Contestație decizie de concediere. Decizia 1122/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIECIVILĂ Nr. 1122/2008
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - președintele Curții de Apel
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 410/03.04.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Se constată că s-a depus la dosar din partea reclamantului recurent notă de cheltuieli iar din partea pârâtei intimate concluzii scrise la care a atașat un set de acte.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 17 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr-, contestatorul - a chemat în judecată pe intimata " " D solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se dispună anularea deciziei nr.5678/9.11.2007 emisă de intimată și reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii, respectiv cel de șef obiectiv punct de lucru P;
- să fie obligată intimata la plata drepturilor salariale care i se cuvin, la zi, a concediului de odihnă aferent anului 2007 și a daunelor morale în sumă de 150.000 RON;
- să fie obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației sale a arătat că măsura disciplinară a concedierii, dispusă împotriva sa pe motive disciplinare este netemeinică și nelegală deoarece referatul nr.4932/4.10.2007, care a constatat așa zisele abateri disciplinare, nu i-a fost comunicat iar cu ocazia cercetării disciplinare prealabile la care a fost convocat au fost încălcate dispozițiile art.267 alin.2 Codul muncii, în sensul că, deși l-a recuzat pe președintele de sindicat, care a participat la cercetare, nu i s-a dat posibilitatea de a fi asistat de către un alt reprezentant sindical deși solicitat acest lucru.
În al doilea rând a susținut că motivele care au stat la baza concedierii sale, respectiv lipsa de la locul de muncă, începând cu data de 1.10.2007, și neîndeplinirea obligațiilor de serviciu, sunt nereale deoarece nu a fost primit în unitate și nu i s-a mai dat sarcini de serviciu.
În plus, contestatorul a învederat că măsura concedierii a vizat înlăturarea sa din societate, urmare a alegerii sale ca vicepreședinte în cadrul Sindicatului personalului de pază și ordine publică, din cadrul societății intimate și că a mai fost sancționat anterior de două ori, în 13.08.2007 și 23.08.2007.
Daunele morale au fost solicitate de către contestator cu motivarea că starea sănătății sale s-a alterat în urma acestei concedieri abuzive iar imaginea sa în cadrul unității precum și în societate a avut de suferit.
În drept, a invocat art.263 și urm. Codul muncii, art.172 Cod proc.civ., Regulamentul de organizare și funcționare al societății în domeniul pazei obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecției persoanelor.
Prin întâmpinarea depusă, în condițiile art.115-118 Cod proc.civ. intimata " " Das olicitat respingerea contestației formulate de contestatorul - ca fiind neîntemeiată deoarece emiterea deciziei de concediere s-a făcut cu respectarea prevederilor art.267-268 Codul muncii.
Sub aspectul temeiniciei măsurii, intimata a învederat că - a săvârșit numeroase abateri disciplinare, fiecare dintre ele sancționate de Regulamentul intern al unității, cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Prin urmare, faptul că a fost ales vicepreședinte al sindicatului nu-l exonerează, de obligația de îndeplinire corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu așa cum considerat contestatorul.
Referitor la plata salariilor, societatea intimată a susținut că din moment ce contestatorul nu mai prestat nici o activitate, începând cu data de 1.11.2007, nu este îndreptățit a primi salar.
În legătură cu daunele morale solicitate de contestator, intimata a arătat că nici această cerere nu este fondată întrucât acesta nu a fost supus vreunei hărțuiri de natură a-l îmbolnăvi.
Prin sentința civilă nr.410/LM/3.04.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, s-a respins acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul - împotriva pârâtei " "
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că decizia nr.5678/9.11.2007 emisă de intimată, prin care i-a fost desfăcut disciplinar contractul de muncă, în temeiul art.61lit.a Codul muncii, este temeinică și legală.
Astfel, sub un prim aspect s-a constatat că reclamantul a fost convocat de unitatea pârâtă, în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, că acesta s-a prezentat la unitate, conform procesului verbal încheiat la data de 19.10.2007, la data stabilită și că a refuzat să dea notă explicativă în legătură cu faptele reținute în sarcina prin referatul nr.4932/4.10.2007.
Prin urmare, sub acest aspect s-a reținut că sancțiunea a fost aplicată cu respectarea prevederilor imperative ale art.268 Codul muncii.
În ce privește susținerea reclamantului conform căreia concedierea sa are legătură cu alegea lui ca vicepreședinte de sindicat, instanța de fond a înlăturat această afirmație, deoarece nu au fost administrate dovezi în acest sens.
Sub aspectul temeiniciei deciziei de concediere instanța de fond constatat că abaterile disciplinare reținute în sarcina reclamantului au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă că acesta nu s-a mai prezentat la serviciu începând cu 1.10.2007, fiind pontat ca absent nemotivat și că prin lipsa sa de la locul de muncă, activitatea la obiectivul de care răspunderea reclamantul fost afectată. De asemenea s-a mai reținut că reclamantul nu a predat toate documentele și bunurile primite în dotare.
Ca o consecință a celor de mai sus, instanța a respins și celelalte capete de cerere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamantul - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată.
În expunerea motivelor de recurs a arătat că soluția primei instanțe este greșită deoarece a avut în vedere împrejurarea potrivit căreia, la data concedierii, recurentul avea calitatea de vicepreședinte al sindicatului, fiind ales cu unanimitate de voturi, și că s-au încălcat, în acest mod, dispozițiile imperative ale art. 10 alin.1 din Legea nr.54/2003.
În al doilea rând, a arătat că și dacă nu s-ar lua în considerare calitatea sa de vicepreședinte de sindicat, decizia de concediere este lovită de nulitate deoarece convocarea recurentului, în vederea efectuării cercetării disciplinare, nu a fost făcută în termenul de 5 zile prevăzut de art.75 alin.3 Codul muncii.
Un alt motiv de nelegalitate îl reprezintă faptul că procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării disciplinare nu a fost înregistrat, contrar dispozițiilor art.75 alin.9 Codul muncii și că lipsește, din partea comisiei de disciplină, propunerea de aplicare a unei sancțiuni disciplinare, condiție prevăzută de art.75 alin.8 Codul muncii.
Pe fond, recurentul a învederat că instanța de fond a procedat la o analiză superficială a stării de fapt deoarece din probele administrate în cauză rezultă că documentele solicitate de la recurent, se aflau la obiectivele din și că deși a dorit să le predea, societatea pârâtă și-a trimis nici un reprezentant care să le preia.
În legătură cu absențele nemotivate de la locul de muncă, recurentul a arătat că acest aspect nu este real deoarece din probele administrate rezultă că unul din obiectivele de pază se afla în gara unde că recurentul s-a prezentat cu regularitate și că doar acțiunile rău-voitoare ale pârâtei au făcut ca acesta să rămână fără loc de muncă și fără atribuții de serviciu.
Referitor la daunele morale, recurentul a învederat că acestea i se cuvin întrucât de la alegerea sa ca vicepreședinte de sindicat au fost exercitate, în permanență, presiuni pentru ca acesta să abandoneze activitatea sindicală. Aceste presiuni au început în data de 9.08.2007, când i-a fost aplicată prima sancțiune disciplinară, cea a avertismentului, anulată printr-o hotărâre judecătorească și a continuat, apoi, cu schimbarea unilaterală a locului de muncă, prin decizia nr.3976/23.08.2007 a pârâtei, cu desfacerea contractului de muncă, în baza art.65 Codul muncii, prin decizia nr.5018/8.10.2007, decizie anulată ulterior de angajator, prin decizia nr.5300/17.10.2007, însă fără să i se mai ofere un loc de muncă. Ultimul incident a fost cel finalizat prin decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă, contestată în prezenta cauză.
Prin urmare, recurentul a apreciat că toate aceste hărțuieli la care a fost supus sistematic de către unitatea pârâtă, sunt de natură să justifice temeinicia cererii de acordare a daunelor morale.
În drept, a invocat art.304/1 Cod proc.civ. art.10 alin.1 din Legea nr.54/2003, art.267 și urm. Codul muncii și unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Intimata pârâtă " " Dad epus întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamantul -.
În apărare, intimata a susținut că soluția instanței de fond este temeinică și legală, întemeindu-se pe o interpretare corectă a prevederilor legale în materie și pe o apreciere justă a probelor administrate în cauză.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate și potrivit art.304/1 cod proc.civ. precum și din oficiu, În limitele stabilite de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că recursul reclamantului este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor "În timpul mandatului și în termen de 2 ani de la încetarea mandatului, reprezentanților aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale nu li se poate modifica sau desface contractul individual de muncă pentru motive neimputabile lor, pe care legea le lasă la aprecierea celui care angajează, decât cu acordul scris al organului colectiv de conducere ales al organizației sindicale."
În consecință, pentru a beneficia de protecția conferită de acest text de lege, desfacerea contractului individual de muncă trebuie să aibă la bază motive neimputabile reprezentantului ales în organele de conducere ale sindicatului, nu motive imputabile cum este cazul în reclamantului.
Cum desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului recurent a fost una de natură disciplinară, având ca temei art.61 lit. a Codul muncii, respectiv săvârșirea de abateri disciplinare, acesta nu poate beneficia de protecția conferită de art.10 alin.1 din Legea nr.54/2003.
Cu privire la nerespectarea termenului de 5 zile, prevăzut de art.75 alin.3 din unic la nivel național pe anii 2007-2010, în care trebuie făcută convocarea în vederea efectuării cercetării disciplinare, instanța constată că nici această critică nu poate fi reținută deoarece convocarea nr.5359/22.10.2007, trimisă prin poștă cu confirmare de primire la 25.10.2007 a fost comunicată recurentului, în termenul de 5 zile prevăzut de textul de lege invocat. Acesta a înaintat conducerii societății intimate la data de 1.11.2007, adresele nr.5513/1.11.2007 și nr.5514/1.11.2007 (90-93), prin care a contestat faptele reținute în sarcina sa ca abateri disciplinare și l-a recuzat pe președintele sindicatului numit în Comisia de cercetare disciplinară și totodată în aceeași dată a participat la cercetarea disciplinară, ocazie cu care a fost încheiat procesul verbal nr.5518/1.11.2007 (94).
În plus, din moment ce art.267 alin.2 Codul muncii, care statuează că " În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii" nu prevede un asemenea termen, termenul de 5 zile prevăzut în art.75 alin.3 din unic la nivel național pe anii 2007-2010, nu poate fi calificat altfel decât ca un termen de recomandare, în condițiile în care nu este stabilită nici o sancțiune pentru nerespectarea lui.
De asemenea nu este întemeiată nici cealaltă critică, vizând încălcarea art.75 alin.8 din unic la nivel național pe anii 2007-2010, respectiv lipsa propunerii de aplicare a unei sancțiuni, din partea Comisiei de disciplină numită în acest sens, câtă vremea Codul muncii nu prevede această obligație.
Pe fond, se constată de asemenea că susținerile reclamantului sunt nefondate deoarece din cuprinsul pontajului pe luna octombrie 2007 și a referatelor întocmite de către angajator rezultă că recurentul nu s-a mai prezentat la locul de muncă, începând cu data de 1.10.2007, refuzând să dea explicații în legătură cu această atitudine a sa, și nu a mai îndeplinit nici o sarcină de serviciu, aspecte care contravin prevederilor art.39 alin.2 Codul muncii, care statuează că salariatul are obligația de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului, de a respecta disciplina muncii și de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum și în contractul individual de muncă.
Pentru aceleași considerente urmează să fie înlăturate și aspectele criticile referitoare la daunele morale.
În raport de cele ce preced se constată că soluția instanței de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul -.
În temeiul art.274 Cod proc.civ. recurentul va fi obligat să plătească intimatei " " D, suma de 2000 RON cu titlu cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 410/03.04.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei SC SRL suma de 2000 lei, cu titlu cheltuieli de judecată, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2008.
PREȘEDINTE: Ana Doriani | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica | JUDECĂTOR 3: Adriana Petrașcu Elena Truță |
Grefier, |
Red. M:
Tehnored.
Jud. Fond.;
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Adriana Petrașcu Elena Truță
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 462/2008. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 122/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
