Conflict de muncă. Decizia 122/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 122
Ședința publică de la 11 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei privind pe recurenta CĂLĂTORI I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 2131 din 16 XI 2007 Tribunalului Iași, intimată fiind, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimată, lipsă reprezentantul recurentei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care avocat precizează că nu mai susține nulitatea recursului, nu depune întîmpinare, nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul apărătoarei intimatei.
Avocat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală. Din cuprinsul fișei postului nu rezultă că intimata a avut ca atribuție de serviciu și încheierea tranzitului vamal. de serviciu reclamate aparțin magazinerului și șefului de gară din cadrul CFR Marfă. Aceasta rezultă din răspunsul la interogatoriu la pct. 13- 16 unde se susține că de activitatea de închidere a tranzitului vamal se ocupă CFR MARFĂ. Depune concluzii scrise, solicitînd respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași, reclamanta CFR Călători SA- Călători Iac hemat în judecată pe pârâta solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 5651,74 lei cu titlu de daune.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, la data de 24.07.2001, a fost expediat din Stația CFR Marfă C Port B către CFR Marfă H, un transcontainer încărcat cu coșuri de returnate, destinatar fiind Transportul a fost predat pârâtei, gestionar casier la.2 H, care l-a eliberat destinatarului în aceeași zi, fără a prezenta autorității vamale documentul de transport și declarația vamală, contrar prevederilor pct. 204 din instrucțiunile proprii de lucru al CFR Marfă la Regulamentul de.
Pentru neîncheierea tranzitului vamal din vina pârâtei, Direcția Vamală Caî ncheiat actul de constatare și a obligat Marfă C la plată, contestația acesteia fiind respinsă prin decizia nr. 41/5.03.2003 a DGFP C, care a stabilit că mărfurile sosite în stația CFR H se aflau sub regim vamal, la scrisoarea de trăsură nefiind anexată declarația vamală de tranzit.
A mai susținut reclamanta că pârâta se face vinovată de neîncheierea tranzitului vamal deoarece a primit fără obiecțiuni documentul de transport, însoțit de anexele înscrise în acesta, a eliberat clientului documentul de transport fără obținerea "liberului de vamă" din partea autorității vamale și a înregistrat sumele încasate pentru efectuarea acestui transport. Potrivit Convenției nr. 1702/2000 încheiată între CFR Marfă SA și CFR Călători SA, casiera avea obligația să presteze operațiile comerciale din Instrucțiunile proprii de lucru ale CFR Marfă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a arătat că, în calitatea sa de casier gestionar în cadrul CFR Călători-Regionala de Transport Feroviar de Călători, nu a avut niciodată atribuțiile de serviciu despre care reclamanta susține că nu le-a îndeplinit și nici nu a cunoscut instrucțiunile din Marfă. Instrucțiunile CFR Marfă și convenția la care se referă reclamanta nu-i sunt opozabile întrucât nu i-au fost comunicate și nu a fost instruită în acest sens. Activitatea de avizare a fost și este și în prezent în sarcina CFR Marfă.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere faptul că fapta prejudiciabilă a avut loc la 24.07.2001.
Părțile au depus copii de pe înscrisuri, pârâta solicitând și interogatoriul reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 5121 din 9.05.2007, Judecătoria Iașia declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
Prin încheierea din 13.07.2007, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere sentința civilă nr. 9619/2005 a Judecătoriei Iași și prevederile art. 283 alin.1 lit. c Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 2131 din 16.11.2007, Tribunalul Iașia respins acțiunea formulată de reclamanta CFR Călători Regionala de Transport Feroviar de Călători I în contradictoriu cu pârâta.
Reclamanta a fost obligată să achite pârâtei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâta este salariata reclamantei CFR Călători Regionala de Transport Feroviar de Călători I pe postul de casier gestionar la 2
Din cuprinsul notei de constatare nr. 105/2004, rezultă că, la data de 24.07.2001, din Stația CFR Marfă C Port Baf ost expediat către Stația CFR Marfă H, cu scrisoarea de trăsură nr. -/-, transcontainerul nr. --3, având ca destinatar Meșteșugărească "" H, încărcat cu 1052 coșuri de returnate de o firmă din Marea Britanie pe motiv că o parte din marfă era mucegăită. La momentul expedierii din Stația CFR Marfă C Port B, la scrisoarea de trăsură au fost anexate de expeditor declarația vamală + specificație, documente ce au fost înscrise în rubrica "mențiuni ale expeditorului" ca însoțind transportul, urmând ca, după sosirea în Stația CFR Marfă H, destinatarul să obțină "liberul de vamă" din partea autorității vamale. Transportul a sosit în Stația CFR Marfă H la data de 27.07.2001 și a fost luat în primire de către magazinerul comercial, fără a se constata nici o neregulă, iar la data de 31.07.2001 a fost predat pârâtei, care a semnat de primire în lista de predare-primire fără nici o obiecție, fapt ce demonstrează că documentele au fost predate în regulă și fără lipsuri.
La data de 31.07.2001, transportul a fost eliberat către destinatarul mărfii, fără prezentarea la autoritatea vamală a documentului de transport și a declarației vamale de tranzit și fără obținerea "liberului de vamă", contrar prevederilor pct. 204 din Instrucțiunile proprii de lucru ale CFR Marfă la RT și. Urmare a neîncheierii tranzitului vamal de către personalul Stației CFR Marfă H, C, prin actul constatator nr. 15/15.01.2003, a solicitat CFR Marfă SA plata sumei totale de 56.517.447 lei, achitată conform extrasului de cont din 11.03.2003 și a chitanțelor nr. 68814/10.04.2003 și nr. 68813/10.04.2003.
Actul constatator a fost contestat de către CFR Marfă SA B-Sucursala C, contestația fiind respinsă prin decizia nr. 41/5.03.2003 a C, în care s-a reținut că CFR Marfă SA B-Sucursala C nu a respectat prevederile vamale referitoare la încheierea în termen a operațiunii de tranzit. Ulterior, prin sentința civilă nr. 9619/22.11.2005 pronunțată de Judecătoria Iași, reclamanta a fost obligată să plătească către CFR Marfă SA suma de 56.517.447 lei cu titlu de daune.
Prin acțiunea introductivă, reclamanta a susținut că i s-a creat un prejudiciu în valoare de 5651,74 lei, ca urmare a neîncheierii tranzitului vamal pentru transportul însoțit de scrisoarea de trăsură nr. -/- de către pârâta. Din cuprinsul fișei postului nu rezultă că pârâta a avut ca atribuție de serviciu și încheierea tranzitului vamal. Nici reclamanta nu a făcut dovada că acea convenție nr. 1702/12.04.2000 încheiată între CFR Marfă SA și CFR Călători SA a fost adusă la cunoștință pârâtei.
Mai mult, din cuprinsul notei întocmite la data de 29 iulie 2004 de către un revizor contabil din cadrul Oficiului I rezultă că vina pentru eliberarea transportului fără îndeplinirea formalităților vamale nu este a personalului din Stația H, ci a celui din Stația C, care nu a aplicat etichete cu mențiunea "mărfuri supuse regimului vamal" (dacă aceste etichete au fost, nu au fost aplicate durabil), precum și a expeditorului care a menționat declarația vamală prescurtat și incomplet, producând confuzie.
În concluzie, s-a constatat că acțiunea este neîntemeiată. Au fost avute în vedere și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentința a declarat recurs reclamanta CFR Călători - Călători
În motivarea recursului, neîncadrat în drept, se susține că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că pârâta nu avea, ca sarcină de serviciu, efectuarea tranzitului vamal al mărfii transportate pe calea ferată de o altă societate, cu care se încheiase convenția nr. -.
Recurenta reia situația de fapt, concluzionând că pârâta se face vinovată de neîncheierea tranzitului vamal pentru transportul însoțit de scrisoarea de trăsură nr. -/-, din aceleași motive ca cele invocate în cererea introductivă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă conform art. 3041Cod proc. civilă, Curtea constată următoarele:
Aplicând dispozițiile art. 270 alin. 1 Codul muncii, prima instanță a apreciat asupra îndeplinirii condițiilor cumulative necesare angajării răspunderii patrimoniale, respectiv: calitatea de salariat al angajatorului păgubit, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția salariatului.
Intimata este salariata recurentei CFR Călători - Călători I pe postul de casier gestionar la 2 Patrimoniul recurentei a suferit un prejudiciu în sumă de 56.617.447 lei ROL, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 9619 din 22.11.2005 a Judecătoriei Iași prin care recurenta a fost obligată să plătească această sumă, cu titlul de daune, către CFR Marfă - Sucursala I, fiind, astfel, îndeplinite două dintre condițiile necesare atragerii răspunderii patrimoniale a salariatului.
Nu se poate stabili, însă, care este fapta ilicită și personală a intimatei săvârșită în legătură cu munca sa. Din examinarea fișei postului și a completării la această fișă cu nr. 611/2/601/2001, nu rezultă că intimata avea obligația de serviciu de a încheia tranzitul vamal pentru transportul însoțit de scrisoarea de trăsură nr. -/-. Convenția nr. 1702/2000 încheiată între recurentă și CFR Marfă, prin care cele două părți s-au obligat să efectueze prestații reciproce, nu este opozabilă intimatei. Se observă că această convenție a fost încheiată la data de 12.02.2000, iar fișa postului intimatei, deși ulterioară acestei date, nu prevede, ca atribuție sau sarcină de serviciu, încheierea tranzitului vamal pentru transporturile efectuate de CFR Marfă De asemenea, recurenta, care are calitatea de angajator, revenindu-i sarcina probei în conformitate cu dispozițiile art. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada că o atare sarcină ar fi fost trasată intimatei de către șeful de stație sau de organele ierarhic superioare.
În aceste condiții, este evident că intimata nu putea fi considerată agent CFR Marfă și, implicit, nu avea obligația de a presta operațiile comerciale și de gestiune legate de traficul feroviar de marfă. Prin urmare, nu se poate reține nici că intimata a săvârșit o faptă ilicită și personală, în legătură cu munca sa, constând în eliberarea către clientul Meșteșugărească H, la data de 31.07.2001, a documentului de transport, fără obținerea "liberului de vamă" din partea autorității vamale, contrar prevederilor pct. 204 din Instrucțiunile proprii de lucru ale CFR Marfă la RT și.
În absența faptei ilicite, nu poate exista nici vinovăția intimatei și nici raportul de cauzalitate, așa încât, constatând că nu sunt întrunite cerințele atragerii răspunderii patrimoniale a salariatului, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc civilă, se va respinge ca nefondat recursul și se va menține sentința.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod proc. civilă, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată în recurs, reprezentând onorariul avocatului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta CFR Călători - Călători I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.2131/16.11.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored./
Tribunalul Iași:
-
-
26.III.2008.-
2 ex.-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Carmen Bancu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1122/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 119/2008. Curtea de... → |
|---|
