Contestație decizie de concediere. Decizia 1101/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1101/2008
Ședința publică de la 20 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul A, având ca obiect contestație decizie de concediere, împotriva sentinței civile nr.530/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul reclamant A asistat de avocat, lipsă fiind intimatul pârât AB
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Mandatara recurentului reclamanta solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond admiterea contestației reclamantului. Fără cheltuieli de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar civil nr-, reclamantul Aas olicitat în contradictoriu cu pârâta AB, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
-anularea deciziei nr.59/15.08.2007 de desfacere a contractului de muncă.
-obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate pe perioada 15.08.2007 și până la data plății.
-obligarea pârâtei la plata contravalorii combustibilului consumat în perioada de preaviz, combustibil care se decontează în perioada în care ești angajat.
-obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea reclamantul arată că, a fost angajat al pârâtei în decursul ultimului an. În acest timp a beneficiat de mai multe concedii medicale deoarece a fost bolnav. Toate aceste concedii medicale sunt susținute de către adeverințele medicale eliberate de medicii specialiști și de internările medicale eliberate de către spital.
În momentul în care s-a reîntors la serviciu i s-a comunicat că ar fi mai bine să-și depună demisia, deoarece prezența sa nu mai este dorită.
Deși postul s-a desființat, angajatoarea a postat diverse anunțuri cum că dorește angajarea de noi lucrători comerciali și mai mult decât atât, pe postul său la ora actuală lucrează un alt angajat adus de la alt departament.
Art.65 alin.2 Codul muncii prevede faptul că " desfacerea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă". Din moment ce în locul său actualmente lucrează alt angajat nu înțelege cum angajatoarea a desființat postul respectiv.
Prin precizarea depusă la fila 15 - dosar fond, reclamantul solicită:
-obligarea pârâtei la plata contravalorii combustibilului consumat în perioada de preaviz, combustibil care se decontează în perioada în care ești angajat, respectiv 30 lei.
-obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente celor 45 de sâmbete și duminici lucrate, respectiv sâmbăta 11 ore iar duminica 7 ore, în perioada în care a fost angajat, cu menținerea celorlalte capete de cerere.
Prin întâmpinare (5,6) pârâta solicitat respingerea contestației c a neîntemeiată.
În expunerea de motive se arată că începând cu luna iunie a implementat un program informatic complex care implicat o investiție de un milion euro la nivelul întregii rețele, care permite o evidență clară a stocurilor cu concomitenta operare a vânzărilor și aprovizionării.
De asemenea s-a constata că funcționarea separat și de la distanță a două raioane care sunt complementare a creat în timp destule nemulțumiri clienților, motiv pentru care s-a decis să se elimine cauza acestor nemulțumiri prin acestor două raioane într-unul singur, având în vedere posibilitățile de evidență a gestiunilor din noul program informatic.
Având în vedere sesizarea acestor aspecte de către șeful departamentului "", care pentru motivele arătate mai sus a propus reorganizarea activității celor două raioane, directorul firmei SC AB SRL, prin decizia nr.1422/04.07.2007 a dispus modul de realizare a comasării celor două raioane și măsuri de restructurare a salariaților.
Astfel, în urma testelor privind verificarea însușirii programului informatic, la care au participat gestionarii și agenții comerciali, la trei dintre gestionari li s-a modificat contractul individual de muncă cu acordul lor, respectiv funcția în lucrător comercial iar unul dintre cei doi agenți comerciali a promovat gestionar.
Pentru că prin această reducere a numărului de gestionari a crescut numărul lucrătorilor comerciali, s-a pus problema restructurării personalului cu această încadrare din raionul nou înființat. Având în vedere decizia nr.1422/04.07.2007 privind restructurarea succesivă a doi angajați lucrători comerciali, șeful departamentului a făcut o analiză a activității angajaților pentru restructurarea primului post, și, conform referatului nr.1466/10.07.2007, pe criteriul îndeplinirii sarcinilor de serviciu, angajatul a fost singurul sancționat disciplinar cu diminuarea salariului deoarece a spart 20 de oglinzi, astfel că a fost propus pentru restructurare în prima etapă.
Reclamantul a primit preavizul de concediere nr.1536 în data de 18.07.2007 iar în perioada următoare venit la serviciu 4 ore pentru a-și căuta serviciu.
Cu data de 15.08.2007, în baza deciziei nr.59 din aceeași dată, comunicată personal reclamantului în data de 17.08.2007, i s- desfăcut contractul individual de muncă din motive care nu țin de persoana salariatului, prin desființarea locului de muncă ocupat.
Prin sentința civilă nr.530/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul cu numărul de mai sus, contestația a fost respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul solicită anularea Deciziei nr.59/15.08.2007, prin care angajatorul a dispus desființarea postului de lucrător comercial ocupat de acesta, începând cu data de 15.08.2007, în temeiul art.65 alin.1 Codul muncii.
Potrivit art.65 alin.1 Codul munci, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
La alin.2 al aceluiași articol se prevede că desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Verificând actele încheiate anterior emiterii deciziei de concediere, instanța a reținut ca temeinică și legală decizia de concediere pentru următoarele considerente:
Angajatorul poate decide desființarea postului ocupat de salariat și în consecință concedierea acestuia, ca urmare a reorganizării activității sale.
Singura persoană îndreptățită să aprecieze oportunitatea luării măsurii de desființare a locurilor de muncă este angajatorul, instanța putând cenzura această măsură doar sub aspectul legalității.
Conform referatului nr.1410/2.07.2007 șeful departamentului "" a propus raionului de produse termice cu raionul de produse sanitare și a menționat că în situația comasării, la raionul nou format va fi nevoie doar de 2 gestionari și nu de 4 întrucât volumul de muncă se va diminua.
Prin referatul nr.1466/10.07.2007 urmare a emiterii Deciziei nr.1422/04.07.2007 se arată că singurul sancționat disciplinar conform criteriilor stabilite pentru reducerea personalului, este reclamantul.
Din actele dosarului rezultă că, desființarea locului de muncă a fost determinată de o cauză reală, serioasă și a avut loc efectiv, susținerile reclamantului în sens contrar nefiind dovedite.
Unitatea a făcut dovada că a avut loc o reorganizare prin comasare, a doua raioane, impusă de nevoile societății, iar reducerea de personal a fost definitivă.
anunțuri privind angajarea unor lucrători comerciali, de care reclamantul s-a prelevat pentru a dovedi că desființarea postului n-a fost reală și efectivă, nu vizează departamentul Tehnico-Sanitare unde a fost postul reclamantului ci departamentul, Metale și Mobilă.
Este adevărat că, potrivit declarației martorului, ulterior comasării celor două raioane Tehnico-Sanitare și desființarea postului deținut de reclamant, a existat o nouă reorganizare fiind comasate cu raionul, dar pe de o parte aceste reorganizări nu mai au relevanță iar pe de altă parte același martor susține că în acest raion nu s-a făcut nici o angajare, fapt confirmat și de martorul G, contrar susținerilor reclamantului.
De asemenea, sub aspect formal au fost respectate dispozițiile prevăzute de art.74 Codul muncii, instanța reținând că a fost respectată procedura legală privind concedierea cu acordarea termenului legal de preaviz.
Pentru aceste considerente instanța a respins capătul 1 din cererea introductivă de instanță ca nefondat, aceiași soartă având și capătul 2 de cerere, accesoriu principalului.
Referitor la cererea privind obligarea societății pârâte la plata contravalorii combustibilului consumat în perioada de preaviz, reclamantul nu a făcut dovada existenței unei obligații în acest sens din partea angajatorului care să justifice o astfel de cerere. Faptul că angajatorul a înțeles să acorde această facilitate angajaților săi nu poate constitui o obligație atâta timp cât nu s-a concretizat într-un contract al părților. Drepturile și obligațiile părților angajați-angajatori sunt prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă și Regulamentul Intern, fără însă a exista negociată de părți o astfel de obligație a angajatorului, urmând ca cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata contravalorii combustibilului să fie respinsă ca nefondată.
Reclamantul investit instanța cu o cerere privind plata drepturilor salariale aferente celor 45 de sâmbete și duminici lucrate, respectiv sâmbăta 11 ore și duminica 7 ore, fără însă a face dovada că angajatorul nu a achitat aceste drepturi.
Din pontajele depuse în probațiune, rezultă că reclamantul a prestat activitate în zilele de sâmbătă și duminică conform organizării activității dar din formularea cererii nu rezultă clar dacă solicită sporul pentru muncă suplimentară sau drepturi salariale neachitate.
Conform regulilor privind organizarea muncii în unitate(Regulamentul Intern)programul de lucru stabilit la pct.2.2 prevedea continuarea activității și în zilele de sâmbătă și duminică. La același punct alineat ultim din regulament, era prevăzută obligația șefilor de compartimente de a ține evidența orelor suplimentare și compensarea acestora cu timp liber.
suplimentare se achită de angajator conform pct.2.5 din regulament, doar în situațiile deosebite când nu s-a putut acorda timp liber corespunzător în termen legal.
Reclamantul beneficiat de zile libere conform pontajelor, astfel instanța a reținut că acesta nu a făcut dovada pretențiilor sale și a respins și acest capăt de cerere ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației.
În expunerea de motive arată că instanța de fond a omis să cerceteze decizia contestată din punct de vedere al legalității. Aceasta este lovită de nulitate absolută deoarece nu conține lista locurilor de muncă disponibile în unitate pentru care contestatorul ar fi trebuit să opteze.
În mod incorect, apreciază contestatorul, instanța de fond a arătat că intimata a dovedit existența cauzei reale și serioase în desființarea locului de muncă ocupat de el. Desființarea locului de muncă nu este efectivă deoarece postul de lucrător comercial nu a fost desființat, concedierea sa fiind urmată la scurt timp de reînființarea postului cu o denumire ușor schimbată. Desființarea locului de muncă nu are o cauză reală, nefiind, conform art.65 alin.1 Codul muncii, rezultatul dificultăților economice, transformărilor tehnologice sau reorganizării activității, ci reprezintă doar o comasare a două compartimente.
Desființarea locului de muncă nu este nici serioasă întrucât nu se bazează pe situații temeinice, ci disimulează realitatea.
În speță nu s-a realizat o desființare efectivă a locului de muncă, instanța de fond neluând în considerare declarațiile martorilor audiați în cauză. Instanța de fond nu a observat că din cuprinsul deciziei contestate nu reiese motivul economic, tehnic sau financiar care a determinat reorganizarea unității. Decizia nu conține criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, lista tuturor locurilor disponibile, termenul în care salariații pot opta pentru ocuparea unui loc de muncă vacant.
În mod greșit instanța de fond i-a respins capătul de cerere privind drepturile salariale aferente sâmbetelor și duminicilor lucrate, deși a solicitat acest fapt și un spor pentru munca suplimentară.
Deliberând asupra recursului de față prin prisma criticilor formulat și din oficiu conform prevederilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Prin contestația adresată Tribunalului Alba contestatorul Aas olicitat anularea Deciziei nr.59/15.08.2007 prin care intimata AB AIa dispus desființarea postului de lucrător comercial ocupat de acesta în temeiul art.65 alin.1 Codul muncii.
În mod corect instanța de fond a reținut că decizia de concediere este legală și temeinică, angajatorul dispunând desființarea postului ocupat de salariat ca urmare a reorganizării activității sale.
Prin referatele nr.1410/02.07.2007 și nr.1466/10.07.2007, intimata a făcut dovada că desființarea locului de muncă a avut loc ca urmare a comasării raionului de produse termice cu raionul de produse sanitare, la raionul nou format fiind nevoie doar de 2 gestionari în loc de 4, ca urmare a diminuării volumului de muncă.
Singurul îndreptățit să aprecieze oportunitatea luării măsurii de desființare a unui sau mai multe locuri de muncă este angajatorul, instanța putând cerceta această măsură doar sub aspectul legalității, lucru pe care, contra susținerilor contestatorului, instanța de fond l-a făcut.
celor două raioane, care a avut drept efect desființarea locului de muncă deținut de contestator a fost rezultatul reorganizării activității societății intimate. Prin reorganizarea societății, în baza art.65 din Codul muncii se înțelege inclusiv orice modificare a structurii interne a angajatorului, precum și orice măsură de ordin organizatoric vizând creșterea performanțelor în activitate, singurul îndreptățit să decidă în acest sens fiind angajatorul.
Procedându-se la celor două raioane numărul posturilor de lucrători comerciale s-a diminuat, situație în care contestatorul a fost concediat. Concedierea sa și nu a altui lucrător comercial din raionul nou creat a fost motivată și prin faptul că a fost singurul angajat din această categorie care a fost sancționat.
Așa cum corect a reținut instanța de fond desființarea locului de muncă este efectivă, în sensul că locul de muncă în cauză a fost eliminat din statul de funcții.
Contrar susținerilor contestatorului acest loc de muncă nu a fost reînființat, nici chiar sub o altă denumire. Analizând corect probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a observat corect că a urmat o nouă comasare, dar nici în noul raion creat prin comasare nu au fost efectuate angajări care să justifice susținerea contestatorului în sensul că postul său a fost reînființat și încredințat altei persoane.
De asemenea contrar susținerilor contestatorului, desființarea postului în discuție este reală și serioasă în sensul că are caracter obiectiv, adică a fost reclamantă de necesitatea reorganizării activității expres menționată în art.65 Codul muncii. Suntem în prezența unei cauze precise care, pentru considerentele sus arătate, reprezintă adevăratul motiv al concedierii, neavând rolul de a disimula existența altui motiv.
Interesul legitim al angajatorului pentru concedierea salariatului este dictat de nevoia eficientizării activității sale, astfel încât nu a existat altă soluție în afara concedierii contestatorului.
Sub acest aspect nu există un temei legal care să-l oblige pe angajator să insereze în decizia de concediere motivul economic, tehnic sau financiar care a determinat reorganizarea unității, referatele privind celor două raioane și menționarea în cuprinsul deciziei a art.65 alin.1 Codul muncii fiind suficiente în acest sens.
În egală măsură, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului prevăzută de art.65-67 din Codul muncii nu impune existența unor criterii de stabilire a ordinii de prioritate, a listei tuturor locurilor de muncă disponibile și a termenului în care salariați concediați pot opta pentru ocuparea unui loc de muncă vacant, așa cum prevăd dispozițiile art.64 din Codul muncii atunci când ne aflăm în prezența concedierii dispuse pentru motivele prevăzute la art.61 lit.c și d Codul muncii.
Chiar dacă am avea în vedere principiul bunei-credințe în exercitarea relațiilor de muncă instituit de art.8 din Codul muncii, conform căruia angajatorul ar trebui să îndeplinească obligația prevăzută de art.64 alin.1 de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea sa profesională, în speță acest lucru nu era realizabil câtă vreme s-a făcut dovada că nu au fost create locuri de muncă noi și nu existau altele vacante care i-ar fi putut fi propuse contestatorului.
Față de această situație urmează a fi înlăturată susținerea contestatorului în sensul că decizia de concediere ar fi lovită de nulitate absolută deoarece nu conține lista locurilor de muncă disponibile în unitate pentru care contestatorul ar fi putut să opteze.
Prin precizarea de contestație de la fila 15 contestatorul a solicitat să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale aferente celor 45 de sâmbete și duminici lucrate, respectiv sâmbăta 11 ore iar duminica 7 ore.
Instanța de fond reținut că, din pontajele depuse în probațiune, rezultă că reclamantul a prestat activitate în zilele de sâmbătă și duminică, conform organizării activității societății intimate.
Conform Regulamentului intern al intimatei, așa cum corect a reținut instanța de fond, programul de lucru al intimatei prevedea continuarea activității și în zilele de sâmbătă și duminică, evidența activităților realizate în aceste zile fiind ținută de șefii de compartimente și compensată cu zile libere, zile libere de care contestatorul a beneficiat conform pontajelor, situație în care în mod legal instanța de fond a respins ca nefondat acest capăt de cerere.
Față de cele ce preced, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, fiind la adăpost de criticile formulate, în baza art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr.530/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.11.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Thred.
2 ex./10.12.2008
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 489/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 3335/2009. Curtea... → |
|---|
