Contestație decizie de concediere. Decizia 201/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 201
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
recurenta împotriva sentinței civile nr. 1621 din 21 10 2009 Tribunalului Iași, intimată fiind L - contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta asistată de avocat și avocat pentru intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Avocat pentru recurentă, solicită admiterea probei cu înscrisuri. Apreciază că organigramele depuse la fond nu sunt complete, nu s-au depus organigramele întregului departament de resurse umane al companiei. Deasemeni nu s-a depus fișa postului și analiza tehnico financiară pe ultimele 12 luni. Solicită ca intimata să depună aceste înscrisuri.
Avocat, pentru intimată, în ce privește înscrisurile solicitate, solicită respingerea probatoriului. Organigrama depusă la dosar, anterioară și ulterioară concedierii vizează departamentul de resurse umane, departamentul unde era angajată contestatoarea. Se omite faptul că a fost o concediere individuală și nu una colectivă.
În ce privește justificarea tehnico financiară, s-a arătat că prin decizia administratorului unic al societății a fost aprobată desființarea postului ca urmare a reorganizării activității.
Legat de fișa postului, arată că la fond s-au dat patru termene pentru a se depune fișa postului, însă aceasta nu există. Deși reclamanta lucra la departamentul de resurse umane, nu avea fișa postului, de aceea s-a admis proba cu interogatoriu. Solicită respingerea probatoriului iar în ce privește societatea intimată nu are probe de solicitat.
Instanța, în ce privește proba cu depunerea organigramei pentru întregul departament de resurse umane a companiei, respinge proba dat fiind faptul că angajatorul este SC SRL și au fost depuse organigrame anterioare și ulterioare conform filelor 180-182 dosar fond.
În ce privește fișa postului, dat fiind faptul că nu există o fișă a postului, conform susținerilor, respinge cererea de depunere a unui act inexistent.
In ce privește depunerea întregii documentații tehnico financiare care a stat la baza analizei economico financiare a societății, aceasta era în sarcina societății, aceasta asumându-și riscul.
Instanța acordă cuvântul părților în recurs.
Apărătoarea recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Așa cum a arătat și prin motivele de recurs, desființarea postului nu a fost efectivă. depuse nu sunt complete, u s-au depus organigramele întregului departament al companiei. Numărul posturilor nu a fost redus, dovada o reprezintă postarea anunțului de pe site-ul societății.
În organigrama depusă la dosar, de la 01 01 2009, nu există postul de generalist resurse umane, post care-i fusese oferit în 12 XI 2008, însă pe parcursul procesului, în încercarea de rezolvare amiabilă a cauzei, i-a oferit din nou acest post. Aceasta reprezintă o dovadă a faptului că desființarea postului nu a fost efectivă. Este depusă o documentație trunchiată, anterioară datei la care s-a luat decizia desfacerii contractului de muncă.
Solicită admiterea recursului, desființarea sentinței, admiterea acțiunii. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței seria - nr. 123 din 13 01 2010 pe care o depune la dosar.
Avocat, pentru intimată, solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare. Desființarea locului de muncă de la este motivată de o serie de măsuri cu caracter organizatoric și economic. Salariatei i s-a oferit posibilitatea de evitare a concedierii însă aceasta a refuzat. organizatorică se apreciază numai de conducerea societății. Justificarea tehnico economică, organigramele și decizia administratorului unic dovedesc că măsura luată a fost reală, efectivă și serioasă. Reclamantei i s-a oferit un loc de muncă dar aceasta a refuzat acel post pe motive care nu țin de societate. S-a încercat soluționarea pe cale amiabilă, urmare refuzului ofertei de loc de muncă i s-a oferit o sumă de bani, dar ea a vrut postul din I și bani. I s-a oferit post la însă a refuzat. În concluzie solicită respingerea recursului, menținerea sentinței, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr1621 din 21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă contestația formulată de în contradictoriu cu intimata " " cu sediul în
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin contestația formulată contestatoarea
- a solicitat instanțe ca în contradictoriu cu intimata să dispună anularea deciziei nr. 21/12.01.2009 emisă de intimată, reintegrarea ei în funcția deținută până la data de 15.01.2009 și obligarea pârâtei să îi achite despăgubirile conform art.78
În motivarea contestației s- arătat că prin decizia nr. 21/12.01.2009 administratorul unic al societății dispus modificarea organigramei, în sensul că s-a desființat locul ei de muncă de Specialist Resurse Umane și că ar fi refuzat locul de muncă oferit, respectiv postul de muncă Specialist Resurse Umane în cadrul Departamentului Resurse Umane, cu un salariu net de 3300 lei.
Consideră contestatoarea că decizia de desfacere contractului de muncă este nelegală și netemeinică, deoarece desființarea locului de muncă nu fost efectivă, neavând o cauză reală și serioasă,iar angajatorul urmărit de fapt demisia sa.
A mai motivat contestatoarea că oferta de a fi din nou angajată cu un salariu mai mic decât cel prevăzut în contractul ei de muncă nu putea fi acceptată,neexistând motive care să justifice micșorarea salariului,iar modificarea clauzelor contractuale se putea face doar prin act adițional și nu prin ofertă ca unui nou angajat.
Angajatorul dispus concedierea sa cu nerespectarea procedurii prevăzută de codul muncii, situație în care decizia 21/2009 este lovită de nulitate absolută conform art. 76 din Legea 53/2003.
Intimata " " depus întâmpinare solicitând respingerea contestației ca fiind nefondată și netemeinică
A motivat intimata că prin decizia nr. 21 din 12.01.2009 intimata dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatei - ca urmare desființării locului de muncă ocupat de aceasta pentru ca în urma procesului de reorganizare activității din cadrul societății pe segmentul de activitate al departamentului resurse umane activitatea desfășurată de contestatoare fost în parte externalizată iar cealaltă parte fost trecută în sarcina șefilor de stații de distribuție carburanți și către alte departamente ale societății.
Suplimentar precizat și că postul ocupat de salariata contestatoare era locat în zona și că acesta trebuia să se deplaseze în mod frecvent și constant la sediul central al societății, ceea ce face ca și din perspectiva costurilor cât și eficienței să nu se justifice menținerea acestuia.
Mai mult decât atât, societatea, anterior concedierii, ofertat contestatoarea cu un alt loc de muncă care era compatibil cu pregătirea profesională și calificarea acesteia însă din motive care exced angajatorului această ofertă fost refuzată.
De asemenea, urmare refuzului ofertei de loc de muncă, societatea efectuat și plata unei compensații bănești întocmai cum se prevede la art. 68 din codul muncii și în cuantumul prevăzut în art. 101 alin. 1 paragraful 2 din Contractul Colectiv de Muncă al societății.
A reținut instanța de fond că - a fost angajata intimatei SC SRL în funcția de Specialist Resurse Umane în cadrul Departamentului Resurse Umane al societății până la data de 12.01.2009 când, prin decizia nr. 21/12.01.2009 intimata dispus încetarea contractului său individual de muncă ca urmare desființării locului de muncă ocupat de aceasta. Această măsură a fost luată ca urmare reorganizării activității din cadrul societății pe segmentul de activitate al departamentului resurse umane, din motive economice și de organizare activității societății, activitatea desfășurată de ea fiind o parte - externalizată iar cealaltă parte trecută în sarcina șefilor de stații de distribuție carburanți și către alte departamente ale societății.
În cauză, intimata a făcut dovada că reducerea activității a fost efectivă, reală și serioasă, pentru motive întemeiate.
Prin Decizia Administratorului Unic al SC SRL NR. 9785/12.11.2008(aflată la fila 25 dosar), cu privire la desființarea locurilor de muncă, în urma analizei s- validat și s- confirmat necesitatea luării sau nu unei măsuri în planul activității societății; fost aprobată desființarea postului de Specialist Resurse Umane ca urmare analizei și aprobării implicite justificării supuse analizei de către conducerea departamentului în care activa contestatoarea.
Desființarea locului de muncă a fost efectivă, el fiind suprimat din structura angajatorului, nu se mai regăsește în organigrama depusă la dosar de intimată și aflată la fila 30, așa cum apărea în cea anterioară concedierii.
Concedierea contestatoarei are o cauză reală, ea prezentând un caracter obiectiv, impusă de dificultăți economice, transformări tehnologice și de reorganizarea activității interne la nivel de societate,iar măsura luată are un caracter serios, reflectând realitatea economică și funcțională angajatorului și fiind astfel justificată.
Instanța a mai reținut că în cauză au fost urmate toate etapele impuse pentru concediere legală, anterior concedierii intimata oferindu- contestatoarei un alt loc de muncă care era compatibil cu pregătirea profesională și calificarea acesteia pe care însă aceasta l-a refuzat.
Față de aceste considerente, tribunalul a respins contestația formulată de - și a menținut decizia 21 din 12.01.2009 emisă de intimată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat recurenta că instanța a pronunțat o soluție greșită pe baza interpretării eronate a probatoriului administrat.
A susținut recurenta că în mod greșit instanța a reținut ca fiind îndeplinite condițiile art.65 alin.2 din codul muncii respectiv că desființarea postului a fost efectivă și avut o cauză reală și serioasă.
A mai arătat recurenta că organigramele depuse nu au fost complete, intimata nedepunând la dosar organigramele întregului Departament de Resurse Umane ale Companiei, care ar fi putut da instanței posibilitatea de a constata că în perioada respectivă numărul posturilor și angajaților a crescut existând în continuare posturi locate în alte orașe din țară și deci în afara Bului.
A mai invocat recurenta că o altă dovadă ce atestă faptul că postul nu a fost efectiv redus a reprezentat-o postarea anunțului de recrutare pe poziția de generalist resurse umane pe site-ul "best jobs" în zilele de 13 XI 2008 și 29 04 2009.
Mai invocă recurenta că atâta timp cât desființarea postului nu a fost efectivă, decizia de concediere este nelegală.
Și în privința cauzei reale și serioase a desființării locului de muncă, care să fie impusă de dificultățile economice sau transformările tehnologice ori de reorganizare la nivel de societate, recurenta susține că nu a fost dovedită atâta timp cât nu s-a făcut o analiză nici a volumului activității curente și nici a costurilor înainte și după desființarea postului.
Recursul nu este fondat.
Curtea constată că motivele de recurs privind greșita interpretare a probatoriului administrat nu sunt întemeiate. Că atâta timp cât la dosar a fost depusă decizia administratorului unic prin care a fost desființat postul de specialist Resurse Umane I iar din organigrama depusă a rezultat că unitatea nu a mai avut un atare post - decât pe locația B - care de altfel i-a și fost oferit contestatoarei recurente, dar pe care aceasta l-a refuzat, susținerile recurentei sunt contradovedite.
De altfel instanța reține că recurenta prin contestația formulată contestă de fapt măsura reducerii postului din I, susținând că au fost menținute alte posturi care presupun cheltuieli asemănătoare celui ocupat de ea.
Prin prisma acestei critici Curtea reține că cenzurării instanței îi este supusă doar legalitatea măsurii concedierii iar nu și oportunitatea acesteia asupra căreia singurul îndreptățit să aprecieze este angajatorul.
Ori din probele administrate, respectiv decizia administratorului unic din data de 12 XI 2008 aflată la fila 25 dosar fond dar și din organigrama de la filele 28-30 rezultat că în cadrul angajatorului a avut loc o reorganizare constând în restructurarea activității și că postul recurentei nu-și mai găsește justificarea atâta timp cât activitatea din ultimul an a fost redusă, reducerea postului fiind justificată de reducerea costurilor.
Se reține astfel că este lipsit de relevanță păstrarea altui post de specialist resurse umane la nivelul Bului, atâta timp cât la nivelul zonei I nu a mai fost angajată altă persoană iar decizia nu trebuie să cuprindă lista tuturor locurilor de muncă disponibile din unitate cu atât mai mult cu cât un asemenea post i-a și fost oferit contestatoarei iar aceasta l-a refuzat.
Curtea reține astfel că în cauză s-a făcut dovada că desființarea postului recurentei a fost efectivă în sensul că postul de specialist resurse umane cu locația Iaf ost eliminat din statul de funcții.
Desființarea postului în discuție este reală și serioasă în sensul că are caracter obiectiv, adică a fost justificată de interesul legitim al angajatorului de a-și eficientiza activitatea.
În consecință, pentru toate cele ce preced, Curtea va respinge motivele de recurs ca nefondate astfel încât în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul menținând ca legală și temeinică sentința civilă 1621 din 21 X 2009 Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatoarea - împotriva sentinței civile nr. 1621/21 10 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 26 02 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /
11 03 2010
Tribunal I -
-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Georgeta Pavelescu, Smaranda Pipernea
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 269/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1178/2009. Curtea... → |
|---|
