Contestație decizie de concediere. Decizia 118/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 118/
Ședința publică de la 05 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier șef sectie -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de intimata - Sf. G împotriva sentinței civile nr. 1250/29 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 30 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 5 februarie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1250/2007, Tribunalul Covasnaa admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata C și în consecință;
A anuleat Decizia nr. 2 din 09.08.2007 precum și Decizia nr. 4 din 10.08. 2007, ambele emise de intimată.
A dispus reintegrarea contestatorul în funcția deținută anterior emiterii deciziei de modificare a contractului individual de muncă al acestuia, cu nr. 2/9.08. 2007, respectiv în aceea de inginer șef.
A obligat intimata la plata către contestator a drepturilor salariale de care acesta ar fi beneficiat de la data modificării contractului individual de muncă respectiv 9.08.2007 până la data reintegrării efective.
A obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată către contestator în sumă de 1500 lei, reprezentând onorariul avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul a fost angajat la societate pe postul de director general conform mențiunilor din contractul individual de muncă încheiat pe o durată nedeterminată.
Ca urmare a cercetării sale pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, pentru care ulterior a fost judecat și condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă ( Decizia nr. 85/2007 a Curții de Apel Brașov ), contestatorul a fost de acord cu modificarea locului de muncă, a felului muncii și implicit a salariului, sens în care a semnat actul adițional (fila 19), astfel că din data de 26.09.2006 în baza convenției părților contractante s-a modificat contractul de muncă, iar contestatorul a fost trecut pe funcția de inginer șef.
În data de 08.08.2007 contestatorul a depus o cerere prin care solicita aprobarea concediului legal de odihnă (fila 26), cerere care a fost aprobată, iar certificatul medical depus șa dosar a fost eliberat doar pentru perioada 16.08.2007-29.08.2007.
Prima decizie contestată este cea cu nr. 2/09.08.2007, emisă chiar în prima zi a concediului de odihnă care urma să fie efectuat de contestator, prin care acesta era trecut din funcția de inginer șef în funcția de șef șantier, cu o retribuție mult mai mică, ca urmare a desființării postului.
A doua zi, adică în 10.09.2007 intimata prin factorii de decizie a suspendat prin decizia 10 contractul individual de muncă al contestatorului în baza art. 52 al.1 lit c Cm, iar mai jos în cuprinsul aceleiași dispoziții se menționează că, se suspendă începând cu 10.09.2007 până la rămânerea definitivă a hot. Judecătorești, sens în care s-a făcut referire la dosarul penal cu nr- al Tribunalului Covasna (dosar în care contestatorul a fost condamnat penal pentru luare de mită).
Referitor la prima dispoziție de modificare a contractului individual de muncă instanța reține că potrivit art. 41 al.1 CM contractul de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților. Al. prevede situațiile de excepție în care un contract poate fi modificat unilateral, dar numai în cazurile și în condițiile legii, respectiv când este vorba de delegare sau detașare, situații care nu se regăsesc în situația de față. Prin urmare modificarea unilaterală a contractului de muncă în mod unilateral de angajator prin care se aduce o vătămare prin schimbarea locului de muncă, a felului muncii, prin reducerea salariului este nelegală.
Și mai curios apare faptul că după aprobarea concediului de odihnă al contestatorului s-a luat decizia chiar a doua zi de modificare a contractului de muncă, fără o înștiința prealabilă a acestuia, fără convocarea sa pentru discutarea unei eventuale modificări.
În situația în care postul de inginer șef s-a desființat printr-o organigramă desființarea duce la concediere din motive neimputabile angajatului, conform art. 65. CM.
Consiliul de Administrație a fost ales de AGA în 24.07.2007 așa cum se menționează în întâmpinare, dar adoptarea unei noi organigrame s-a făcut abia în 09.08.2007. La fila 37 din dosar intimata afirmă că în organigrama veche din 2005 postul de inginer șef nu exista și prin urmare contestatorul deținea această funcție în mod abuziv, fără să facă vreo mențiune la faptul că din data de 26.09.2006 în baza convenției părților contractante s-a modificat contractul de muncă, iar contestatorul a fost trecut pe funcția de inginer șef, conform actului adițional nr. 43/26.09.2006. Mai mult decât atât această susținere contrazice susținerile din întâmpinarea depusă la dosar
Prin urmare cel care a oferit acest post contestatorului a fost angajatorul iar cel care acceptat a fost angajatul, și prin urmare intimata își invocă propria sa culpă în ceea ce privește organigrama.
O altă neregulă a acestei decizii cu nr. 2/0908.2007 este aceea că în cuprinsul său menționează prevederile art. 64. ca temei de drept, care se referă însă la concediere și nicidecum la modificarea unilaterală a contractului de muncă.
În ceea ce privește decizia cu nr. 4/10.08.2007 în cuprinsul acesteia se face trimitere ca temei de drept pentru suspendarea contractului de muncă mai întâi la art. 13 al.4 care nu are aplicabilitate în cauză întrucât este vorba de încadrarea în muncă a persoanelor puse sub interdicție judecătorească, ceea ce presupune existența unei hotărâri civile nu penale care să constate că persoana nu are discernământ și nici exercițiul drepturilor sale, fiind nevoie de un curator pentru administrarea bunurilor sale, și nici nu ne aflăm în situația angajării unei persoane, deoarece contestatorul se afla în derularea unui contract de muncă încheiat cu mult timp în urmă.
Apoi intimata face trimitere la art. 52 al.1 lit.c CM, deși la momentul când a dispus o astfel de măsură contestatorul nu mai îndeplinea funcția de director general, funcție în care a devenit incompatibil ca urmare a condamnării penale pentru luare de mită, iar interdicția la care face referire sentința penală a tribunalului Covasna, art. 64.Cod Penal se referă tocmai la interdicția de a ocupa o funcție sau dea exercita o profesie, ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii. (la data suspendării prin decizia anterioară cu nr. 2 nu mai era nici măcar inginer șef, ci a fost trecut pe postul de șef șantier).
Referitor la avizul medical despre care a făcut vorbire intimata și obligativitatea obținerii lui, textul de lege art. 27 CM. se referă tot la situația angajării unei persoane în muncă, care să ateste că cel în cauză este să presteze muncă. Contestatorul se afla însă în derularea raporturilor de muncă, nu a depus acte medicale din care să reiese vreo incapacitate de muncă pe o durată mare de timp, iar dispozițiile de mai sus nu sunt incidente în cauza de față.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenta - - C, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de probă care era hotărâtor pentru dezlegarea pricinii.
În fapt societatea recurentă, a procedat la stabilirea unei organigrame de funcționare conform legii, hotărându-se că societatea nu are nevoie de funcția de inginer șef ci doar de funcția de șef șantier care să supravegheze în mod direct punctele de lucru și lucrările de construcții montaj.
Astfel a fost emisă decizia nr 2 din 9.aug.2007 stabilindu-se trecerea contestatorului din funcția de inginer șef în cea de șef șantier.
Ulterior, în data de 10-08.2007 s-a dispus suspendarea contractului de muncă al contestatorului până la rămânerea definitivă a hotărârii penale, hotărâre prin care prezentul contestator, a fost condamnat la 4 ani închisoare cu suspendarea executării. Instanța de fond interpretând greșit actul dedus judecății, a reținut în mod eronat faptul că contestatorul ar fi pentru funcția de inginer șef și în mod greșit a dispus reîncadrarea acestuia pe postul deținut anterior.
Contestatorul a refuzat să se prezinte la cabinetul medical de medicina muncii, susținând că nu este pentru postul de șef de șantier.
Prin urmare sentința primei instanțe este nelegală și în urma reaprecierii probatoriului urmează ca instanța să admită recursul și să respingă contestația formulată de contestatorul.
La dosar nu s-a depus întâmpinare de către intimatul, și s-a solicitat prin concluzii scrise să fie respins recursul și sentința primei instanțe să fie menținută ca legală și temeinică.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul este fondat și în consecință va fi admis în baza disp. art 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Prima instanță a pronunțat o sentință nelegală reținând în mod greșit starea de fapt.
Unitatea recurentă a emis deciziile nr.2 din 9.08.2007 și 4 din 10.08.2007, decizii prin care contestatorul a fost schimbat din funcția de inginer șef în funcția de șef de șantier, iar ulterior în data de 10.08.2007, a fost suspendat contractul de muncă al acestuia în temeiul disp. art. 52 al 1 lit c din codul muncii. Este lipsit de relevanță faptul că contestatorul se afla în prima zi de concediu de odihnă când s-a hotărât desființarea postului deținut de acesta, pentru că măsura putea fi dispusă și în această situație nefiind necesar consimțământul angajatului, iar contractul de muncă al acestuia nu era suspendat ca în cazul concediului medical.
Faptele penale, cu care au fost sesizate instanțele penale, s-au soluționat irevocabil prin decizia penală nr. 4976/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul condamnării inculpatului, la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu suspendarea executării.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit, că nu este legală decizia nr. 2 din 9.08.2007 emisă de unitatea angajatoare, pentru faptul că nu există consimțământul contestatorului la o asemenea schimbare și că prin aceasta s-a realizat o vătămare gravă a angajatului. Modificarea locului de muncă s-a decis, în urma rediscutării organigramei de funcționare a societății, iar instanța de judecată nu are abilitatea să cenzureze o asemenea măsură și nici nu o poate ignora.
Desființarea postului a fost decisă prin hotărâre a consiliului de administrație, în data de 9.08.2007, și a vizat eficientizarea activității unității, avută în vedere de nou consiliu de administrație.
Ca efect al desființării postului deținut de contestator, acesta a fost mutat în funcția de șef de șantier. Nu era obligatoriu necesar ca contestatorului să i se desfacă contractul de muncă, atâta timp cât în organigramă a fost înființat postul de șef șantier, post care corespunde cerințelor și nivelului de pregătire profesională ale contestatorului. În această situație nu era necesar acordul contestatorului, și dacă acesta nu este mulțumit cu locul de muncă oferit ca urmare a noii scheme de personal așa cum rezultă din noua organigramă, poate să nu îl accepte. Dispozițiile art.64 din codul muncii, stabilesc clar obligativitatea oferirii unui loc de muncă vacant, în unitate, compatibil cu pregătirea profesională a acestuia.
În afara altor critici care să vizeze legalitatea și oportunitatea măsurii reorganizării unității angajatoare, curtea apreciază că decizia nr. 2/9.08.2007, este legală și temeinică.
În ceea ce privește decizia nr. 4 din 10.08.2007, și aceasta este la adăpost de orice critică. Unitatea angajatoare nu are nici un motiv să nu procedeze la suspendarea din funcție a contestatorului atâta timp cât angajatorul se află în situație reglementată de disp. art. 52 al. 1 lit. c din codul muncii.
Dispozițiile art 52 al final din codul muncii prevăd că dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea avută anterior și i se vor plăti, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale o despăgubire egală cu salariul și cu celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Contestatorul nu se află în situația mai sus reglementată pentru faptul că a suferit o condamnare în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, și întrucât postul de inginer șef s-a desființat printr-o măsură legală, nu poate fi dispusă reintegrarea sa pe acest post.
În ceea ce privește capetele de cerere subsidiare, instanța apreciază că de modul de soluționare al primelor capete de cerere, depinde și soluționarea ultimelor două, cu privire la plata drepturilor salariale și a cheltuielilor de judecată, sens în care acestea vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr. 1250/29.12.2007 a Tribunalului Covasna, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect anularea deciziei nr. 2/9.08.2007 și a deciziei 4/10.08.2007 emise de intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 05 Februarie 2008
Președinte Judecător Judecător
- - - - -
Grefier
-
Red NG 15.02.2008
Dact AG 20.02.2008/ 3 ex
Jud fond /M:
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2105/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 675/2008. Curtea de... → |
|---|
