasa la S din motive de sănătate, ori în aceea perioadă s-a prezentat la serviciu semnând condica de prezență și lucrând 8 ore.
A susținut intimata că din înscrisurile depuse reiese clar că faptele săvârșite de contestator au caracter deosebit de grav și prejudiciabil pentru angajator, justificând măsura concedierii disciplinare, făcându-se dovada culpei angajatului care a încălcat cu vinovăție sarcinile de serviciu prin instrumentarea dosarelor de daună necorespunzător, și nesocotind dispozițiile de lucru ale societății.
De asemenea, intimata a solicitat respingerea cererii privind obligarea la daune morale, întrucât răspunderea societății nu poate fi angajată nefiind îndeplinite cumulativ condițiile legale, existența prejudiciului, a culpei și legătura de cauzalitate dintre acestea.
Intimata a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă.
La termenul de judecată din 10.06.2009, instanța a pus în discuția părților excepția nulității deciziei contestate raportat la disp. art. 267 alin. 1 și art. 60 litera a din
Analizând cu prioritate excepția invocată, tribunalul a reținut că numitul a fost salariatul intimatei în perioada 6.01.2003 - 26.01.2009 în funcția de inspector - conform contractului individual de muncă - iar prin decizia nr. 2553/ 2009 emisă de intimată, s-a dispus sancționarea acestuia cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă începând cu data de 26.01.2009 reținându-se că fapta săvârșită de acesta constituie încălcarea prevederilor sarcinilor de serviciu nr. 25791/22.10.2005, punctele 8,12,19 și 22, precum și prevederile IL- 12 Constatarea, evaluarea și lichidarea daunelor.
În ce privește excepția nulității absolute a deciziei de desfacere a contractului - invocată de contestator - reținându-se încălcarea disp. art. 267 alin. 1 CM și prevederilor art. 60 litera din CM, instanța a constatat că aceasta este întemeiată și în consecință a fost admisă.
A reținut instanța că potrivit art. 267 alin. 1.M" Sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabil";iar conform alin. 2 al aceluiași articol "În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii."
Ori, în speță, instanța a reținut că intimata nu a respectat dispozițiile art. 267.
Astfel, prin adresele nr. 1415/ 16.01.2009 și 1523/ 19.01.2009 (filele 26 și 27) contestatorul a fost convocat de intimată în vederea cercetării disciplinare prealabile pentru data de 23.01.2009 ora 10 la sediul central al acesteia.
Prin adresa nr. 386/ 2251/ 22.01.2009( fila 33)contestatorul a comunicat intimatei că din motive de sănătate nu se poate prezenta la S, pe data de 22.01.2009, solicitându-i totodată să îi trimită prin fax întrebările privind cercetarea lui disciplinară, urmând a-i trimite răspunsurile tot prin fax.
Instanța a mai reținut că din cuprinsul certificatului medical al contestatorului a rezultat că la data de 23.01.2009, data la care fusese convocat contestatorul pentru cercetare disciplinară prealabilă, acesta se afla în incapacitate temporară de muncă.
Potrivit disp. art. 60 alin. 1 litera a din M "concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii".
Având în vedere dispozițiile art. 267 alin. 1 din M, împrejurarea că petentul a fost convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile la data de 23.01.2009, dată la care acesta se afla în concediu medical, instanța a constatat că intimata nu și-a îndeplinit obligațiile legale ce îi reveneau în legătură cu cercetarea disciplinară prealabilă, iar convocarea contestatorului pentru o dată la care acesta se afla în incapacitate temporară de muncă - stabilită prin certificat medical - echivalează cu o lipsă a cercetării, aspect sancționat de dispozițiile codului muncii cu nulitatea absolută a sancțiunii.
În ceea ce privește cererea contestatorului vizând obligarea intimatei la plata de daune morale, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât petentul nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit.
În consecință, pentru considerentele expuse, tribunalul, a admis în parte cererea formulată de contestator, constatat nulitatea deciziei nr. 2553/ 2009 emisă de intimată, obligând- să-l reintegreze pe contestator pe postul deținut anterior și să-i achite o despăgubire egală cu drepturile salariale majorate, actualizate și indexate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu desfacerea contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective, respingând cererea petentului vizând obligarea intimatei la plata de daune morale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât intimata cât și contestatorul,criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Prin recursul intimatei SC Asigurări SA s-a motivat că în greșit prima instanță ar fi reținut nulitatea deciziei de concediere pe considerentul că salariatul ar fi fost în concediu medical la data stabilită pentru efectuarea cercetării prealabile, atâta timp cât în data de
21.01.2009 a fost prezent la serviciu de unde a plecat la orele 18,30, iar în data de 22.01.2009
s-a prezentat la serviciu înainte de ora 8,00.
Mai mult decât atât, a susținut intimata, contestatorul s-a prezentat la serviciu pe toată perioada în care a avut concediu medical,desfășurându-și activitatea atât la birou cât și pe teren, semnând condica în fiecare zi,la sosire si plecare, ceea ce dovedește intenția clară a acestuia de a se sustrage de la cercetarea disciplinară, invocând acel certificat obținut în condiții dubioase.
Ca atare recurenta a solicitat casarea sentinței și în rejudecare respingerea contestației ca neîntemeiată.
Prin recursul contestatorului este criticată sentința civilă nr.1141 din 12.06.2009 sub aspectul greșitei respingeri a capătului de cerere vizând daunele morale recurentul susținând că în mod greșit a fost respins ca nedovedit.
A motivat recurentul că nu a putut să-și probeze susținerile întrucât instanța a soluționat cauza pe cale de excepție fără aou ni cu fondul, pentru a le da părților posibilitatea să-și administreze probele necesare, și încălcându-i în acest fel dreptul la apărare.
Ambele recursuri sunt fondate și urmează a fi admise pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
În primul rând Curtea constată că excepția nulității deciziei a fost greșit admisă de către prima instanță.
Curtea reține în acest sens că din înscrisurile aflate la filele 70-80, și anume foaia colectivă de partaj și condicile de prezență pe luna ianuarie rezultă în mod indubitabil faptul că în luna ianuarie 2008 contestatorul a fost prezent la serviciu în perioada 19-27 ianuarie 2008 astfel încât nu se poate susține că nu s-ar fi putut prezenta la efectuarea cercetării prealabile.
În consecință Curtea reține că într-adevăr, instanța de fond a reținut greșit excepția nulității deciziei de concediere cauzată de lipsa cercetării prealabile și de existența concediului medical, atâta timp cât contestatorul a semnat condica de prezență dar a refuzat să se prezinte la cercetarea prealabilă disciplinară. Ca atare Curtea va respinge excepția nulității deciziei 2553/26.01.2009.
Și în privința recursului formulat de contestator Curtea constată că atâta timp cât prima instanță a soluționat cauza pe cale de excepție fără a da posibilitatea acestuia să-și probeze pretențiile așa cum rezultă din încheiere de ședință din 10.06.2009 în care se face mențiunea că pe fond contestatorul are probe de administrat, Curtea reține că i-a fost încălcat dreptul la apărare, în contextul în care capătul de cerere privind daunele morale i-a fost respins ca nedovedit.
În consecință, pentru toate cele ce preced, Curtea, în temeiul disp. art.312 alin. 3.pr.civ. va admite ambele recursuri și va casa integral sentința civilă nr.1141 din 12.06.2009 a Tribunalului I, trimițând cauza spre rejudecare în fond, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de contestatorul și intimata SC Asigurări SA împotriva sentinței civile nr. 1141 din 12 06 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează în tot.
Respinge excepția nulității absolute a deciziei de concediere, conform prevederilor art.267 Codul Muncii.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Iași - complet specializat litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.G:
Tehnored. /
2ex./17.12.2009
Tribunalul I- jud.
Jud.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Georgeta
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1100/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 101/2010. Curtea... → |
|---|
