Contestație decizie de concediere. Decizia 1114/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (6591/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1114/
Ședința publică de la 24.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER:
************************************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.4800 din data de 11.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.17.039/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul-pârât PARLAMENTUL ROMÂNIEI - CAMERA DEPUTAȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant, personal, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul-reclamant depune la dosar copie, certificată pentru conformitate cu originalul, reprezentând o listă cu personalul ce nu se regăsește în statul de funcții propus pentru Departamentul economico-financiar. Totodată, invocă dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004 și solicită efectuarea controlului judecătoresc al actelor, conform Constituției.
Curtea admite proba cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-reclamant, personal, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate în sensul de a se efectua controlul judecătoresc al actelor, să se constate că nu a avut contract legal de muncă.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
După luarea cauzei în pronunțare, dar nu înainte de sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă reprezentantul convențional al intimatului-pârât, consilier juridic, care depune la dosar precizări scrise. Instanța le primește și îi aduce la cunoștință măsurile dispuse.
CURTEA
În opinie majoritară, cu privire la recursul dedus judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.4800 din data de 11.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, respins acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimatul PARLAMENTUL ROMÂNIEI -CAMERA DEPUTAȚILOR, având ca obiect contestație decizie de concediere, ca existând autoritate de lucru judecat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr- la data de 16.05.2007, contestatorul a chemat în judecată pe intimatul Parlamentul României - Camera Deputaților, pentru a se constatat că a fost concediat ilegal în anul 2001 și să se constate nulitatea absolută a Ordinului nr. 1085/08.10.2001, să se dispună repunerea părților în situația anterioară concedierii.
În motivarea acțiunii sale contestatorul a arătat că în calitatea sa de funcționar public trebuia concediat conform prevederilor Legii nr. 188/1999 și nu potrivit prevederilor vechiului cod al muncii.
În motivare contestatorul a mai arătat că în.nr.1085 din 8.10.2001 s-au invocat prevederile Hotărârii Biroului Permanent nr.8/29.08.2001, act ce nu are bază legală, că în Camera Deputaților nu a existat o reorganizare reală iar ca temei legal sunt invocate articole din Codul Muncii și nu din Legea nr. 188/1999, la acea dată el ar fi trebuit să fie funcționar public.
Totodată, contestatorul a arătat că intimata nu a făcut dovada inexistenței unor posturi similare cu cel deținut de el, că nu a fost indicat Contractul Individual de Muncă, că nu au fost respectate dispozițiile art. 133 alin. 1 din Codul Muncii.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 53/2003, art. 283 (le) și art. 283 (2), Legea nr. 188/1999, Legea nr-, Codul Civil art. 1171, etc.
În susținerea acțiunii sale contestatorul a solicitat proba cu interogatorul intimatei, a numitului, precum și proba cu acte.
Intimata prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 20.06.2007 a invocat excepția autorității de lucru judecat față de acțiunea soluționată prin sentința civilă nr. 1205/06 august 2002, pronunțată în dosarul nr. 4400/2002 al Tribunalului București secția a a, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2084 din 20 noiembrie 2002, Curții de APEL BUCUREȘTI. Se precizează de către intimată că nulitatea ordinului contestat prin prezenta cerere de chemare în judecată a mai fost solicitată și în următoarele dosare: 4687/LM/2002, 4295/LM/2004 și 4329/3 octombrie 2004. în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 cod civil întrucât există identitate de părți în prezenta cauză cât și cele soluționate anterior, obiectul litigiilor este identic respectiv contestarea ordinului nr. 1085 din 08 octombrie 2001, iar fundamentul raportului juridic dedus judecății este același cu temeiul juridic al acțiunilor soluționate prin hotărârile anterioare.
Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 221-223 din Regulamentul Camerei Deputaților a fost respinsă ca inadmisibilă în ședința publică din 16.04. 2007.
Instanța de fond în baza art. 137 raportat la art. 166 Cod procedură civilă a analizat excepția autorității de lucru judecat invocată de intimată. Potrivit art.1201 Cod civil este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Analizând condițiile impuse imperativ de art.1201 Cod civil în raport de actele depuse la dosar s-a constatat de către instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile triplei identități de părți, obiect și cauză față de acțiunea soluționată prin sentința civilă nr.1205 din 06 august 2002 pronunțată în dosarul nr.4400/2002 al Tribunalului București secția a VIII-
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul, în dezvoltarea motivelor de recurs, susține că: instanța de fond nu a ținut cont că a declarat absolut toate actele depuse de pârâtă sau invocate de aceasta ca fiind false și nule, inclusiv adresa de întâmpinare și concluziile scrise, sens în care a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă J cu nr. 10352/21.05.2008; întâmpinarea a declarat-o tardiva și ilegală, întrucât disprețuiește cerințele art. 115(2,3,4) CPC, fiind semnată de persoane ce nu îndeplinesc cerințele art. 1171 CC. au fost numiți politic și nu "pe baza de concurs" public așa cum obligă prevederile art. 68 (1) din Legea nr. 188/1999; instanța de fond a preluat și și-a format convingerea în mod fals folosindu-se de vorbele ticluite ale pârâtei și nu de acte certe ce trebuiau supuse controlului judecătoresc; nu a verificat actele dosarului și nici nu a admis proba cu înscrisuri inclusiv in a demonta cererea de lucru judecat formulata în fals de pârâtă.
Recurentul mai precizează că instanța de fond nu s-a pronunțat și nici nu a pus în discuție excepțiile ridicate de mine în baza art. 137 (1,2) CPC, căutând să le omită, astfel:- pârâta Camera Deputaților nu are calitate procesuala ea fiind legislativa, cu organizare, statut, structura si regulament propriu conform art. 61,62,63,64 si 73 (3a) din Constituția României. Calitate procesuala o au serviciile Camerei organizate și structurate separat în baza legii nr. 188/1999 - lege invocata de Constituția României la art. 73(3j)a Legii nr. 7/2006 a Regulamentului Funcționarilor Publici, etc.; - a omis să constate că prevederile din art. 221-223 ale Regulamentului Camerei chiar daca nu pot fi neconstituționale, atunci acestea sunt nule ca efect al art. 104(2) din legea nr. 188/1999; - pârâta este închisă în drept ca efect al disprețuirii legii nr. 188/1999J cu termen limita 31 iulie 2000, ea nefiind organizata si structurata ca autoritate publica ci ca o structura de tip mafiot care sa satisfacă dorințele si poftele unor aleși infractori. De asemenea legea 7/2006 a fost aplicata tardiv si eronat, aceasta fiind amânata printr-o ordonanța ilegala emisa de Guvern; - pârâta este închisă în drept ca efect al Hotărârii Biroului Permanent nr. 6/2001 când au fost anulate definitiv și irevocabil structurile organizatorice, statul de funcții precum si alte activități ce decurgeau din falsa reorganizare decisa prin Hotărârea Camerei Deputaților nr.30/2008; - pârâta este închisă în drept întrucât funcționează și este structurată pe baze ilegale, toate actele emise în acest sens sunt nule, ele neavând girul Plenului Camerei așa cum obliga regulamentul la art.29 alin.1 lit.k si art. 31alin. 1, lit. m,o,p; - pârâta nu are folosința și exercițiul drepturilor procedurale fapt ce contravine art. 41(1), 42 si 43(1,2) Cod pr.civilă; - cauza a fost soluționata la grămadă cu speța din Dosar nr-, Hotărârea fiind "trasa la indigo"; - instanța nu a ținut cont că a învederat și a probat cu înscrisuri certe că este o noua situație de fapt necunoscută și nesoluționată niciodată. De asemenea precizat că în drept și în fapt cauza nu a fost soluționata niciodată ci s-au aplicat tehnici și proceduri de fraudare folosindu-se de acte false depuse de pârâtă, acte necenzurate de instanță; - notele scrise depuse de recurent în data de 06.09.2006 ca si întreaga acțiune nici nu au fost analizate și evaluate;- sentința civila nr. 1205/2002 (dosar nr. 4400/2002) este un fals ordinar și ilegal întrucât speța a fost delegată absolut legal, prin adoptarea sentinței civile nr. 195/2002, dosar nr. 7702/2001 de aceeași instanța a Tribunalului București, dar de un judecător onest;- în mod fals se invocă dosarele nr. 4687/LM/2002, 4295/LM/2004 si - care au alte stări de fapt dar și acestea au fost soluționate tot prin fraudă prin invocarea ilegală și netemeinică a art. 1201 Cod Civil.
Intimatul Parlamentul României - Camera Deputaților a formulat întâmpinare (filele 8 - 13 dosar recurs), prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică a sentinței atacate, motivat de faptul că a operat, în speță, autoritatea de lucru judecat, aspect reținut în mod corect de către prima instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea,în opinie majoritară, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1, alin.2 și alin.3 teza a 2-a raportat la alin.5 Cod proc. civilă, constată că recursul este fondat, astfel că îl va admite, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Întrucât recurentul-contestator nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 al.3 din Codul d e procedură civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate, face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art.304 pct. 8 și pct.9 din Codul d e procedură civilă, astfel că va analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.
Cât privește recursul, Curtea reține că în mod eronat instanța de fond a constatat că, în speță, sunt îndeplinite condițiile triplei identități - părți, obiect și cauză - față de cu cele soluționate irevocabil, anterior, prin sentința nr.1205/06.08.2002 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, irevocabilă prin decizia nr. 2084/20.11.2002 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția pentru Conflicte de Muncă și, respectiv, prin sentința civilă nr.567/10.02.2003 a Tribunalului București - Secția a VIII-a - Litigii de Muncă, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1839/2003 a Curții de Apel Alba Iulia - Secția Civilă.
Astfel, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art.1201 din Codul civil:
"Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată areacelași obiect, este întemeiată peaceeași cauzăși este întreaceleași părți,făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.".
În raport de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că deși procesul se poartă între aceleași părți și are, în esență, același obiect cu cel din procesele anterioare, totuși, în speța de față,cererea de chemare în judecată nu este întemeiată pe aceeași cauză.
Aceasta întrucât se tinde la constatarea nulității Ordinului nr.1085/08.10.2001, sens în care se invocă, privitor la acest act administrativ, excepția de nelegalitate, potrivit dispozițiilor art.4 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, solicitând efectuarea controlului judecătoresc al actelor, conform Constituției, aspecte care nu au fost soluționate de către instanțele de judecată, în litigiile purtate anterior între părți.
Dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, referitoare laexcepția de nelegalitate, prevăd că:
(1)Legalitatea unui act administrativ unilateralcu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces,pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond,sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza.Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze.
(2)Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
Ca urmare, Curtea reține că nu este întrunită, în prezenta cauză, tripla identitate de elemente - obiect, cauză, părți - astfel că instanța de fond după ce, în prealabil, verifica dacă este competentă, avea a analiza susținerile recurentului-contestator, în legătură cu Ordinul menționat mai sus, fapt ce nu s-a întâmplat, de vreme s-a respins acțiunea pentru existența autorității de lucru judecat.
Pentru aceste considerente, Curtea, constatând că, în speță, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, apreciază că recursul este fondat, fapt pentru care, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1, alin.2 și alin.3 teza a 2-a raportat la alin.5 Cod proc. civilă, îl va admite, ca atare și, în consecință, va casa sentința recurată și va trimite cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal, prilej cu care vor fi analizate aspectele invocate de intimat cu privire la Ordinul nr.1085/08.10.2001 și vor fi puse în discuție și, apoi, administrate, toate mijlocele de probă considerate a fi utile soluționării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.4800 din data de 11.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.17.039/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul-pârât PARLAMENTUL ROMÂNIEI - CAMERA DEPUTAȚILOR.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 31.03.2009
Jud.fond:;
În opinia separată se apreciază că recursul este nefondat, excepția autorității de lucru judecat fiind corect admisă de prima instanță, față de care s-ar fi impus respingerea căii de atac declarate potrivit art. 312 alin. 1 pr. civ.
Astfel, pornind de la tripla identitate, ce circumscrie autoritatea de lucru judecat potrivit art. 1201 Cod civil, se constată că prezentul proces se poartă între aceleași părți, pentru același obiect și întemeiat pe aceeași cauză juridică cu cele soluționate irevocabil anterior, prin sentința nr. 1205/06.08.2002 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, irevocabilă prin decizia nr. 2084/20.11.2002 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția pentru Conflicte de Muncă, respectiv prin sentința civilă nr. 567/10.02.2003 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Litigii de Muncă, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1839/2003 a Curții de Apel Alba Iulia - Secția Civilă.
Se apreciază din acest punct de vedere, că formularea parțial diferită a pretenției deduse judecății în cele trei procese, respectiv formularea unor motive noi de nevalabilitate a ordinului contestat, nu sunt de natură să înlăture identitatea de obiect și cauză juridică a acțiunilor, câtă vreme se tinde la obținerea aceluiași beneficiu, contrar statuărilor irevocabile cuprinse în hotărârile judecătorești anterioare cu privire la natura raporturilor juridice, respectiv legalitatea și temeinicia ordinului contestat.
Astfel, prin sentința civilă nr. 1205/06.08.2002 a Tribunalului București, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2084/20.11.2002 a Curții de APEL BUCUREȘTI, s-a constatat legalitatea și temeinicia desfacerii contractului de muncă, urmare a reorganizării efective a instituției angajatoare, iar prin sentința civilă nr. 567/10.02.2003 a Tribunalului București, irevocabilă prin decizia 1839/2003 a Curții de Apel Alba Iulia, s- constatat autoritatea de lucru judecat a acțiunii ulterioare ce urmărește același scop și tinde la contrazicerea situației juridice recunoscute prin prima hotărâre, contestatorul urmărind să obțină rejudecarea cauzei prin prisma unui singur alt aspect al întregului pe care-l reprezintă contestația împotriva desfacerii contractului individual de muncă.
În consecință, în opinia separată se apreciază că admiterea prezentului recurs, cu consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei, spre rejudecare, reprezintă o încălcare a autorității de lucru judecat atât a hotărârii judecătorești irevocabile ce s-a pronunțat asupra fondului pretenției de anulare a ordinului contestat, cât și a autorității de lucru judecat ce se atașează deciziei irevocabile prin care s-a constatat, în al doilea proces, inadmisibilitatea reanalizării legalității măsuri de încetare a contractului de muncă, sub aspectul nulității absolute sau relative, temeiurilor de drept care-au motivat-o și temeiniciei.
JUDECĂTOR
Red.
Tehnored.
2 EX./06.04.2009
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 150/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 5441/2009. Curtea... → |
|---|
