Contestație decizie de concediere. Decizia 1130/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1130
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier
Pe rol pronunțarea în cauza având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
recurenta - " " - împotriva sentinței civile nr. 827 din 13 V 2009 Tribunalului Iași, intimată fiind .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 17 XI 2009, susținerile părții prezente, apărătoarea recurentei, fiind consemnate în încheierea de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, pentru a da posibilitatea intimatei lipsă să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi.
În termenul de pronunțare intimata a depus la dosar, prin registratura instanței concluzii scrise iar apărătoarea recurentei a depus copia conformă cu originalul a facturii ce reprezintă onorariul avocațial pe care l-a solicitat.
Deliberând:
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 2059/99/05.03.2009, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 261/19.01.2009, în contradictoriu cu intimata - -
În motivarea contestatiei, a arătat că prin decizia nr. 261/19.01.2009 i-a fost desfăcut disciplinar contractul individual de muncă în baza dispozițiilor art. 61 lit.a) coroborat cu art. 264 alin.1 lit.f din Codul muncii, motivat de faptul că ar fi săvârșit abateri disciplinare grave. Decizia este lovită de nulitate absolută întrucât nu au fost respectate dispozițiile art.267, 268 alin.2 lit.b) și c) și alin.4 din Codul muncii.
A arătat că nu s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă cu privire la faptele care i se impută, mai exact, lipsa din gestiune, constatate cu ocazia inventarierii anuale desfășurate în data de 21-23.12.2008 la sediul farmaciei din
Se menționează în decizie că a fost convocată la sediul pârâtei în vederea efectuării cercetării prealabile la data de 12.01.2009. Societatea recunoaște că faptul că salariata a trimis în data de 08.01.2009 o adresă prin care a adus la cunoștință faptul că este în imposibilitatea de a se prezenta motivat de situația ei financiară ( punctul 3,4 din decizie) și i-a solicitat societății să-i comunice alt termen pentru a fi prezentă la convocare, ceea ce dovedește buna ei credință.
Contestatoarea a mai arătat că societatea nu a depus toate diligențele în vederea convocării la cercetarea disciplinară prealabilă, cu atât mai mult cu cât recunoaște că a anunțat că din motive pecuniare nu poate fi prezentă la convocarea din data de 12.01.2009 și că ori de câte ori a fost solicitată de către aceasta în vederea lămuririi unor situații s-a prezentat cu bună credință și a încercat să lămurească acele situații.
În realitate s-a încercat îndepărtarea sa din funcția de farmacist, în orice mod, așa cum rezultă din desfacerea abuzivă și nelegală a contractului individual de muncă prin imputarea de către societate a unor așa-zise lipsuri din gestiune.
Prin decizia nr.4905/19.12.2008 s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă în baza dispozițiilor art. 52 alin.1 lit.c) din Codul muncii, motivat de faptul că s-a formulat împotriva ei plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Intimata - - Bad epus întâmpinare solicitând respingerea contestației, invocând, în primul rând excepția tardivității formulării acesteia.
În acest sens, a arătat că între data primirii deciziei de sancționare 261/19.01.2009 și data introducerii contestației au trecut mai mult de 30 de zile, încălcându-se dispozițiile art. 283 din Codul muncii, ultima zi de înregistrare a contestației fiind 02.03.2009.
În cazul respingerii acestei excepții, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
A arătat că la data emiterii deciziei era angajata sa în funcția de farmacist și că emiterea deciziei s-a făcut cu respectarea procedurii cercetării disciplinare prealabile, prevăzute de art.267 din Codul muncii, prin aplicarea criteriilor de stabilire a sancțiunilor enumerate de art.266 din Codul muncii și cu respectarea condițiilor de valabilitate privind conținutul obligatoriu al deciziei prevăzute de art. 268 din Codul muncii.
a fost convocată la cercetarea disciplinară prealabilă la sediul societății pentru data de 12.01.2009, convocare comunicată conform dispozițiilor legale la data de 29.12.2008, iar la data de 08.01.2009 contestatoarea a comunicat societății că este în imposibilitatea de a se prezenta la sediul din întrucât situația financiară nu-i permite deplasarea.
Societatea nu a reținut ca motiv întemeiat de neprezentare starea financiară deoarece la data de 27.12.2008 îi fusese virat în contul de card avansul din salariul aferent lunii decembrie 2008, iar la data de 12.01.2009 i-a fost virată și lichidarea.
Potrivit legislației în vigoare, doctrinei și jurisprudenței salariatul are obligația de a se prezenta la cercetare, având doar facultatea de a se apăra sau nu în cadrul cercetării, însă prezența sa este obligatorie. Aceasta ar fi și rațiunea potrivit căreia salariatul este sancționat de lege în cazul neprezentării la cercetarea disciplinară prin faptul că angajatorul are dreptul de a-l sancționa fără a mai efectua cercetarea disciplinară.
Față de aceste aspecte, - - a arătat că nu poate fi reținută în sarcina societății obligația de a deconta contravaloarea transportului salariatei decât, cel mult, din punct de vedere moral dacă s-ar dovedi că ea este nevinovată. În caz contrar s-ar ajunge la situația că, deși societatea este prejudiciată prin abaterile disciplinare să mai fie prejudiciată și prin decontarea cheltuielilor pe care salariații vinovați le-ar face pentru a-și îndeplini obligația legală.
În ceea ce privește fondul cauzei, intimata a arătat că sancțiunea desfacerii contractului individual de muncă s-a aplicat pentru săvârșirea următoarelor abateri disciplinare grave: un plus de inventar de 33732,71 lei și un minus de inventar de 35018,73 lei. Diferența celor două valori a condus la minusul total de inventar de 1286,02 lei reprezentând mărfuri și că, de asemenea, s-a constatat un minus de obiecte de inventar de 3135,15,lei.
Contestatoarea avea atribuții de gestionar fiind încheiat cu ea și un contract de garanție de gestionar și, conform fișei postului, avea obligația de a recepționa comenzi, de a introduce facturi, de a ține evidența produselor și de a participa la gestiunea colectivă.
Prin săvârșirea acestor abateri disciplinare s-au încălcat: dispozițiile legale referitoare la gestionarea bunurilor( art.6,11 din Legea contabilității nr. 82/1991 și prevederile 2230/1969 privind gestionarea bunurilor), art.6 alin. 2 din 2230/1969 referitoare la interzicerea eliberării de bunuri pe bază de dispoziția verbală sau provizorie, prevederile art.36 din Legea 22/1969, dispozițiile din fișa postului, pct.III, lit.A,C, ordinea publică, prin sustragerea de bunuri materiale din gestiunea societății.
S-au mai avut în vedere și dispozițiile art.24 alin2 lit.a) din Regulamentul de Ordine Interioară al Societății care prevede: Constituie abatere disciplinară gravă, ce dă dreptul la desfacerea imediată a contractului individual de muncă, cel puțin următoarele fapte: a) Constatarea de lipsuri în gestiune rezultate din vânzare sau constatarea de minusuri de casă."
Abaterea disciplinară a avut drept consecință crearea de prejudicii materiale societății. În aplicarea sancțiunii s-a avut în vedere și faptul că în data de 18.12.2008, salariata a mai fost cercetată disciplinar pentru o altă abatere disciplinară în exercitarea atribuțiilor de serviciu, respectiv utilizarea fără drept a cardurilor temporare de fidelitate pentru bonuri ale clienților (neposesori de card) și însușirea în mod fraudulos a discount-urilor financiare aferente acestor bonuri prin răscumpărarea punctelor acumulate pe aceste carduri, ceea ce, de asemenea, a condus la crearea de prejudicii materiale societății.
Părțile au depus înscrisuri, în copie.
Prin sentința civilă nr. 827 din 13 mai 2009, Tribunalul Iașia admis excepția nulității absolute a deciziei contestate, invocate de contestatoare și, pe cale de consecință:
A admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata - -
A constatat nulitatea deciziei nr.261/19.01.2009 emisă de intimată.
A obligat intimata să reintegreze contestatoarea în locul de muncă și funcția deținute anterior aplicării deciziei 261/2009 și să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu drepturile salariale și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, majorate și actualizate, calculată începând cu data aplicării Deciziei 261/2009 și până la data reintegrării efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a analizat cu prioritate excepția nulității deciziei contestate nr.261/19.01.2009, pentru neefectuarea în condiții de legalitate a cercetării disciplinare prealabile, constatând că această excepție este fondată.
Contestatoarea a fost angajata intimatei - - în funcția de farmacist în cadrul Farmaciei din I, conform contractului individual de muncă nr.840/19.05.2008. Prin decizia nr. 261/19.- emisă de intimată s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă nr.840/19.05.2008 al salariatei, ca sancțiune disciplinară pentru faptele descrise în respectiva decizie, în temeiul dispozițiilor art. 23 din Legea 22/1969, art.61 lit.a) art.264 alin.1 lit.f) din Codul muncii, art.24 alin.2 lit.a) din Regulamentul de Ordine Interioară al - -
În cauză nu s-a efectuat corect cercetarea disciplinară prealabilă cu privire la faptele care i se impută salariate - lipsa din gestiune, constatate cu ocazia inventarierii anuale desfășurate în data de 21-23.12.2008 la sediul farmaciei din
Se menționează chiar prin decizie că a fost convocată la sediul pârâtei din B în vederea efectuării cercetării prealabile la data de 12.01.2009. Societatea recunoaște că faptul că salariata a trimis în data de 08.01.2009 o adresă prin care a adus la cunoștință faptul că este în imposibilitatea de a se prezenta motivat de situația ei financiară ( punctul 3,4 din decizie) și i-a solicitat societății să-i comunice alt termen pentru a fi prezentă la convocare, ceea ce dovedește buna ei credință.
Societatea susține că pe data de 12.01.2009 a fost virată lichidarea aferentă lunii decembrie, lucru dovedit și recunoscut și de contestatoare dar acești bani au ajuns în contul ei târziu, întrucât deplasare la ar fi trebuit să aibă loc în data de 11.01.2009 sau cel târziu foarte dimineață pe data de 12.01.2009 pentru a fi prezentă la la 12.01.2009 la orele 14,00.
Societatea nu a depus toate diligențele în vederea convocării la cercetarea disciplinară prealabilă, cu atât mai mult cu cât recunoaște că a fost anunțată că din motive pecuniare nu poate fi prezentă la convocarea din data de 12.01.2009.
În faza cercetării disciplinare prealabile angajatorul trebuie să-i respecte salariatului dreptul său la apărare și să-i asigure condițiile exercitării acestui drept. În speță, intimata - - B, deși cunoștea încă din data de 08.01.2009 că nu va putea fi prezentă la B la data de 12.01.2009 întrucât nu avea posibilități financiare, nu a fixat o altă dată în acest sens așa cum solicitase contestatoarea.
Astfel, decizia contestată apare ca fiind nulă întrucât intimata nu i-a asigurat contestatoarei posibilitatea prezentării propriului punct de vedere și a tuturor mijloacelor ei de apărare, încălcându-i astfel acest drept constituțional.
Constatarea deciziei ca fiind nulă pentru lipsa elementelor formale prevăzute de lege face de prisos analiza pe fond a temeiniciei acesteia.
Întrucât concedierea a fost efectuată în mod nelegal instanța, constatând nulitatea ei, în baza dispozițiilor art. 78 alin 1 din Codul muncii va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi da care ar fi beneficiat salariatul.
De asemenea, la solicitarea sa, în baza dispozițiilor art. 78 alin 2 din Codul muncii, instanța va dispune și repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, intimata - -.
În motivarea recursului, se susține, în primul rând, după o prezentare amplă a situației de fapt, că motivul invocat de salariată pentru a nu se prezenta la cercetarea disciplinară prealabilă nu constituie un motiv obiectiv, în sensul art. 267 alin. 3 Codul muncii.
În acest sens, recurenta arată că intimatei i se virase, la data de 27.12.2008, avansul aferent salariului lunii decembrie, iar convocarea la cercetarea disciplinară a fost primită la data de 3.01.2009. Intimata deținea un card de salariat cobranded, în baza căruia beneficia de o limită de credit de minim 500 lei și maxim 3 salarii, de care putea beneficia fără a plăti dobândă o perioadă de 55 zile, iar la cercetarea disciplinară din data de 18.12.2008, intimata a declarat că are un venit familial de 6000 lei lunar, deplasarea dus-întors la B costând 140 lei.
În cererea de recurs, se reiau apărările din întâmpinarea depusă la prima instanță, privind atât fondul cauzei, cât și nulitatea deciziei pe motiv de emitere a ei la data la care contractul individual de muncă al intimatei era suspendat.
Recurenta a mai solicitat și suspendarea executării hotărârii, în conformitate cu dispozițiile art. 300 alin. 2 Cod proc. civilă, precum și întoarcerea executării, în cazul admiterii recursului, în conformitate cu prevederile art. 4041Cod proc. civilă, precizând ulterior că sentința nu a fost pusă în executare și că nu mai susține cererea de suspendare a executării.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului, considerând că instanța de fond a reținut în mod corect că decizia de sancționare disciplinară este lovită de nulitate absolută.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 267 alin. 1 Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Art. 267 alin. 2 Codul muncii prevede că, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii, iar art. 267 alin. 3 prevede că neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. 2 fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Din aceste prevederi legale, rezultă că punctul de pornire în efectuarea cercetării disciplinare prealabile îl constituie convocarea salariatului, în condițiile art. 267 alin. 2 Codul muncii.
În prezenta cauză, convocarea în scris, întocmită de recurentă și primită de intimată la data de 5.01.2009, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 267 alin. 2 Codul muncii, respectiv: obiectul - lipsurile materiale din gestiune în valoare de 1300 lei, constatate cu ocazia inventarierii anuale desfășurate în perioada 20.12.-23.12.2008 la farmacia I; data - 12.01.2009; ora - 14; locul - sediul - - din
Prezentarea la convocarea angajatorului este un drept al salariatului, nu o obligație a acestuia, cel convocat având latitudinea de a se prezenta sau nu, exercitându-și sau nu dreptul la apărare.
În acest sens, sunt și prevederile art. 267 alin. 3 Codul muncii, care dau dreptul angajatorului de a dispune sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare, în cazul neprezentării salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. 2, fără un motiv obiectiv.
Cum intimata nu s-a prezentat la convocarea făcută, care îndeplinea toate condițiile prevăzute de lege, nulitatea deciziei de aplicare a sancțiunii disciplinare emise de recurentă nu putea fi constată de prima instanță decât în cazul motivării obiective, de către intimată, a neprezentării sale la convocarea efectuată cu respectarea legii.
Or, intimata nu a prezentat un motiv obiectiv în sprijinul neprezentării sale la convocarea efectuată pentru data de 12.01.2009.
Astfel, în adresa înaintată directorului - - ca răspuns la convocarea în vederea cercetării disciplinare prealabile, intimata menționează că situația sa financiară nu îi permite o deplasare la Când menționează situația sa financiară, intimata nu are în vedere nici drepturile salariale ce urmau a fi încasate chiar la data de 12.01.2008, nici drepturile salariale plătite anterior, la data de 27.12.2008 și nici veniturile familiale realizate lunar. Din conținutul adresei, rezultă că "situația financiară", care nu-i permite intimatei să se deplaseze la B, este reprezentată de nedecontarea cheltuielilor ocazionate de deplasarea acesteia la sediul recurentei, pentru cercetarea disciplinară din 18.12.2008. Mai mult, intimata își exprimă chiar disponibilitatea de a fi prezentă la cercetarea disciplinară, dar numai în condițiile în care i se comunică și modalitatea prin care poate fi prezentă, ținând cont de motivele pe care le invocă.
Prin urmare, nu se poate stabili că intimata a avut un motiv obiectiv, cum ar fi lipsa resurselor financiare necesare acoperirii deplasării I-B, care să justifice neprezentarea la convocarea efectuată pentru data de 12.01.2009, așa încât recurenta putea să dispună sancționarea acesteia fără efectuarea cercetării disciplinare.
În consecință, reținând că primul motiv de recurs este întemeiat și că prima instanță a admis în mod eronat excepția invocată de intimată, constatând nulitatea absolută a deciziei de sancționare, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 și 5 Cod proc. civilă și art. 81 din Legea nr. 168/1999, cu referire la Decizia în interesul legii nr. XXI din 12 iunie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, se va admite recursul și se va casa în tot sentința, în sensul că se va respinge excepția nulității absolute a deciziei de sancționare, urmând să fie trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care nu s-a pronunțat asupra fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata - - împotriva sentinței civile nr. 827 din 13 09 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează în tot.
Respinge excepția nulității absolute a deciziei invocată de contestatoare.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 ex./ 14 XII 2009
Tribunal I - ;.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Georgeta
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1078/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1967/2009. Curtea... → |
|---|
