Contestație decizie de concediere. Decizia 117/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.117/
Ședința publică din 23 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
GREFIER - -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de intimata cu sediul în G,-, -.5,.9, jud. G împotriva deciziei civile nr.576/17.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatoarea (), cu domiciliul în G,-, - 7,.42.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurenta contestatoare avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, și pentru intimata contestatoare () avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constatăm cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul contestatoarei consideră că prezenta contestație este admisibilă în principiu. În drept invocă disp. art.318 pct.1 teza 1 Cod procedură civilă, fiind vorba de o eroare materială. La instanța de fond s-au depus acte cu opis și acest lucru apare consemnat în încheierea de ședință de la fila 100. Nu s-au consemnat însă în încheiere și actele depuse. Înscrisul care figura în opis la poziția 1 și 2 lipsește din dosar. Depune la dosar actul de care a făcut vorbire și anume decizia internă nr. 47/18.01.2008. Acest document este singurul care dovedește că decizia a fost luată de administratorul societății. Cauza a fost soluționată pe excepție. Consideră că este vorba de o eroare materială și este admisibilă contestația. Singurul document cu forță probată a lipsit din dosar.
Apărătorul intimatei precizează că azi pe rolul Tribunalului Galația avut termen dosarul nr- ce are ca obiect revizuirea sentinței civile nr.421/31.03.2008. Invocă inadmisibilitatea acestei contestații în anulare. Cu privire la înscrisul depus azi consideră că este produs "pro causa". Dacă exista inițial, de ce s-a mai emis unul. Consideră că în mod evident nu este o greșeală materială. Potrivit practicii greșelile materiale se referă la aspecte ce vizează procedura. În cauză este aplicabil art. 108 al.1 Cod procedură civilă.
Apărătorul contestatoarei confirmă faptul că există în curs de soluționare o cerere de revizuire. Instanța trebuie să aibă în vedere această situație de fapt și anume lipsa documentului. Este în interesul părții adverse dispariția acestui document. Nu au mai depus actul în fața instanței de recurs întrucât avea cunoștință despre faptul că fusese depus la fond. După ce s-a soluționat recursul a constatat că documentul lipsește. Consideră că este admisibilă contestația, fiind vorba de o eroare materială. Nu se poate dovedi faptul că actul nu a fost emis "pro causa". Este documentul care-și produce efectele juridice scontate.
Apărătorul intimatei arată că nu este o omisiune a instanței de a se pronunța asupra unui motiv de recurs. Nici pe fond nu poate fi vorba de vreun motiv pentru admiterea contestației în anulare. Contestația este inadmisibilă. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 421/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost respinsă excepția prematurității invocată de intimata - SRL
A fost admisă acțiunea civilă formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata - SRL
S-a dispus anularea deciziei nr. 47/18.01.2008 emisă de intimată, reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior și plata drepturilor salariale aferente, actualizate până la data reintegrării efective.
A mai fost obligată intimata către contestatoare la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 714 lei.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată sub nr. 385/121 din 28.01.2008 pe rolul Tribunalului Galați, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimata G anularea deciziei nr. 47/18.01.2008, repunerea în situația anterioară emiterii deciziei și reintegrarea în funcția avută cu plata drepturilor salariale actualizate și indexate precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și în fapt contestația a arătat ca măsura dispusă de intimată este netemeinică și nelegală deoarece a fost emisă fără a se respecta prevederile disp. art. 65 din Codul muncii.
A mai arătat că decizia nu este emisă de asociatul unic sau administratorul societății pe baza unui audit intern care să fi constatat existența oricăreia dintre situațiile la care se referă art. 65 din Codul muncii fiind redactată și semnată de managerul general al societății care este la rândul sau tot un salariat al societății.
A învederat că decizia contestată care concretizează efectiv măsura încetării contractului de muncă este nelegală întrucât stabilește momentul încetării raporturilor de muncă la o data anterioară emiterii sale - 01.01.2008 - și este semnată de o persoană în privința căreia operează interdicția legală de a fi administrator al unei societăți cu răspundere limitată.
A susținut ca - este de profesie avocat iar art. 30 alin. 1 lit. d din Statutul profesiei de avocat stabilește ca este incompatibil cu exercitarea acesteia în calitatea de președinte al consiliului de administrație, administrator unic sau membru în comitetul de direcție a unei societăți comerciale pe acțiuni sau cu răspundere limitată iar acceptarea mandatului de reprezentare al unei asemenea funcții echivalează potrivit art. 1546 cod civil cu îndeplinirea întocmai a atribuțiilor administratorului.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția prematurității formulării contestației, instanța respins-o ca nefondată motivat de faptul că în data de 30.01.2008, intimata nu putea proceda la suspendarea raporturilor de muncă cât timp acestea erau încetate începând cu aceeași zi conform deciziei contestate.
Prin decizia nr. 47/18.01.2008 emisă de intimată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei conform art. 65 alin. 1 și 2 din Codul Muncii.
Decizia a fost emisă și semnată de către procuristul avocat -, deoarece între societatea comercială - asociat unic al intimatei și avocat - există un contract de asistență juridică prin care, administratorul unic dă atribuții de reprezentare în România și precizează în detaliu care sunt limitele mandatului conferit și ce consecințe produce acest mandat în raport cu terții.
Potrivit mandatului intervenit între societatea comercială - asociat unic al intimatei și avocat -, aceasta are ca sarcină, printre altele, semnarea și înregistrarea contractelor de muncă pentru angajați, fără însă ca în sarcinile acordate să se regăsească și aceea de a emite decizii/dispoziții de încetare a contractelor de muncă, motiv pentru care instanța a anulat decizia contestată fiind emisă și semnată de o persoană fără calitate în acest sens.
Față de aceste considerente instanța a respins excepția prematurității invocată de intimată.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata - SRL.
S-a dispus anularea deciziei nr. 47/18.01.2008 emisă de intimată, reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior și plata drepturilor salariale aferente, actualizate până la data reintegrării efective.
A fost obligată intimata către contestatoare la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 714 lei.
Prin decizia civilă nr. 576/17.09.2008, s-a respins ca nefondat recursul declarat de către intimata G, pentru următoarele motive.
Decizia nr. 47/18.01.2008 emisă de recurenta - SRL G, prin care s-a dispus începând cu data de 01.01.2008 încetarea contractului de muncă al contestatoarei, a fost emisă și semnată de avocat în calitate de procurist al administratorului unic al societății, cetățean (fila 7 dosar fond).
Din procura emisă la data de 24.04.2006 rezultă sarcinile care au fost date procuristului pentru fondarea societății, printre care nu se regăsește și aceea de a emite în numele acestuia de dispoziții ce privesc încetarea contractelor de muncă ale angajaților (filele 57 și 97 dosar fond).
Înscrisul aflat la fila 65 apare ca emanând de la administratorul de drept al societății însă este în limba ă și datat 30.01.2008.
Este adevărat că prin hotărârea nr. 23/11.12.2007 s-a dispus de către administratorul de drept al societății restrângerea activității curente prin desființarea postului de director economic, însă emiterea deciziei de concediere era necesară a fi întocmită în mod corespunzător de acesta, respectându-se astfel limitele mandatului dat procuristului avocat.
În ceea ce privește prematuritatea contestației, emiterea deciziei nr. 115/30.01.2008 de suspendare a contractului de muncă al intimatei-contestatoare nu atrage un asemenea efect, fiind deja dispusă la acel moment încetarea raporturilor de muncă, prin decizia contestată în 18.01.2008.
Este adevărat că prin decizie s-a acordat un termen de preaviz de 60 zile, până la data de 29.02.2008, însă dreptul la preaviz este prevăzut într-o atare situație ca un beneficiu al persoanei concediate (art. 73 al. 1 Codul muncii ).
Oricum, la data suspendării contractului individual de muncă, respectiv 30.01.2008, deja se dispusese încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 01.01.2008, situație de excepție față de prevederile art. 73 al. 3 Codul muncii.
Potrivit succesiunii lor în timp și dispozițiilor pe care le cuprind nu se poate reține că decizia de suspendare ulterioară ar fi anulat implicit decizia de concediere.
Din punct de vedere al cadrului procesual, limitele investirii instanței privesc decizia nr. 47/18.01.2008 emisă de recurenta-intimată, litigiu asupra căruia instanța de fond a dispus în mod legal și temeinic inclusiv în ceea ce privește reintegrarea în funcția deținută anterior și plata drepturilor salariale aferente actualizate până la data reintegrării efective, potrivit prevederilor art. 78 Codul muncii.
Împotriva acestei decizii civile a formulat contestație în anulare, întemeiată pe disp. art. 317 alin. 1, art. 318 teza I și 319 pct. 2 .pr. civilă.
În fapt, a motivat că, în probarea acțiunii, a depus la dosar în ședință publică, un set de acte cu opis, la fondul cauzei, printre care și decizia în discuție semnată de către administratorul societății, dr..
Între momentul dezbaterilor și cel al deliberării și pronunțării, acest înscris nu s-a mai aflat la dosarul cauzei deși figura la poziția 1 și 2 opisului.
Așa fiind, elementul probatoriu esențial al apărării sale nu a fost luat în considerare, instanța neavând posibilitatea de a da o dezlegare legală cauzei.
Fiind vorba de înscrisul care face dovada calității de reprezentant al societății, instanța a pronunțat o decizie nelegală și netemeinică bazată pe o greșeală materială.
A solicitat admiterea contestației, anularea deciziei atacate și rejudecarea cauzei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației întrucât nu se încadrează în prevederile legale iar împrejurarea invocată de către contestatoare nu reprezintă o "greșeală materială".
A solicitat plata cheltuielilor de judecată.
Analizând contestația în anulare formulată prin prisma motivelor invocate, instanța apreciază că este nefondată pentru următoarele considerente.
Motivul de contestație în anulare invocat, prevăzut de art. 318 teza I pr. civilă se referă la "eroare materială".
Ori, acest motiv legal are în vedere doar erorile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului (de exemplu, respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau altele asemănătoare), pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Acest text este de excepție, fiind vorba de o cale extraordinară de atac, și astfel, noțiunea de "greșeală materială" nu poate fi interpretată în mod extensiv, neputând fi valorificate greșeli de judecată respectiv de apreciere a probelor.
Ori, motivul invocat de către contestatoare (eventuala lipsă a unui înscris de la dosarul cauzei) excede cazurilor special prevăzute ale contestației în anulare, astfel că, în baza disp. art. 320.pr. civilă, constatând că prezenta contestație nu se încadrează în prevederile art.318 teza I pr. civilă, urmează a fi respinsă ca nefondată.
Ca parte căzută în pretenții, potrivit disp. art. 274,pr. civilă, va fi obligată contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată către intimată constând în onorariul de avocat achitat conform chitanței nr. 17/02.12.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de intimata G, cu sediul în G,-, -.5,.9, jud. G împotriva deciziei civile nr.576/R/17.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-, ca nefondată.
Obligă pe contestatoare la plata cheltuielilor de judecată către intimată în sumă de 2380 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 Ianuarie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /17.02.2009
:DC/2 ex/18.02.2009
Recurs://
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Alina Savin
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de concediere. Decizia 3/2010. Curtea de... → |
|---|
