Contestație decizie de concediere. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3/R/11.01.2010
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier Veronica Dorinela
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata - - B, cu sediul în B, str. C-tin nr. 1, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 756/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în conflictul de muncă intervenit în contradictoriu cu contestatorul G, domiciliat în B,-, -,. 50, jud. B, având ca obiect "CONTESTAȚIE DECIZIE CONCEDIERE" împotriva deciziei numărul 5/09.01.2009 emisă de societatea recurentă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, a răspuns: intimatul-contestator G personal și asistat de avocat - lipsă fiind recurenta-pârâtă - -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cererea este la primul termen de judecată, legal motivată și scutită de taxă judiciară de timbru; prin cererea transmisă prin fax recurenta a solicitat ca apelul părților să fie făcut după ora 10:00, motivat de faptul că reprezentantul legal se deplasează și în altă localitate, după care:
Curtea a procedat la legitimarea intimatului-contestator G în baza CI seria - nr. - eliberată de Poliția municipiului B la data de 25.11.2003, CNP -.
Apărătorul intimatului susține că a comunicat întâmpinare la care a atașat și împuternicirea avocațială, la dosarul cauzei aflându-se dovada confirmării de primire. Depune la dosar întâmpinare cu duplicat pentru comunicare recurentei. Nu se opune cererii formulată de recurentă privind apelarea dosarului după ora 10:00.
Curtea, față de cererea societății recurente - - B, dispune apelarea cauzei după ora 10:00.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns: pentru recurenta-intimată - - B consilier juridic - și intimatul-contestator G personal și asistat de avocat -.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: procedura este legal îndeplinită cu părțile din cauza dedusă judecății, cererea fiind la primul termen de judecată în recurs, legal motivată și scutită de taxă judiciară de timbru, după care:
Curtea înmânează duplicatul întâmpinării depus de apărătorul intimatului.
Reprezentantul societății recurente solicită reluarea cauzei după ce va lua cunoștință de apărările intimatului formulate prin întâmpinare.
Apărătorul intimatului nu se opune cererii formulată în cauză.
La apelul nominal, la a treia strigare a cauzei, au răspuns: pentru recurenta-intimată - - B consilier juridic - și intimatul-contestator G personal și asistat de avocat -.
Reprezentantul recurentei învederează instanței că a luat cunoștință de apărările contestatorului formulate prin întâmpinare, nu mai are cereri sau chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat solicitând cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul intimatului solicită cuvântul în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Reprezentantul legal al societății recurente solicită admiterea recursului pentru motivele descrise în cerere, apreciind nelegală și netemeinică sentința recurată care a constatat nulă decizia de concediere, cu trimiterea cauzei la prima instanță pentru judecarea fondului cauzei.
Apreciază că decizia de concediere emisă de societate respectă prevederile Codului muncii nefiind lovită de nulitate iar procesul-verbal atașat deciziei cuprinde elementele ce au stat la baza emiterii actului și face parte integrantă din decizia contestată. Instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile Codului muncii în sensul că procesul-verbal nu face parte din decizia contestată mai ales că în acest înscris se precizau detaliat toate aspectele care au concurat la emiterea deciziei. Aspectul că decizia a fost întocmită structurat a reprezentat o măsură luată de conducerea unității pentru o mai bună operativitate, contractul de muncă nefiind desfăcut de către societate în mod abuziv, faptele salariatului rezultând din actul final întocmit cu ocazia cercetării disciplinare, respectiv procesul-verbal.
Pentru motivele prezentate pe larg în cererea de recurs solicită admiterea recursului și judecarea fondului la instanța competentă - Tribunalul Brăila.
Apărătorul intimatulu-contestator solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond care este legală și temeinică.
Decizia de concediere este nulă de drept nerespectând prevederile Codului muncii articolul 268. Practica judiciară și doctrina în această materie evidențiază în mod just cazurile în care decizia emisă de angajator este lovită de nulitate. Potrivit dispozițiilor art. 77 Codul muncii în cazul înregistrării conflictului de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele ce au fost precizate în decizia de concediere.
Față de al doilea motiv de recurs invocat de societate acesta nu poate fi primit în cauză nefiind vorba de drepturi obștești și, potrivit dispozițiilor art. 298 alin. 2 din Codul muncii de la data la care a intrat în vigoare Legea nr. 53/2003, respectiv 01.03.2003, a fost abrogată legislația anterioară privind modul de recuperare a unor pagube din avutul obștesc.
Solicită respingerea recursului și plata cheltuielilor reprezentând onorariul de avocat.
Reprezentantul recurentei, în replică, precizează că practica judiciară a arătat că o anexă la decizia de sancționare nu este sancționată de lege.
Apărătorul intimatului, în răspunsul la replica reprezentantului recurentei, precizează că societatea a procedat astfel doar în cazul a doi dintre angajații săi și, potrivit legislației muncii, decizia este lovită de nulitate absolută.
Curtea, declarând închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea formulată la data de 27.01.2009 contestatorul Gas olicitat în contradictoriu cu intimata - - B anularea deciziei de concediere nr.5/9.01.2009 emisă de intimată, repunerea părților în situația anterioară, în sensul reintegrării pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, obligarea intimatei la plata despăgubirilor bănești, egale cu salariile indexate, majorate și actualizate, precum și cu celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca salariat, de la data concedierii și până la integrarea efectivă.
A solicitat contestatorul și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că a fost angajatul intimatei în funcția de operator, în perioada 18.07.1997-15.01.2009. La data de 12.01.2009 prin scrisoare recomandată i s-a adus la cunoștință încetarea calității de angajat, începând cu data de 15.01.2009 când i se va desface disciplinar contractul individual de muncă conf.art.264 lit.f muncii pentru abateri ce contau în consumarea de băuturi alcoolice în timpul programului de lucru și neglijențe grave în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
În procesul-verbal de cercetare disciplinară nr.41/2009, anexat deciziei, s-a reținut că în data de 9.12.2008 la încărcarea barjei nr.883 cu rapiță, în jurul orei 14,00, de la cheu s-a solicitat oprirea produsului pentru manevra capacelor. La predare era programat silozarul iar la tunnel operatorul Deoarece operatorul G nu era în cabina tunnel și nu a răspuns la semnalul sonor, silozarul a închis periile la cântarul predare ceea ce a condus la încărcarea cântarului înfundându-se elevatorul nr.6 cu rapiță.Ca o consecință s-a sistat încărcarea barjei, având în vedere că trebuia să se desfunde elevatorul și să se recupereze rapița până la ora 17,00.Mai mult contestatorul a fost depistat de către șeful de, sub influența băuturilor alcoolice. S-a procedat la testarea Alcool tester, rezultând o alcoolemie de 0,8 gr alcool în aerul expirat.
Contestatorul consideră că decizia nu este legală și temeinică fiind lovită de nulitate absolută conform art.74 și 76.muncii, nefiind indicat temeiul de drept care determină concedierea, nu a fost indicat temeiul de drept al încetării raporturilor de muncă, respectiv art.61 lit.a muncii.
De asemenea, decizia nu cuprinde motivul pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului, nu au fost administrate probele propuse de contestator, nu i-a fost respectat dreptul de a fi asistat de un reprezentant al Sindicatului din care face parte.
Pe fondul cauzei nu recunoaște fapta reținută în sarcina sa și nu consideră că se face vinovat de vreo abatere disciplinară.
Poziția pârâtului - întâmpinarea
Prin întâmpinare intimatul Gas olicitat respingerea contestației ca nefondată. Consideră că decizia atacată respectă toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.268 muncii.Pe fondul cauzei a susținut intimata aceeași situație de fapt ca cea reținută în referatele întocmite în cursul cercetării prealabile.
Sentința civilă nr. 756/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila
Prin sentința civilă nr. 756/19.10.2009 Tribunalul Brăilaa admis contestația formulată de contestatorul G, a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 5/09.01.2009 emisa de intimata - - B, a dispus repunerea părților în situația anterioară în sensul reintegrării contestatorului în funcția deținută anterior desfășurării contractului de muncă și a obligat intimata să platească contestatorului despăgubiri banești egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la data reintegrării efective. A obligat intimata să plătească contestatorului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că decizia de sancționare nu cuprinde mențiunile obligatorii prev.de art.268 al.2 lit.a, b și c muncii.
Faptul că aceste mențiuni ar fi cuprinse într-un proces-verbal încheiat cu ocazia cercetării disciplinare a faptelor care conform susținerilor intimatei ar face parte integrantă din decizia de sancționare nu are relevanță în cauză. Astfel, conform art.268 alin.2 Codul muncii, aceste mențiuni trebuie să fie cuprinse în decizia de sancționare iar nu într-un alt act, semnat doar de către intimată, care conform voinței acesteia ar face parte integrantă din decizie, peste cuprinsul dispozițiilor legale. De asemenea aceste dispoziții se coroborează cu prevederile art.77 Codul muncii conform căruia " În caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere", cu alte cuvinte în fața instanței angajatorul nu se poate prevala decât de motivele precizate în decizie iar nu și în alte acte sau procese-verbale.
Recursul declarat de pârâta - -
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata - - B criticând soluția instanței de fond pentru următoarele motive:
(1) Nici un text de lege nu prevede că decizia de sancționare nu poate avea și o anexă sau un alt act care să cuprindă mențiuni prevăzute de art.268 muncii.Actul anexat cuprinde mențiunea că face parte integrantă din decizia de sancționare.
(2) Nicio sancțiune de drept nu poate fi aplicată decât în măsura în care încalcă, nesocotește un interes /drept al unei alte persoane.
(3) La momentul comunicării deciziei de sancționare aceasta a fost comunicată contestatorului în întregime, inclusiv cu actul anexă.
Considerentele deciziei instanței de recurs
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor de ordine publică conf.art.304 pr.civ. instanța de recurs reține următoarele:
Decizia de sancționare, conform art.268 muncii trebuie să aibă formă scrisă și să cuprindă mențiunile obligatorii prevăzute de lege în mod expres: descrierea faptei, dispozițiile din regulament, contract colectiv de muncă, statut încălcat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, temeiul în drept în baza căruia se aplică sancțiunea, termenul în care poate fi contestată, instanța la care se contestă.
Toate aceste mențiuni vor fi cuprinse sub sancțiunea nulității absolute.
Textul legii este clar și nu lasă loc la interpretări diferite. Toate aceste mențiuni trebuie a fi cuprinse în decizia de sancționare, iar decizia de sancționare nu poate cuprinde alte anexe.
În caz contrar rațiunea legii nu ar mai exista. Ar însemna că ori de câte ori se emit decizii nule( încheiate cu nerespectarea legii) să se emită un act anexă, cu mențiunea că face parte integrantă din decizia de sancționare prin care să se completeze mențiunile uitate a fi trecute în actul inițial.
Chiar dacă legea nu face mențiunea că actul trebuie să fie unic, nu poate fi reținută teza propusă de recurentă că nimic nu interzice ca decizia să fie compusă din mai multe acte. Legiuitorul nu poate concepe texte de lege cu o exactitate foarte mare dată de nenumărate amănunte aplicabilă situațiilor de fapt. . vor mai rămâne aspecte neprecizate. Sunt însă lucruri firești ce rezultă indubitabil din exprimarea textului de lege.Astfel prin mențiunea articolului 268 de la alineatul 2.muncii " Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind obligatoriu" rezultă clar că decizia trebuie să cuprindă toate acele mențiuni, iar dacă a fost scăpată vreuna rezultă că sancțiunea nulității absolute se aplică automat.
Corect a observat contestatorul că este vorba de o nulitate expresă astfel că nu mai e necesară dovada suferirii vreunei vătămări aceasta fiind prezumată chiar de lege.
De aceea nu poate fi reținută nici teza recurentei conform căreia sancțiunea nulității se aplică în măsura în care încalcă un interes al unei alte persoane.
De asemenea, nici faptul că decizia a fost comunicată împreună cu actul anexă nu înseamnă că sunt îndeplinite condițiile art.268 muncii.
Din analiza deciziei 5/9.01.2009 rezultă că fapta pentru care contestatorul a fost sancționat nu a fost descrisă, nu sunt înlăturate apărările contestatorului, nu sunt indicate dispozițiile din statut, regulament ce au fost încălcate.
Apreciem că este corectă soluția instanței de fond și considerentele arătate prin hotărâre iar motivele de recurs sunt nefondate.
În baza art.312 pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată - - B, împotriva sentinței civile nr. 756/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Se va obliga recurenta - - B către intimatul-contestator G la plata sumei de 250 lei - cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată - - B, cu sediul în B, str. C-tin nr. 1, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 756/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Obligă recurenta - - B către intimatul-contestator G, domiciliat în B,-, -,. 50, jud. B, la plata sumei de 250 lei - cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 11 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECATOR Pt.jud. aflat în delegație
cf.art.261 pct.2 pr.civ.
Președinte Curtea de Apel
Grefier
: - -/12.01.2010
: 4 ex.//4.03. 2010
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Comunicat: 2 ex.//__.02.2010
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 117/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 603/2008. Curtea de... → |
|---|
