Contestație decizie de concediere. Decizia 482/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 482
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 29 aprilie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș- JUDECĂTOR 2: Sorina Romașcanu
- --judecător
- --președinte secție civilă
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta ""P N împotriva sentinței civile nr.34 din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat pentru recurenta-pârâtă, lipsă fiind intimatul-contestator.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiectcontestație la decizia deconcediere, dosarul se află la primul termen de judecată, prin compartimentul arhivă s-a depus la data de 27.04.2009 întâmpinare de către intimatul-contestator însoțită de o serie de înscrisuri prin care se solicită și judecarea cauzei în lipsă și invocă și excepția tardivității introducerii recursului.
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, legal scutit de taxa judiciară de timbru și motivat și comunică apărătorului recurentei-pârâte copia întâmpinării punând în discuție excepția invocată de intimatul-contestator prin întâmpinare.
Apărătorul recurentei-pârâte depune împuternicire avocațială, nu solicită termen pentru studiul întâmpinării, iar cu privire la excepția invocată solicită respingerea ei nefiind temeinică și legală. Alte cereri nu mai are de formulat.
Instanța respinge excepția tardivității invocată de intimatul-contestator G prin întâmpinarea depusă la dosar ca neîntemeiată, hotărârea fiind comunicată la data de 24.02.2009 iar recursul a fost promovat la data de 9.03.2009 și nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru societatea recurentă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii ca nefondată. Art.60 alin.1 din Codul muncii precizează că nu se poate desface contractul de muncă angajatului atunci când se află în incapacitate temporară de muncă.Intimatul a fost concediat pentru lipsa nejustificată de la locul de muncă și a fost convocat de două ori prin scrisoare recomandată pe care le-a și semnat să se prezinte la serviciu pentru a-și clarifica situația, lucru care nu s-a întâmplat. Nici cu prilejul primei sau măcar celei de a doua scrisori recomandate nu s-a prezentat intimatul pentru a depune la societate certificatele medicale. Deși intimatului i s-a comunicat și decizia de conciliere acesta nu a răspuns. Când un angajat lipsește de la serviciu anunță conducerea iar dacă este vorba despre un concediu de boală se trimit de urgență certificatele medicale. Nu se poate reține nicio culpă societății pentru ca aceasta să fie obligată să-l repună pe intimat în funcție ba mai mult să-i mai și plătească și salariul pentru că acesta a ascuns certificatele medicale. Contestatorul și-a invocat propria culpă, precizând că a ținut legătura cu societatea prin telefon și că a înaintat certificatele medicale prin cumnatul său. Decizia de concediere este corectă, sens în care solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.34/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admisă contestația formulată de G, s- constatat nulitatea deciziei de desfacere a contractului de muncă 80/12.09.2008 și s-a dispus obligarea intimatei ""P N să plătească contestatorului concediul medical, conform certificatului seria - nr.- emis la 1.09.2008 și o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data desfacerii contractului de muncă, respectiv 12.09.2008, până la reintegrarea efectivă în muncă.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că la data emiterii deciziei nr.80/12.09.2008, de desfacere a contractului de muncă, contestatorul se afla în incapacitate temporară de muncă, începând cu 1.09.2008, iar față de prevederile art.60 al.1 lit.a Codul muncii pârâta nu putea dispune concedierea, indiferent dacă cunoștea sau nu că salariatul se află în incapacitate temporară de muncă.
S-a reținut astfel că pentru perioada 1.09.2008 - 30.09.2008 nu se poate aprecia că reclamantul a absentat nemotivat, deoarece contractul de muncă era suspendat de drept, iar pârâta trebuia să revoce unilateral decizia de concediere, iar după încetarea incapacității de muncă avea posibilitatea să emită o nouă decizie, dacă motivele de concediere subzistau.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către pârâtă. Aceasta a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, deoarece în mod greșit s- procedat la anularea deciziei de concediere. Recurenta a susținut că reclamantul nu a anunțat că se află în incapacitate temporară de muncă, deși avea această posibilitate, fiind de rea-credință și prejudiciind pe angajator prin lipsa de la serviciu.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Intimatul-reclamant a fost angajat la societatea comercială recurentă pe funcția de șofer. Prin decizia 80/12.09.2008 angajatorul a dispus desfacerea contractului de muncă începând cu data de 12.09.2008.
Astfel cum rezultă din documentația depusă la dosarul primei instanțe, reclamantul nu s-a mai prezentat la serviciu începând cu data de 1.09.2009. Recurenta l-a notificat pe acesta, în vederea prezentării la serviciu, prin adresa nr.77/2.09.2008(fila 21) și l-a convocat pentru desfășurarea cercetării prealabile în legătură cu absentarea nemotivată de la serviciu, prin adresa nr.78/9.09.2008, ambele adrese fiind primite de reclamant, astfel cum rezultă din confirmările aflate la fila 18, la dosarul de fond.
Deși a primit aceste notificări, intimatul-reclamant nu a făcut demersuri pentru a înștiința pe recurentă asupra situației privind lipsa sa de la serviciu. Susținerile privind anunțarea verbală a unor angajați ai recurentei asupra motivului absentării de la serviciu și refuzul acestora de a primi documentele justificative trimise prin fratele său nu au fost în niciun mod dovedite. De altfel, intimatul-reclamant avea posibilitatea expedierii prin serviciile poștale a certificatului medical către recurentă, mai ales în condițiile în care fusese notificat asupra problemei privind absențele nemotivate de la serviciu.
Această obligație, a anunțării angajatorului și a depunerii la acesta a certificatului medical, este prevăzută în sarcina angajatului și prin Ordinul Ministrului Sănătății nr.60/2006 - art.67 și art.81, cu consecințe în ce privește plata concediului, conform art.88 din același act normativ.
Este astfel evidentă reaua-credință a reclamantului în exercitarea drepturilor sale, în raport cu angajatorul. Nedepunerea certificatului medical îi este imputabilă intimatului-reclamant, care de altfel nici nu susținut că s-ar fi aflat într-o imposibilitate de a îndeplini această obligație.
Celelalte susțineri formulate prin contestație, referitor la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.268 al.2 Cod muncii la emiterea deciziei de desfacere a contractului de muncă, sunt neîntemeiate, față de cuprinsul deciziei contestate și referatul întocmit de directorul executiv al angajatorului.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi admis, cu modificarea în tot a sentinței și respingerea ca nefondată a contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Admite recursul civil promovat de pârâta ""P N împotriva sentinței civile nr.34 din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă nr.34/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Respinge contestația ca nefondată.
Ia act că recurenta nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.- /
Red.dec.rec.-
Tehn.- / 3 ex./19.05.2009.
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Sorina Romașcanu, Camelia Drăghin
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 140/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1170/2008. Curtea... → |
|---|
