Contestație decizie de concediere. Decizia 675/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 675
Ședința publică de la 24 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei - litigiu de muncă - privind recursul declarat de . S - PRIN SUCURSALA ZONALĂ I împotriva sentinței civile nr. 530 din 9 04 2008 Tribunalului Vaslui, intimat fiind, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru recurentă și avocat pentru intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen de judecată.
Părțile precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Consilier jr., având cuvântul în susținerea recursului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței instanței de fond și menținerea deciziei de sancționare. Depune concluzii scrise.
Avocat, având cuvântul pentru intimat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond pentru motivele arătate în întâmpinare. Instanța de fond a analizat corect probele administrate reținând că măsura luată este una abuzivă, motiv pentru care în mod legal a dispus admiterea contestației și a capetelor de cerere. Cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor pe care le depune.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 143/99/14.01.2008, contestatorul uac hemat în judecată pe intimata SA solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 37490/12.12.2007 emisă de intimată, reintegrarea în funcția avută anterior desfacerii contractului de muncă, plata drepturilor bănești și a daunelor morale.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că a fost angajat la societatea intimată în baza unui contract individual de muncă, pe funcția de inspector de daune la Sucursala Zonală
A mai susținut că decizia prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă este neîntemeiată și nu are corespondent în realitate, astfel încât niciuna din abaterile imputate prin decizie nu se pot reține în culpa sa.
Totodată, contestatorul consideră că această măsură este abuzivă și o răzbunare personală împotriva sa de către șeful direct.
În drept, se invocă dispozițiile art. 268 alin. 5 din Codul muncii.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosarul cauzei: curriculum vitae, contractul individual de muncă, adresa nr. 17666/14.12.2007, raport de expertiză tehnică extrajudiciară nr. 18025/24.12.2007.
La primul termen de judecată contestatoarul a declarat că renunță la judecata capătului de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata daunelor morale.
Legal citată, intimata a depus documentația ce a stat la baza emiterii deciziei de sancționare și anume: copie după raportul de control din 7.12.2007, fișa postului, convocarea nr. 17494/12.10.2007, nota explicativă solicitată contestatorului, răspunsul la nota explicativă semnată de contestator.
În cauză au fost încuviințate probele cu înscrisuri și cu martori pentru ambele părți.
În raport de disp. art. 188 Cod procedură civilă instanța a respins cererea de acordare a unui nou termen pentru audierea martorului.
Prin sentința civilă nr.530/09.04.2008, Tribunalul Iașia admis contestația formulată de contestatorul, a anulat decizia nr. 37490/12.12.2007 emisă de SA, intimata fiind obligată să îl reintegreze pe contestator pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă și să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Prin aceeași hotărâre s-a luat act de renunțarea contestatorului la judecata cererii privind obligarea intimatei la plata de daune morale, iar intimata a fost obligată să achite contestatorului suma de 2380 lei,cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Începând cu data de 3.04.2006 contestatorul este angajat pe funcția de inspector daune pe o perioadă nedeterminată conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 9721/3.04.2006.
În raport de sarcinile de serviciu cap. I pct. 11 din fișa postului, rezultă că contestatorul propune spre aprobare plata sau respingerea dosarelor de daune și nu dispune acordarea daunelor în mod direct și personal.
Prin decizia nr. 57490/12.12.2007, contestatorul a fost sancționat pentru necompletarea cererii sau ofertei de despăgubire din dosarele de daune, plata nejustificată a sumei de 125,21 lei RON pentru dosarul de daune RCA 02228 IS 7 plata nejustificată a sumei de 1.155 lei RON pe dosarul de daună - AV 0069 IS 7 și propunerea de a se efectua plata pe dosarul de daună RCA 0316 IS 7.
În ceea ce privește plata nejustificată a sumei de 125,21 lei, pe dosarul de daune RCA 0228 IS 7 și plata nejustificată a sumei de 1.155 lei, pe dosarul de daune AV 00691 IS 7, în raport de fișa postului mai sus invocată, s-a reținut că singura atribuție a contestatorului era propunerea și nu plata care era dispusă de șeful departamentului. Așadar, aceste două fapte nu pot constitui abatere disciplinară deoarece nu au fost efectuate de contestatorul din cauza de față și drept urmare, nu i se pot imputa.
În ceea ce privește necompletarea cererii sau ofertei de despăgubire din dosarele de daune și propunerea de a se efectua plata pe dosarul de daune RCA 0316 IS 7, așa cum rezultă din raportul de control și raportul de expertiză extrajudiciară, coroborate cu disp. art. 264 din Codul muncii, raportat la disp. art. 266 din Codul muncii, prima instanță a reținut că angajatorul nu a dat eficiență criteriilor de stabilire a sancțiunii disciplinare.
Mai mult, prima instanță a reținut că în cauză angajatorul nu a dovedit că reclamantul a mai săvârșit o abatere disciplinară anterior emiterii deciziei contestate. Totodată, nu s-a făcut dovada unui comportament negativ al contestatorului în timpul serviciului și nici nu a rezultat o consecință iremediabilă determinată de abaterea săvârșită.
S-a reținut astfel că, având în vedere că reclamantul este la prima abatere disciplinară, angajatorul, în raport de disp. art. 264 din Codul muncii. ar fi trebuit să aplice la început sancțiunea avertismentului scris, suspendarea contractului de muncă, retrogradarea din funcție, reducerea salariului de bază și în ultimul caz, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Cum în cauză angajatorul a aplicat cea mai grea sancțiune și anume desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, raportat la disp. art. 266 Codul muncii, prima instanță considerat că este abuzivă această sancțiune, fiind emisă cu încălcarea disp. art. 264 și 266 Codul muncii, anulând pentru acest motiv decizia contestată.
Potrivit disp. art. 78 din Codul muncii, prima instanță a obligat angajatorul la repunerea contestatorului în situația anterioară emiterii actului de desfacere disciplinară și totodată, a obligat unitatea la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile majorate, indexate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, prima instanță a obligat intimata și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs " ASIGURĂRI" S, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că reclamantul nu s-ar face vinovat de plata sumei de 125,21 lei din dosarul RCA 0228 IS 7 și a sumei de 1155 lei din dosarul AV 0069 IS 7, motivat de faptul că acesta doar ar propune spre plată daunele.
Recurenta invocă în acest sens faptul că, în conformitate cu punctul 2 coroborat cu punctele 6 și 12din sarcinile de serviciu, domnul, în calitate de inspector de daune este singurul care întocmește dosarele de daună deschise de acesta, verifică realitatea producerii evenimentelor, efectuează constatarea, evaluarea daunelor și stabilește despăgubirile. La punctul 22 din sarcinile de serviciu se menționează cert că acesta răspunde de corecta întocmire a dosarului de daună și de avizarea plăților, numai la dosarele cere se încadrează în condițiile de asigurare. Din aceste sarcini rezultă în mod cert că reclamantul este direct răspunzător de instrumentarea și acordarea despăgubirii.
Instanța de fond a mai stabilit că vinovăția aparține inspectorului de daune coordonator, fără ca acesta să fie prezent în proces, încălcându-se dreptul la apărare.
Se mai invocă faptul că, în mod greșit prima instanță a reținut că reclamatul nu se face vinovat de nerespectarea completării ofertei de despăgubire, finalizarea dosarului și nici de aprobarea la plată a dosarului RCA 0316 IS 7.
Recurenta arată în aceste sens că, potrivit disp.art.24 din sarcinile de serviciu, contestatorul avea obligația de a promova imaginea firmei și nu de aod iscredita, prin obligarea păgubitului de a semna în alb oferta de despăgubire înainte de a fi despăgubit.
Se mai invocă faptul că în mod greșit prima instanță a luat în considerare proba cu expertiza extrajudiciară, care nu este relevantă în cauză fiind efectuată după câteva luni, când nu mai puteau fi verificate prejudiciile efective. Expertul ar fi trebuit să examineze autocamionul implicat în accident și să stabilească dacă acest vehicul a fost implicat în accident.
Recurenta mai susține că reclamantul a mai săvârșit abateri în legătură cu modul de instrumentarea dosarelor, i s-a atras atenția de mai multe ori, însă, în fața instanței de judecată nu se pot invoca alte motive de sancționare decât cele ce au sat la baza emiterii deciziei de sancționare.
Se mai invocă faptul că nici un text de lege nu obligă angajatorul să aplice în mod gradual sancțiunile. Consideră recurenta că sancțiunea a fost aplicată cu respectarea disp.art.263-268 din Codul muncii, contestatorul săvârșind mai multe abateri grave.
În drept, se invocă motivele de casare prevăzute de disp.art.304 pct.7 și 9 din Cod.proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs nu s-a administrat proba cu înscrisuri noi.
Analizând recursul formulat de ASIGURĂRI S prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a dispus anularea deciziei nr. 57490/12.12.2007emisă de recurentă, prin care contestatorul a fost sancționat, în temeiul disp.art.61 alin.1 lit.a) coroborat cu art.264 alin.1 lit.f) din Codul muncii, cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă, pentru: necompletarea cererii sau ofertei de despăgubire din dosarele de daune, plata nejustificată a sumei de 125,21 lei RON pentru dosarul de daune RCA 02228 IS 7, plata nejustificată a sumei de 1.155 lei RON pe dosarul de daună AV 0069 IS 7 și propunerea de a se efectua plata pe dosarul de daună RCA 0316 IS 7.
Practic, sancțiunea disciplinară a fost aplicată de către recurentă intimatului în temeiul raportului de control intern nr.17424 din 07.12.2007.
Din acest raport rezultă că în dosarul de daune RCA 02228 IS 7 s-a propus de către intimat aprobarea sumei de 3410 Ron, această sumă fiind însă diminuată de către inspectorul de daună, la 2889,51 Ron (acesta considerând că despăgubirea parbrizului este necuvenită), dar nu s-a redus din despăgubire și manopera aferentă înlocuirii parbrizului și prețul kit-ului de lipire parbriz în sumă de 125, 21 Ron.
Prin același act de control s-a constatat că în dosarul de daună AV 0069 IS 7, s-a procedat la plata elementului "far" fără a se constata în procesul-verbal de constatare avarierea acestui element. Dosarul a fost întocmit de către inspector de daună și vizat de către toate persoanele competente. Suma achitată necuvenit este de 1155 Ron.
În ceea ce privește dosarul de daună RCA 0316 IS 7, raportul de control din data de 07.12.2007 a reținut că acesta a fost deschis de către inspectorul și a fost propus spre plată de către intimat la data de 18.10.2008, fiind înaintat centralei fără a purta alte avize. Reconstatarea de la service, din 23.10.2007 a fost făcută tot de către intimat, împreună cu inspectorul coordonator. În data de 15.11.2007, inspectorul de daună din centrală, a returnat acest dosar Sucursalei I solicitând să se efectueze o expertiză tehnică și să se solicite declarațiile de la Poliție deoarece există dubii cu privire la dinamica accidentului. Echipa de control a opinat că, în urma analizării declarațiilor părților implicate în accident, acest eveniment nu s-a produs în împrejurările precizate de către păgubit, dar în cauză expertul efectuează o expertiza tehnică.
Astfel, se reține că, deși conform sarcinilor de serviciu depuse la filele nr.17-18 dosar de fond, intimatul efectuează constatarea, evaluarea și stabilirea despăgubirilor, întocmește dosarele de daună, răspunzând de corectitudinea datelor cuprinse în acesta, din raportul de control ce a stat la baza deciziei de desfacerea contractului său de muncă, rezultă că despăgubirile stabilite de către acesta în dosarele de daune enumerate în decizie au fost avizate și de către inspectorul coordonator, sau chiar de către "toate persoanele competente", astfel încât în mod corect prima instanță a reținut că reclamantul nu este singurul vinovat de neregulile reținute prin actul de control, ceea ce conduce la concluzia că nu se impunea luarea celei mai severe sancțiuni disciplinare împotriva acestuia.
În ceea ce privește dosarul de daună RCA 0316 IS 7, se reține că angajatorul, căruia îi revine sarcina probei, nu a reușit să dovedească în cauză cu certitudine că despăgubirile au fost în mod greșit stabilite întrucât s-a stabilit în mod greșit dinamica accidentului.
Se mai reține că recurenta a susținut, însă nu a dovedit faptul că intimatul ar mai fi fost anterior sancționat disciplinar.
În consecință, se reține că în mod corect prima instanță a reținut că în cauză angajatorul nu a stabilit sancțiunea disciplinară aplicată intimatului, în raport de gravitatea abaterilor disciplinare săvârșite, cu respectarea criteriilor de individualizare a sancțiunii prevăzute de disp.art.266 din Codul muncii.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul muncii, urmează să se respingă recursul formulat de intimata ASIGURĂRI S și să se mențină sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de intimata ASIGURĂRI S împotriva sentinței civile nr.530 din 09.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 2380 lei,reprezentând onorariu de avocat în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex. -24.11.2008;
Jud.fond:- Tribunalul Iași:-;
- -.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Cristina Mănăstireanu, Georgeta Pavelescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 118/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 3/2009. Curtea de... → |
|---|
